EU NU POT FI TU, AŞA CUM NICI TU NU POŢI FI EU!
(scrisoare cu voce tare, fragment… rog unele excepţii să nu şi-o asume)
„Permite-mi să spun NU, pentru că am acest drept, fără prea multe explicaţii…!
Nu pot accepta „ofertele” tale, în condiţiile trasate de tine…
Nu sunt dispusă să mă las forţată, presată, prefer să intru de la bun început în defensivă şi să renunţ.
Prefer să fiu săracă lipită pământului decât să fiu dominată, ţinută “sub papuc”, “din scurt”…!!.. măcar sunt demnă şi cu capul sus…Sunt destul de matură pentru aşa ceva, nu crezi?
Eu sunt Eu. Tu eşti Tu. Eu nu pot fi Tu, aşa cum nici Tu nu poţi fi Eu.
Ar însemna să renunţ la mine, la personalitatea mea, caracterul meu… și mi-a fost atât de dor de mine…!!
Nu mai pot fi schimbată. Nu mă poţi schimba.
Eventual da, cu altă….
Dacă nu sunt acceptată aşa cum sunt, asta e. Dumnezeu cu mila!
Nu poţi impune presupusei persoanei iubite să…să…să…etc…
Da, scriu, şi voi mai scrie… ceea ce simt… unde, când, şi cum mă taie capul, găsind inspiraţie în absolut orice: fumul de ţigară, natură, iubiri, pasiuni, copii, doruri, suferinţe, oameni…
Da, sunt rece, par insensibilă, iremediabilă…şi ce dacă?? Unii dintre voi m-aţi făcut să fiu aşa. Sună cam feminist, nu-i aşa? Ştiu, nu sunteţi cu toţii la fel…fiecare pădure îşi are uscăturile ei, dar mai are şi puţină verdeaţă…
Asta nu înseamnă că sunt slabă. Dimpotrivă, am fost prea puternică de prea multă vreme, de prea multe ori… Şi mai pot…încă mai rezist…!!
Mult!
Da, fumez. Şi-mi place să fumez. Ador cafeaua mea de dimineaţă…cu o ţigară-două mentolate pe lângă.
Da, am tabieturile mele personale care nu includ pe nimeni, în afară de mine.
Nu am nevoie să fiu acum educată despre cum să fiu femeie puternică.
Da, am cercul, anturajul meu unde sunt mă simt în zona mea de confort, fără să fiu judecată, fără să fiu înţeleasă greşit.
Da, am devenit orgolioasă şi nu mai sunt dispusă pentru anumite compromisuri.
Comunicarea e una, compromisul e alta.
Viaţă m-a învăţat multe lecţii în ultimii ani, fără să mă întrebe doar m-a supus testelor. Mi-a dat note de laudă sau de trecere şi mi-a făcut o medie.
Până acum am trecut, chiar dacă nu am trecut cu brio.
Tu ştii bine semnificaţia numelui meu: pace, linişte sufletească.
Asta nu înseamnă că pot fi uşor manevrată.
Deocamdată asta e conjunctura.
Da, sunt independentă, refuz să mi se impună cum să mă comport sau ce să fac, ce să vorbesc, cum să mă-mbrac, în schimbul a ceva „material”.
Dacă vreau să fac ceva, o fac cu bună ştiinţă; de drag, de bunăvoie, şi nesilită de nimeni.
Pentru că…
Când iubeşti, nu impui.
Când iubeşti, nu eşti dur.
Când iubeşti, accepţi.
Când iubeşti, înţelegi şi susţii; sau măcar încerci.
Urăsc să fiu luată tare, nu suport duritatea, agresivitatea, posesivitatea.
Nu sunt câştigată la loto, nici un obiect ce poate fi cumpărat.
Sufletul meu nu e de vânzare.
Pentru mine NU înseamnă NU. Şi ieri, şi azi, şi mâine.
Din punctul meu de vedere, a fi puternic nu înseamnă să ai mulţi bani, funcţie înaltă sau averi, ci să ai puterea de a spune Nu în anumite situaţii, de a le face faţă, de a avea demnitate chiar și în ciuda sărăciei lucii.
Nu alerg după avuţii materiale, mă mulţumesc cu puţinul ce îl am, tocmai pentru că niciodată nu am ştiut ce înseamnă să ai mult.
Şi asta m-a făcut Om.
Nu vreau să-ţi rănesc orgoliul de bărbat, sunt doar sinceră şi mândră de femeia care sunt, şi care, probabil voi fi de acum înainte.
Că nu sunt şi nu voi fi ceea ce vrei tu să fiu pentru tine..asta e altă mâncare de peste.
Am preferat să scriu, pentru că ştii…mă exprim mai bine, şi nu dau ocazia să fiu întreruptă. Faţă-n faţă ţi le-aş repeta cu vehemenţă şi îndârjire…privindu-te direct în ochi…
Îmi pare rău, nu pot să-mi cer scuze pentru că nu mă ridic la nivelul aşteptărilor tale, dar răspunsul meu e tot Nu, din toate punctele de vedere.
Îţi doresc o “misiune” cât se poate de grea…nu de alta, dar mă gândesc la bietele femei…!! Ca să vezi că femeile nu se cuceresc dintr-un click al privirii, şi că nu toate pică pe spate la două-trei cuvinte frumoase, sau un buchet de flori.
Ai grijă de tine! Cu siguranţă şi eu voi avea grijă. Şi treci peste pluralul „noi” …nu se poate. Nu în viaţa asta.
Dar mai aştept. Cine mă cunoaşte, ştie la ce mă refer…”
Sunt, poate, încă un bijutier stângaci în tainele scrisului, un bijutier care mai are de șlefuit mult și migălos piatra rară pentru a o desăvârși și… tot va avea imperfecțiuni. Însă vreau să cred că tocmai aceste imperfecțiuni fac poezia mea frumoasă și unică. Pentru că „cuvântul, ca artă, se caută singur pe sine dacă îl lasă poetul să se exprime.”
