Categorie: Psihologie și suflet

Pentru a trăi autentic fericit şi împlinit îţi este necesar să-ţi interpretezi corect şi obiectiv sinele, să-ţi afli dorinţele, să-ţi desluşeşti cu adevărat nevoile şi să-ţi stabileşti priorităţile, să înveţi să te iubeşti pentru a fi capabil mai apoi să dăruiești iubire la rândul tău.

Cum ne dăm seamă când cineva ne minte?1 reader now

Știind că un  zâmbet poate lipsi din cauza unui complex legat de probleme dentare, ori că  mâinile fără o manichiură îngrijită nu prea sunt ținute la vedere, realizăm totodată că urmarea prea exactă a traducerilor arhicunoscute ale limbajului corpului ne poate induce frecvent în eroare. Dincolo de anxietate, nesiguranțe sau fel de fel de temeri total nelegate de confirmările pe care le căutăm în comunicarea nonverbală a celor din jur, ne putem ghida după câteva indicii pentru a vedea dacă interlocutorul nostru minte:

  • Până să ajungem la problema ce ne preocupă, pentru a ne familiriza pe deplin cu atitudinea și capacitatea de autocontrol a interlocutorului, recomandabil este să începem chiar analizându-i replica la întrebări generale, neutre, astfel încât orice reacție neobișnuită la acele chestiuni ce ne interesează să fie încă mai evidentă.
  • Putem arunca o momeală dintr-un detaliu pe care doar cine încearcă să ascundă un adevăr îl cunoaște. Trebuie doar să studiem reacția. Uneori, merge un eveniment de notorietate. Spre exemplu, dacă suspectăm prezența cuiva într-o zonă unde ar fi avut loc eventuale demonstrații, putem să ne plângem de traficul deviat sau de agitația prin care au fost nevoiți să treacă toți care să fi tranzitat respectivul cartier. Nu rare au fost cazurile în care interlocutorii s-au scăpat și au fost prinși cu minciuna.
  • Deosebit de important este să urmărim schimbările din limbajul trupului inclusiv când încercăm să achiziționăm un bun sau o proprietate, evident, planificând o serie de aspecte pe care să le cuprindeți în intrebări (întreținere, eventuale, revizii, etc) urmărind reacțiile interlocutorului și apoi aprofundând toate chestiunile la care ați sesizat o eventuală nervozitate.
  • Orice ar fi, nu vă aruncați în concluzii doar dintr-un număr superficial de întrebări, adesea fără vreo introducere în discuție și încercați pe un ton cordial să ascultați mai înainte ce are de spus interlocutorul, astfel încât să câstigați o atitudine relaxată și confortabilă din care minciunea se va evidenția mult mai ușor.
  • În investigații, anchetatorii obișnuiesc să pună suspecții să-și repete povestea într-o altă ordine a ideilor, strategie adesea contracarată de repetiții prealabile. Ceea ce uită mulți să repete este tocmai limbajul trupului.

Cele 7 forme ale vinovatiei (cum scapi de manipularea emotionala)1 reader now

Salutare!

azi am gasit in arhiva mea un material pe care l-am scris acum ceva timp si nu stiu daca l-ai primit sau nu.

E vorba despre doua subiecte delicate: manipularea emotionala si vinovatia!

Vinovatia este emotia cea mai legata de slabirea increderii in sine.

Oamenii care simt des vinovatie sunt programati sa nu aiba incredere in ei.

Vinovatia nu te ajuta la nimic, doar iti distruge increderea in tine.

Iar dupa ce te simti vinovat, esti pregatit sa te manipuleze emotional toata lumea din jurul tau.

Acest material te pregateste sa iti vindeci emotiile distructive, sa iti recastigi increderea in tine, sa iti cunosti Eul tau adevarat, sa poti trai viata asa cum meriti!

Conceptul face parte din cursul meu de NLP pe care il pregatesc pentru luna aprilie in Bucuresti, Timisoara si Iasi.  (Daca vrei detalii, intra aici.)

Manipularea prin vinovatie

Structura ta psihologica nu suporta vinovatia. Sentimentul ca esti vinovat, pe drept sau pe nedrept, te face sa te simti nervos si sa ajungi la boli de inima sau, si mai rau, sa iti impietresti sufletul si sa nu mai simti nicio emotie.

Aceasta forma de manipulare este foarte frecventa si cred ca a fost dintotdeauna.

Specia umana este sensibila la suferinta altuia, avem acei neuroni oglinda care imita in noi, tot ceea ce vedem in ceilalti.

Daca vad bucurie la cineva, ma bucur si eu, ii simt acea bucurie in mine. Daca vad suferinta, o parte din mine incepe sa sufere, imitand suferinta celui la care ma uit.

Nu putem scapa de umanitatea noastra, ne va bantui cat timp o sa traiasca ultimul om pe pamant.

Am fost manipulati de mici prin aceasta sensibilitate a noastra, prin teama noastra de suferinta.

Aceasta forma de manipulare e cea mai josnica si perversa, dar, din pacate, e aplicata de 90% dintre oamenii din jurul nostru.

Ca sa reusesti sa te dezvolti, trebuie sa vindeci ranile pe care le porti cu tine din trecut.

Majoritatea acestor rani au in ele si o doza de vinovatie.

Vinovatia te face sa blochezi elementele cele mai importante ale dezvoltarii tale.

 

Uite mai jos o lista cu tot ce este blocat daca pastrezi vinovatia si nu o vindeci:

– nu poti sa te accepti atata timp cat te invinovatesti pentru erori reale sau false

– nu poti sa te ierti pentru faptul ca uneori ai gresit si ai adus suferinta in viata ta

– nu poti sa te iubesti pentru ca te consideri un om care nu merita iubirea

– apar probleme in relatiile cu alte persoane pentru ca tu cauti permanent aprobarea altora (pentru ca iti e dificil sa fii tu de acord cu propriul tau Eu)

Manipularea nu inseamna doar sa te lasi convins sa faci ceva ce nu voiai, ci inseamna distrugerea increderii in tine.

Cand cineva te face sa te simti vinovat, iti refuza calitatea de om liber sa alegi.

In fiecare moment in care te simti vinovat, tu traiesti o drama care iti micsoreaza stima de sine si te face sa scazi in proprii tai ochi.

Cum functioneaza vinovatia

De cand erai mic, ai auzit expresii de genul „ai facut ceva rau” sau „ai facut bine”. Cu alte cuvinte, ti-a fost programata nevoia de a astepta apreciere de la cineva.

Te simti bine cand esti laudat si apreciat, pentru ca de mic ai fost laudat cand ai facut ceva „bine”.

Problema e ca nimeni nu stie daca ceva e „bine” sau e „rau”, asa ca acum iti bazezi vinovatia pe un sistem de referinta subiectiv si relativ, conditionat doar de modul de gandire al celor care te-au crescut.

De exemplu, in unele culturi, un copil e invatat de mic sa fure, iar adultul ii spune ca asta e „bine”, asa ca nu se simte vinovat pentru ca fura.

Insa in alte culturi, lucrurile se intampla exact pe dos.

Bineinteles ca fiecare dintre culturi considera ca cealalta greseste.

Daca lasi la o parte subiectivismul tau, ai putea sa fii uimit cand iti dai seama ca nu stim exact ce e bine si ce e rau, ci doar societatea a construit niste valori pe care cei mai numerosi le-au impus celor mai putin numerosi si mai lipsiti de putere.

De cand eram mic, am fost facut sa ma simt vinovat cand greseam.

Dar acum ma intreb de unde stie societatea ce e corect si ce e gresit?

Corectitudinea si greseala sunt absolute sau relative?

Sunt doar niste conventii adoptate de majoritatea sau sunt legi ale universului?

Oricum ar fi, stiu sigur ca vinovatia seaca de energie psihica pe orice om si il duce in pragul autodistrugerii.

Si toate acestea doar cu scopul de a „reeduca”, de a „pune pe drumul bun” pe acea persoana, cu alte cuvinte, de a decide altul in locul meu ce trebuie sa gandesc si sa fac.

 

Societatea te vrea vinovat

Daca scapi de vinovatie, esti un om liber. Dar societatea te manipuleaza asa de bine, incat, daca nu te simti vinovat, te vei considera un om rau, un om caruia „nu ii pasa”.

Societatea considera ca daca te simti vinovat, esti un om corect, iar daca nu te simti vinovat, pur si simplu esti periculos.

Cand cineva scapa de dorinta de a face pe plac altor oameni, incepe sa isi faca lui insusi pe plac.

La inceput, nu aveam timp sa fiu fericit, pentru ca faceam pe placul tuturor, iar de mine nu mai aveam vreme.

Acum insa mi-am dat seama ca pentru a ajuta pe altii, trebuie sa fiu fericit eu prima data.

Un om nefericit nu poate sa ajute pe nimeni

Dar nu poti sa scapi din capcana suferintei si sa treci la fericire daca nu refuzi sa te simti vinovat.

Imediat cand tu incepi sa iti doresti sa fii fericit, cineva din cercul social apropiat (familie, prieteni, partener) o sa faca ceva ca sa te simti vinovat.

„Nu ai voie sa fii fericit, daca altul nu este fericit.” Cam asa suna aceasta manipulare.

Cand incepi sa te simti fericit, cineva o sa iti arate obrazul si o sa iti zica: „Ce rusine sa fii fericit cand eu sunt nefericit!” Aici o sa fie primul test al vinovatiei tale.

Daca tu cazi in capcana vinovatiei, fericirea pe care ai castigat-o s-a dus.

Dar macar ai castigat ceva in schimbul ei? L-a ajutat pe acel om care te face sa simti vinovatia?

L-a facut pe el sa se simta fericit? Sau e tot nefericit, dar acum te-a adus si pe tine inapoi in acelasi intuneric de unde ai plecat?

In general, victimele sunt cele care te fac sa simti vinovatia.

Pentru ca sufletul tau e nobil si luminos, te lasi calcat in picioare de cei care nu fac decat sa ceara de la altii picaturi de fericire.

 

Vreau sa iti spun in continuare ce tipuri de vinovatie poti intalni.

1. Primul tip este vinovatia copilului

De cand erai mic, ai fost certat cand ai zis ce nu trebuia sau ai facut ceva ce parintii tai nu doreau sa faci.

Daca erai curios si puneai 1000 de intrebari cand parintii erau obositi, ai fost poate certat si ai simtit ca gresesti.

Vinovatia copilului ti-a fost indusa prin sistemul de pedepse si recompense, dar si prin ce spuneau parintii.

Ai auzit poate replici de genul: „M-ai facut de rusine”. Aceste replici au un efect puternic asupra copilului care invata sa se simta vinovat de propria lui personalitate.

Fara sa isi dea seama, parintii isi manipuleaza si controleaza in acest fel copiii, inducand in ei sentimentul de vinovatie.

Apoi ai crescut, dar nevoia de a face pe placul altora a ramas si s-a intiparit si mai puternic in psihicul tau, iar acum eu iti spun ca e momentul sa scapi de ea si sa te simti liber si fericit.

De fiecare data cand nu reusesti sa multumesti pe altul, observi ca e nefericit si te simti vinovat.

Asa ca ai ajuns ca prima data sa multumesti pe toti ceilalti din jurul tau, iar daca iti mai ramane timp, sa te multumesti si pe tine.

Dar rareori in viata iti va ramane timp sa iti dedici si tie daca exista oameni in jur care cer toata atentia ta.

Ai fost invatat sa crezi ca daca faci pe placul oamenilor, acestia o sa te aprecieze.

Dar de cele mai multe ori se intampla exact pe dos. Cu cat faci mai mult poftele oamenilor, cu atat ei te considera doar un instrument bun de folosit pentru propria persoana.

Acesta este modul in care vinovatia copilului iti distruge increderea in tine.

 

2) Vinovatia parintelui

Un alt tip de vinovatie este cea a parintelui. Daca parintii isi manipuleaza copiii, uneori si copiii folosesc metoda vinovatiei si ii spun parintelui: „Tu nu ma iubesti, esti rau”.

Copilul stie exact ce il face pe parinte sa se simta vinovat si gaseste cele mai bune propozitii pentru a produce vinovatie.

Pentru ca manipularea este principala arma a parintilor, copilul o sa o invete rapid de la ei.

Daca parintele este manipulativ, copilul o sa foloseasca si el aceleasi strategii. Deci, daca copilul incearca sa manipuleze prin vinovatie, el a invatat asta de la un adult.

Observa ce adult din mediul copilului foloseste vinovatia ca forma de control pentru a putea opri acest mecanism psihologic distructiv.

3) Vinovatia in relatia de iubire

Am fost programati sa aratam ca tinem la celalalt, nu doar sa il iubim, dar sa fie necesar sa ne demonstram iubirea prin pretul suferintei noastre uneori.

Asa ca in relatia de cuplu, partenerul deseori profita de tine si te face sa te simti vinovat pentru ca el sufera.

Daca tu nu suferi impreuna cu el, inseamna ca nu iubesti suficient. Acest mod de manipulare prin vinovatia iubirii este distructiv in cuplu.

Poate ca ai auzit fraze de tipul: „Daca m-ai iubi, nu ai mai face asta” sau „Daca nu faci asta, inseamna ca nu ma iubesti”.

Aceste fraze, de fapt, iti comanda sa te simti vinovat daca nu te porti intr-un anume fel. Daca cumva faci ceva ce te face fericit, iar partenerul nu e de acord, atunci te va face sa te simti vinovat.

Relatia corecta implica faptul ca amandoi sa se simta fericiti fara sa induca vinovatie celuilalt.

O alta metoda folosita de partenerii de cuplu este sa se pedepseasca reciproc prin invinovatire.

Cand partenerul tau e suparat pe tine, isi aminteste toate „relele” pe care i le-ai facut in trecut si cat de mult l-ai dezamagit.

Aceasta forma de vinovatie este inceputul conflictelor majore ale unui cuplu.

 

4) Vinovatia din societate

Acest tip de vinovatie este cel care te face sa nu ai succes in societate. A inceput la scoala cand profesorii iti spuneau ca esti destept, dar lenes, ca poti mai mult, dar nu vrei sau pur si simplu te faceau incapabil.

Pentru profesor, e convenabil si usor sa isi faca elevul sa se simta vinovat, iar elevul devine docil daca i se induce vinovatia.

Pedeapsa cu inchisoarea face parte tot din acelasi tip de vinovatie.

Rolul inchisorilor este sa stai inchis ca sa te simti vinovat pentru greseala comisa de tine.

In esenta, inchisoarea este un loc in care ar trebui sa te transformi, sa iesi de acolo spasit, cu coada intre picioare, simtindu-te vinovat de crimele comise impotriva societatii.

Cu cat infractiunea e mai grava, cu atat ai mai mult timp sa te simti vinovat, stand in inchisoare.

Poate la origine ideea era buna, dar punerea ei in practica e dezastruoasa.

Vinovatia sociala se intinde si asupra comportamentelor tale in lumea din jurul tau.

Cu cat ai fost mai conditionat sa te simti vinovat social, cu atat esti mai atent la reguli, mai politicos, mai serviabil si atent la impresia pe care o faci altora.

In general, persoanele care se gandesc tot timpul la „ce o sa zica lumea” sunt sub puterea acestui tip de vinovatie care le conduce destinul.

 

5) Vinovatia sexuala

Vinovatia sexuala e data de normele impuse in cultura noastra de catre religie si societate.

In timp, societatea si religia au stabilit ce e „bine” si ce e „gresit” din punct de vedere sexual.

Problema „pacatului” este inca pentru multa lume o limita puternica in dezvoltarea personala.

Sexualitatea a devenit ascunsa si considerata ceva rusinos, tocmai din cauza acestei vinovatii impuse de religie.

Exista culturi religioase unde sexualitatea este la fel de normala ca si mancatul. Vinovatia sexuala este unul dintre obstacolele cele mai puternice cu care te poti confrunta in drumul dezvoltarii tale.

Problema cu vinovatia e ca esti asa de bine programat, incat iti e greu sa crezi ca ceea ce tu credeai ar putea sa te limiteze si sa fie complet eronat.

Tine minte ca vinovatia este doar o judecata rationala pe care cineva o emite despre noi.

Nu este nimic mai mult decat o parere a cuiva in care noi am ajuns sa credem.

 

6) Vinovatia religioasa

Religia este maestrul absolut al vinovatiei. Fara sentimentul de vinovatie, religia nu supravietuieste. Sectele religioase folosesc vinovatia in mod constient.

Leaderul unei secte spune cum trebuie sa fie standardul de perfectiune al oamenilor, apoi oamenii observa ca ei nu au ajuns la acel standard.

Acest mecanism de manipulare este caracteristic sectelor religioase.

Din pacate, doar putini preoti si calugari au suficienta credinta incat sa ajute oamenii fara sa ii faca sa se simta vinovati.

Vinovatia te injoseste, nu te educa, te face sa te simti inferior, nu te creste.

Religia te vrea perfect, dar nu te lasa liber sa gandesti singur si sa evoluezi. Te face sa te simti vinovat, de parca vinovatia a vindecat vreo greseala pana acum.

Un om vinovat nu se schimba, doar isi forteaza mintea sa nu faca acele lucruri, dar nu s-a transformat cu adevarat.

 

7) Autoinvinuirea

Pe la varsta de 13-15 ani, ne dezvoltam complet un cod moral al nostru, propriu.

Prindem din zbor fragmente de reguli morale de la cei cu care am crescut, iar in aceasta perioada de 13-15 ani, ne proiectam propriul cod moral in care ajungem sa credem ca este adevarat.

Apoi urmeaza cea mai distructiva forma de vinovatie, cea autoimpusa.

Atunci cand imi incalc propriile reguli, ma ranesc mai mult decat cand incalc regulile altora si ei ma fac vinovat.

Acum sunt eu singur cel care se face vinovat. Ma simt neputincios, incapabil, lenes, comod, fara viitor.

Autoinvinovatirea e inutila pentru ca ma uit la mine, cel din trecut. Cel care deja a facut ceva, considerat gresit conform codului meu de valori.

Daca ma invinovatesc, asta nu inseamna ca am gasit o solutie sa nu mai incalc in viitor codul de valori. In loc sa ma gandesc la viitor, ma pedepsesc pentru trecut.

Apoi situatia se repeta si ma simt si mai rau, si mai incapabil, imi spun ca nu am vointa sa rezist tentatiei de a face ceva „rau”, ceva ce incalca regulile in care cred.

Dar tocmai invinovatirea proprie este cauza repetarii. Daca as avea alt cod moral, poate regula aceea nici macar nu ar exista, poate ca ar fi exact opusul ei in alt cod moral.

Cand incepi drumul dezvoltarii personale, nu mai poti gandi limitat, trebuie sa incepi sa faci artificii de rationament, pentru ca realitatea, de cele mai multe ori, se schimba in timp, iar ceea ce ieri credeai ca e negru, azi observi ca e alb.

Ai patit asta deja de multe ori in viata ta si o sa mai patesti. Pe masura ce evoluezi, o sa iti pui tot mai des intrebarea daca un lucru e alb sau negru, bun sau rau.

Iar raspunsul corect este ca acel lucru este si bun, si rau in acelasi timp, depinde de momentul si de contextul in care il privesti.

Am vorbit despre vinovatie pentru un motiv foarte important.

Cand te simti vinovat, iti distrugi singur increderea in tine.

Vinovatia e un razboi permanent in interiorul tau.

Pe de o parte, ai un cod moral (care nu stim daca e just sau nu), iar pe de alta parte ai unele ganduri si actiuni care se lovesc de acel cod moral.

 

Asa ca apare cate unul dintre tipurile de vinovatie. Victima acestui razboi este increderea ta in tine!

Cu cat te simti mai des vinovat, cu atat o vei pierde mai mult si iti vei sabota singur dezvoltarea.

 

Solutii si mod de viata

In NLP (programare neuro-lingvistica) exista o regula de baza care zice ca „Nu exista esec, exista doar feedback”, adica poti folosi in favoarea ta absolut orice primesti, orice afli, pentru ca nimic nu e gresit, ci orice informatie iti va completa propria ta harta mentala.

Daca tot ti-am zis de aceasta regula, vreau sa iti amintesc inca una care spune ca „In orice moment, luam cea mai buna decizie pe care putem sa o luam”.

Nimeni nu gandeste: „Acum vreau sa iau o decizie proasta”. Tot timpul decidem maximum de profitabil pentru noi, bazandu-ne pe informatiile pe care le avem in acea clipa, pe puterile noastre din acel moment, pe capacitatile noastre.

Daca maine ma dezvolt si sunt mai destept, mai puternic, mai talentat, asta inseamna ca trebuie sa ma simt vinovat pentru deciziile pe care le-am luat ieri cand nu eram asa de dezvoltat? Nu o sa ma simt deloc vinovat pentru deciziile mele din trecut, ci o sa le accept pentru ca au fost facute pe baza capacitatilor mele din acel moment.

Acest mod de a gandi si de a trai te face sa scapi de vinovatie si sa folosesti mai multa putere spre dezvoltarea ta.

 

Tehnica pentru a scapa de vinovatie

Primul pas important pe care il ai de facut este sa recunosti ca esti manipulat emotional prin inducerea vinovatiei.

Daca ai facut deja aceasta, atunci mergem mai departe.

Ruperea unei legaturi de manipulare nu se face prin negociere si blandete. Cel care ma manipuleaza nu o sa fie niciodata dispus sa accepte ca ma manipuleaza si nici sa ma lase liber.

Asta pentru ca manipularea pe care o exercita ii asigura lui un confort si o stare de placere/fericire. Fara sa manipuleze, nu ar obtine acea stare.

Asa ca nu o sa accepte niciodata „de vorba buna” sa inceteze manipularea.

Cand o persoana te manipuleaza, se foloseste de tine emotional sau fizic. Dar nu iti ofera nimic in schimb decat ca sa te linisteasca, nu o face din suflet.

 

1. Ce urmeaza sa faci este cel mai dificil pas pentru tine: sa ii spui in fata ca stii ce face!

Acest pas este punctul-cheie. Daca manipulatorul stie ca ti-ai dat seama ca te manipuleaza, deja pierde putere. Dar sa stii ca nu o sa recunoasca asta. Nu te astepta sa zica: „Da, ai dreptate, te rog sa ma ierti ca nu o sa mai fac”.

O sa nege ca te manipuleaza si ghici ce o sa mai faca… O sa te acuze tot pe tine si o sa te faca sa simti iar vinovatie ca ti-a trecut asa ceva prin minte!

Dar orice ar fi, trebuie sa treci prin aceasta etapa! Sa ii spui ca ai inteles jocul sau manipulativ!

Chiar daca e vorba de un parinte, un partener, un coleg, tot va trebui sa ii spui in fata.

 

2. Daca nu te simti inca in stare sa te confrunti fata in fata cu acea persoana, atunci aplici metoda scrisorii!

Sau daca acea persoana face parte din trecutul tau, poate te-a manipulat in trecut si te-ai simtit vinovat, atunci poti sa ii trimiti o scrisoare.

Daca acea persoana a decedat sau nu o sa primeasca scrisoarea, nu conteaza. Tu scrie scrisoarea ca si cum ar ajunge sigur la destinatar, chiar daca nu o trimiti niciodata. La final de text, scrie-i acelei persoane cum te-ai simtit, cum te simti acum cand scrii si, daca poti, scrie-i ca l-ai iertat pentru acea perioada din viata.

Dupa ce ai scris scrisoarea, impacheteaza-o si pune-o intr-un plic si scrie-i numele pe plic, apoi da foc la plic si scrisoare.

 

Poti aplica oricare dintre aceste 2 metode. Prima e mai potrivita situatiilor actuale, iar a doua e potrivita pentru situatii care au legatura cu trecutul tau.

Oricare dintre ele este buna si eficienta. Tu decizi care se potriveste mai bine pentru tine.  Da-mi un comentariu si spune-mi care dintre metode iti pare mai potrivita pentru tine sa o aplici.

Pe curand,

Marius Simion

NLP Mania

Cum se iroseste o relatie de cuplu ce promitea

Cum se iroseşte potenţialul unei relaţii

Sunt puţine lucruri care scot atât de eficient comoara şi gunoiul nostru interior la suprafaţă precum relaţiile cu alţi oameni, de la părinţi, iubiţi şi iubite, copii până la parteneri de afaceri şi prieteni.

De aceea, fiecare relaţie este sacră pentru că reprezintă promisiunea, şansa de a scoate din mine lucruri neştiute, bune şi rele, care îmi vor amplifică puterea, îmi vor purifica rănile, întunericul şi demonii, vor sparge învelişul ce îmi ţine spiritul şi iubirea blocate în adâncul fiinţei mele.

Înţelegerea, acceptarea şi conştientizarea faptului că orice om care acum are cel mai mic rol în viaţă mea este aici special pentru mine şi pentru a-şi face partea, pentru a-şi juca rolul în formarea şi desăvârşirea mea, precum şi eu mă aflu în viaţa tuturor oamenilor  din jurul meu pentru a-mi face aceeaşi datorie, ar trebui să ne facă să cădem în genunchi plini de recunoştinţă în faţă celor care ne iubesc cel mai mult şi a celor pe care îi urăm şi dispreţuim cel mai mult precum şi în faţa tuturor de-a lungul acestui spectru.

Nu neapărat în ordinea asta.

De aceea, o relaţie de cuplu este una din tipurile de relaţii care are o însemnătate uriaşă în viaţă noastră. 

Nu a existat niciun curs de dezvoltare personală care să mă fi dus atât de adânc în sufletul meu precum relaţia de cuplu. Nicio carte, profesor sau învăţătură nu m-au făcut să îmi analizez propria lume interioară, să mă oblige să mă cunosc pe mine, cu lumina şi întunericul pe care le conţin aşa cum au făcut partenerele mele.

Nu am chinuit pe nimeni în viaţa mea aşa cum mi-am chinuit partenerele şi nu am fost torturat de către nimeni aşa cum am fost şi eu torturat de ele. Deasemenea, au fost puţine plăceri mai mari pe care le-am gustat în această viaţă decât cele din relaţiile mele.

Fericirea şi împlinirea solidă pentru mine într-o relaţie de cuplu s-a putut descătuşă după vârstă de 30 de ani pentru că am început să privesc relaţiile de cuplu dintr-o altă perspectiva şi această perspectiva este una diferită de curentul social cunoscut.

Ce este o relaţie de cuplu?

O relaţie este şansa pentru a deveni un om mai bun, mai fericit și mai împlinit.

Orice relaţie de cuplu are potenţialul de a deveni o ”legătură a sufletelor”. În cuvintele lui John Wellwood:

”Asta înseamnă o legătură a sufletelor – doi oameni care se alătură unul altuia pentru a alimenta, a stimula şi a provoca paşi importanţi în dezvoltarea reciprocă.

Indiferent ce se întâmplă într-o relaţie de cuplu, dacă ea nu contribuie la evoluţia ambilor parteneri este o relaţie irosită ce nu a fost trăită la adevăratul ei potenţial.

Cum se iroseşte potenţialul unei relaţii?

Să crezi că o relaţie este doar pentru satisfacerea reciprocă a nevoilor este una din căile prin care poţi să îţi baţi joc de o relaţie.

Când erai mic cineva avea grijă de tine.

Creşti aparent, devii adult aparent, lumea e rece şi rea şi cauţi din nou să intri în starea aceea de lipsă de griji şi responsabilităţi aşa că intri într-o relaţie.

Pari adult, ai o vârstă, ai un job, dar iluzia asta se destramă rapid când începi să ceri partenerului să aibă grijă de tine şi de nevoile tale aşa cum părinte are grijă de nevoile unui copil mic.

Mai mult, te simţi neiubit dacă celălalt nu manifestă grijă faţă de tine şi de nevoile tale ca şi când să te îngrijească pe tine ar fi un job nou la care s-a înhămat.

”Te iubesc deci ai privilegiul de a te ocupa de nevoile mele”, par să spună partenerii.

Oamenii folosesc foarte greşit cuvântul iubire. 

În foarte multe cupluri, în loc să îşi spună unul altuia ”te iubesc” ar trebui să îşi spună ”am nevoie de tine.”

E drăguţ ca cineva să gătească pentru tine. Sau să spele. Sau să te asculte.  Dar înainte să cunoşti persoana cu care acum ai o relaţie de cuplu, poate a trebuit să îţi gătești singur.

Ce ai făcut când îţi era foame şi nu aveai o relaţie de cuplu?

Nu cred că ai murit de foame şi nici nu cred că ai căutat vinovaţi pentru că nu ai sub nas ciorbă caldă. Ai trecut la acţiune şi ai rezolvat singur problema.

Cum se face că acum când eşti într-o relaţie de cuplu, brusc, faptul că celălalt nu îţi găteşte te face să te simţi neiubit? Cum se face că acum celălalt a devenit bucătarul de serviciu, responsabil cu hrănirea ta? De asta ai intrat într-o relaţie? E mai ieftin şi lejer să plăteşti pe cineva să îţi gătească decât să intri într-o relaţie de cuplu pentru asta.

Sau poate vrei să vorbim despre cadouri.

Înainte de a avea o relaţie, nu cred că plângeai zi de zi în pernă pentru că nu îţi fac oamenii din jur cadouri.

Când ţi-ai dorit ceva mult, ţi-ai cumpărat. Nu ai căutat vinovaţi pentru asta, nu te-ai simţit mai puţin iubit pentru că a trebuit să mergi la magazin, să scoţi banii şi să plăteşti pentru ceva ce îţi doreşti.

Cum se face că acum, în relaţia de cuplu, celălalt a primit această povara şi responsabilitate, de a-ţi face cadouri? Sigur, e un gest drăguţ să primeşti un cadou însă de aici şi până la a te simţi prost, trist, nefericit pentru că nu primeşti cadouri și să îți acuzi partenerul de lipsă de iubire e o cale foarte lungă.

Ce anume te face să devii o panseluţa sensibilă într-o relaţie de cuplu şi să îl încarci pe celălalt cu atât de multe obligaţii rostite şi nerostite?

Cum se face că starea ta interioară se schimbă atât de violent în urma unui singur gest făcut sau nefăcut al celuilalt?

Nu cumva toate aceste cerinţe şi nevoi ascund cu totul altceva?

Nu cumva ai o stare de neîmplinire în inima ta, legat de propria ta persoană şi viaţă iar asta te face să cauţi o alinare în celălalt obligându-l să ghicească nevoi, gânduri şi stări pe care tu le ai şi le ţii ascunse chiar şi pentru tine?

Oamenii sunt nefericiţi în cuplu, se ceartă şi se despart din multe motive:

  • sexuale
  • nevoi nesatisfăcute
  • nepotrivire de caracter
  • lipsa pasiunii
  • plictiseală
  • lipsa unui plan comun
  • impulsivitate şi instabilitate emoţională…

…şi multe altele.

Toate acestea sunt valide însă cea mai mare greşeală este să fugi din relaţie înainte să înveţi lecţia, înainte să înţelegi ce anume a scos din tine relaţia respectivă şi înainte să ai recunoştinţa faptului că în această relaţie ai avut şansa să te cunoşti pe tine mai bine, cu defecte şi calităţi şi că ştii la ce ai nevoie să lucrezi în continuare.

Sunt foarte multe lecţii ce pot fi învăţate într-o relaţie.

Să îţi asculţi inima ar fi una din aceste lecţii.

Lucrurile sunt foarte simple.

Există relaţii de rahat din care trebuie să pleci pentru că te omoară.

Şi există relaţii care par de rahat pentru o clipă dar dacă rămâi acolo determinat să vezi care e lecţia, s-ar putea să descoperi cel mai frumos cadou pe care viaţă ţi-l poate oferi.

Cum afli în care situație ești? Doar ghidul tău interior îți poate spune asta. El e acolo și îți vorbește. Ascultarea lui este un proces prin care va trebui să treci și nu va fi nimeni să facă această muncă în locul tău.

Iubirea adevărată.  

În vocaţie există mai multă iubire decât în multe relaţii de cuplu.

Imaginează-ţi.

Omul cu vocaţie, se trezeşte cu entuziasm de dimineaţă, întreaga lui viaţă, pentru a munci neobosit ca să dăruiască lumii creaţiile sale. Munca lui va ajunge să bucure oameni pe care nici măcar nu îi cunoaşte dar prin ce a creat le va transmite o bucăţică din spiritul lui, din iubirea lui.

Câte relaţii de cuplu cunoşti în care atitudinea permanentă este de dăruire cu bucurie, zi de zi, aşa cum este în viaţa omului cu vocaţie?

Poate că relaţiile de cuplu au alt rol în viaţa noastră şi pentru cei care caută iubirea aceea descrisă în mitologie şi cărţi ale înţelepţilor ar trebui să înceapă căutarea ei în alte părţi fără a minimaliza importanța relaţiilor de cuplu.

Dacă ar fi să numesc suferinţa numărul 1 cu care un psiholog se confruntă, aceea ar fi dezamăgirea oamenilor că ceilalţi nu le fac pe plac, nu îi servesc şi nu îi iubesc. E o suferinţă care nu şi-a găsit rezolvarea niciodată aplicând metodele deja cunoscute şi nici nu se va găsi o rezolvare până când căutarea şi atenţia omului suferind nu se vor îndrepta spre adevărata sursă a iubirii.

Duminică am pentru tine un material audio împreună cu prietena şi colega mea dr. Ursula Sandner despre dezvoltarea personală în relaţii de cuplu pentru cei care au înţeles că scopul unei relaţii este evoluţia mai mult decât satisfacerea reciprocă a nevoilor de zi cu zi.

Ne auzim duminică şi până atunci aştept întrebările tale.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Iubirea nu-i monotonă1 reader now

Să nu mă-ntrebi de unde ştiu, dar crede-mă că ştiu sigur!
Şi crede-mă că ştiu şi că nu-ţi trebuie ţie personal să mă citeşti ca pe o carte deschisă.
..doar că eu..eu ador să fiu cartea ta deschisă…și nu doar câteodată, iubitul meu, ci mai mereu!
Măi, că nici nu ştiu dacă asta-i vreun atu ori dimpotrivă: faptul că îmi place să mă las desluşită de tine în cuvinte multe spuse de mine şi tot curgând şuvoi.
Măi iubitule, dar nici nu contează dacă-i bine cum mă trăiesc eu, pentru restul ceilalți ori dacă poate ar fi fost mai bine din alte perspective, să iau exemplul vecinei, spre exemplu.

Eu sunt fericită cu mine doar aşa!

Chiar dacă nu rezonez cu toată lumea cu felul meu foarte deschis de a mă trăi pe lumea asta!
Știi, mie-mi place să privesc în ochi când vorbesc cu cineva.
Să nu-mi fie ruşine în vreun fel cu ce am de spus şi, mai ales, vreau să mă conving din priviri că mă şi crezi atunci când am de spus câte ceva.
Să fii convins că nu vorbesc minciuni.
Că nu vorbesc doar pentru a te opri din treabă nejustificat.
Vorbesc pt că am ceva de spus în genere..iar acum, iarăşi, iubitul meu, din nou..te privesc în ochi şi-ţi spun simplu că te iubesc!

Te iubesc suficient de mult încât să ştiu fără vreun dubiu că tu reprezinţi iubirea însăşi pentru mine.
Ştii, acum ceva ani în urmă, când mai meditam eu așa..arareori, ce-i drept, eh! atunci însă, mă întrebam cu un aer curios pe mine însămi..” Dar până când o să te tot iubesc eu aşa în crescendo? Dar cât o mă mai tot reîndrăgostesc eu doar de tine?”

Dar cât îmi mai trebuie pentru a mă scoate şi tu din pepeni măcar de două ori pe an, nu doar o dată şi atât? Cum mi se-ntâmplă mie.
Câteodată..hahaha..trece anul şi nici nu realizez că nu m-ai iritat deeloc în decurs de atât de multe zile..
În fine, mi-am răspuns tot singură atunci cândva, mai demult.
Mi-am zis într-o dimineaţă pe un ton firesc şi natural cum că..
„N-ai cum să te plictiseşti iubind. Nu-i monoton deloc. Şi azi şi mâine şi în fiecare zi iubirea creşte. Iubirea mea pentru tine, iubitule, creşte de la zi la zi şi aşa va rămâne, iubitul meu, pentru totdeauna.”

Mă mai gândesc pe de altă parte cât de norocos este şi Radu cu noi doi iubindu-ne aşa frumos și special.
Mi se pare un noroc inimaginabil să creşti alături de doi oameni care ştiu să iubească atât de tare.
Care să-ţi împărtăşească numai zâmbete calde şi bunăvoinţă şi mângâiere şi care să-ţi definească fără vorbe mari iubirea într-un mod atât de simplu.

” Mami, dar ce înseamnă să iubeşti?”

„Păi din iubire ne naştem, babe’ule, în primul rând! Fără iubire nu am respira viaţă. Fără ea ne-am lăsa doar trăiţi de viaţă, alergaţi de viaţă împiedicaţi printre nimicuri inutile..în loc să ne trăim fiecare minut al ei. Uite..s-o luăm altfel..tu cum explici că mă iubeşti pe mine? Sau..ia stai!! Tu mă iubeşti vreun pic pe mine? Hahahah..mmm??!”

„Daaa! Enorm. Şi pe tine şi pe tati!”

„Pe care mai mult?? Eee? Ia zi cinstit!”

„Păi..pe amândoi la fel. Și serios!”

” Şi ia gândeşte-te acum un pic..cum ai explica tu iubirea asta?”

” Mi-e dor de voi când nu sunteţi acasă. Îmi place să râd cu voi cel mai mult din lume….iar când plâng parcă mi-e mai bine dacă plâng cu tine..mă liniștește plânsul meu cu tine ..şi nu mai ştiu ce să mai zic!”

” E de ajuns cât ai spus, copilaş frumos! Nu mai e nimic de adăugat în plus! Nici gram! Şi eu te iubesc de mor!”

Pe voi doi, iubitul meu, eu vă iubesc de mor!
Voi sunteţi eu.

Şi vă iubesc în toate chipurile..şi adolescentin, şi amuzat şi matur şi fluşturatic şi cu un cap prin nori şi cu picioare bine înfipte în Pământ.

Vă iubesc frumos!
Din ce în ce mai mult cu încă o zi..şi încă una..şi..bună dimineațaaa!

Iubirea începe cu tine!

Fericirea începe cu tine.

Iubirea toată începe tot cu tine.
Dacă nu vei şti cum se simt emoţiile astea două inițial în relaţie cu tine, cum poți măcar să crezi că le-ai putea stabili în relaţie cu altul?
Cu un străin?

Oamenii tot au tendinţa să afirme că li se-ntâmplă și lor să iubească cu tot sufletul uneori, mărinimos și darnic și generos..doar că aşa ştiu ei să iubească: nevorbit şi neauzit și doar în gând.

..doar că iubirea înseamnă şi deschidere printre altele.

Când te laşi deschis te năpădeşte realitatea cu angoase câteodată, da, fireşte, cu temeri şi incertitudini, cu suferinţă şi lacrimi..! în recompensă însă, cu iubiri şi cu bucurii şi cu speranţe.
..în plus cu o mulțime de alte lucruri întâmplate frumos.

Când însă te păstrezi închis și pe deasupra și-ncuiat cu două lacăte de siguranță , atunci nici iubirea nu o poți cunoaște cu adevărat, cu emoţiile ei vulcanice în trăiri vesele ori suferinde. Ori amândouă.
Pe care le simţi şi te pătruuund simţibil conștient.

Eu zic că doar așa trăieşti viața, aşa doar înveţi până la capăt și despre cine eşti tu în identitate: un om fericit care aplaudă iubirea, ori invers, unul asumat în tristeţe cu nefericire.

Ambele variante sunt corecte, ambele sunt în regulă, indiferent pe care ţi-o alegi a ta, indiferent pe care-o afli despre tine în reprezentarea ta în sine nemințită!

Important este să ştii cum îți există tot adevărul adevărat și obiectiv despre tine. Să ți-l accepți așa cum este mai apoi!
..pentru ca să nu pretinzi altora lucruri absurde ce nu se pot pretinde, care nu depind de ei în niciun fel pentru a te ajuta astfel să-ți aduci visul în realitate, pe care de altfel doar tu ești singurul și cel mai în măsură să îl împlinești.
Începând cu tine, intrând firesc, prietenește, într-o relație blândă cu tine, ți-ar fi primul pas.

Căsnicia nu a fost inventată pentru a te face pe tine fericit.
Sau așa credeai?
..tu trebuie să fii fericit dinainte, să ştii ce-i aia fericire dinainte de a intra într-un mariaj.
Dacă tu exişti singuratic şi nefericit de când te cunoști născut pe lumea asta, mai degrabă stai burlac!..pentru că dacă un suflet din acesta gol și nedeslușit se va căsători cu alt suflet din ăsta asemănător, aşa vor rămâne ei amândoi şi-n căsnicie împreună.
Nimic nu se va schimba, deşi îţi pui tu toată nădejdea şi speranţa că din minutul însurat, de-atunci înainte pe mai departe, vei primi pe tavă fericire cotidian!!..o vei servi delicatesă în fiecare seară câte înc-un pic prin mariajul tău ce trebuie să-ţi dăruiască şi iubire şi fericire şi tot ce nu ai ştiut tu vreodată să-ţi simţi personal.

Poate că nici n-ai căutat! Ori nu ţi-a trebuit ori ai confundat cu alte emoţii şi sentimente crezând că aia e! Că ai găsit-o!

Cum ne întălnim, pe de altă parte, potrivitul în relaţie? Sufletul pereche?
Cu grijă!
Știind exact ce ne dorim pentru noi alături să ne reprezinte în primul rând, știind cu exactitate ce ne mulțumește pe termen lung și ce ne-ar împlini sufletește pe termen și mai mult!

Serios, chiar trebuie ales cu grijă!
Îi trebuie observat atent comportamentul, reacţia, acţiunile şi nu neapărat remarcat vreun fizic impecabil, cel mai invidiat din lume din câte ai reușit tu să îndrăgostești, de către restul prietenilor tăi! În ascepțiunea ta, firește! Evident!

Vei trăi o viaţă alături de un om care comportă într-un fel ce ţie trebuie să-ţi placă.
Pe care ţi-e necesar să îl admiri şi să-l apreciezi pentru cum este şi cum  gândeşte şi cum înţelege şi nu doar pentru cum arată şi atât!

O înfăţişare plăcută atrage priviri, un comportament și o personalitate cumsecade, apropie suflet.

Asta îţi trebuie şi ţie, cred eu.
Un suflet care să te-apropie şi lângă care să te laşi şi tu deschis, apropiindu-l!

Dacă nu eşti însă fericit şi crezi că ai nevoie de altcineva pentru a înțelege fericirea, nici n-o să ajungi vreodată paac! fericit ca prin minune, brusc!

Căsnicia nu înseamnă dreptul câştigat la fericire prin celălalt, ci înseamnă construirea unei vieţi în doi împreună, tu cu celălalt.
Zilele îţi vor trăi la fel ca şi până înainte de a te trezi căsătorit: unele (ne)fericite, altele mai puţin (mult) vesele.
Dacă vei da atenţie sentimentelor tale negative te vei îndrepta însă categoric către un dezastru.

Zilele tale fericite încep întotdeauna cu tine!
Tu ești singurul responsabil de emoțiile tale.
Tu programezi gândul (ne)mulțumit emoțional cu tine, tot tu îți proiectezi un viitor cu tine (ne)fericit.
Tu ești cel care își apropie oamenii buni, tu îți așezi alături pereche de om cum trebuie și cum doar tu simți că ți s-ar potrivi pentru a dezvolta frumos iubirea cu fericirea ei cu tot.

Pe care deja tu știi să o trăiești.
Pe care ai acceptat-o benevol și cu inima deschisă în sufletul tău liber de gânduri negative și de conflicte interioare și de neasumări ori minus acceptări cu tine.

Căci tu ai ales drumul cel mai scurt.
Ador oamenii ăstia! Sunt cei mai frumoși și mai reali oameni din lume!
Zâmbesc fericirea în privire!
Așa-i și recunosc!

Iubire versus îndrăgostire

N-ai cum să le confunzi.

Îndrăgostirea este despre sex. Îndrăgostirea nu este neapărat şi despre relaţii lungi viitoare.

Îndrăgostirea este diferită de conceptul de iubire.

A fi îndrăgostit, presupune a avea atracţie sexuală cu o persoană.

Poţi să fii foarte îndrăgostit şi atras de cineva, dar asta nu înseamnă nicidecum că veţi fi și parteneri de cuplu fericiţi, ce vor trăi o relaţie împlinită; sau că veţi construi ceva împreună în viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Este o greşeală importantă pe care o facem noi, oamenii.

Greşeala flagrantă dintre a fi îndrăgostit şi a iubi ne va aduce și multe neplăceri, conflicte interioare, suferinţă şi dezamăgiri.

Omul se îndrăgosteşte în general de multe ori în viaţă. Omul face sex cu finalitate orgasmică des, dar nu neapărat mereu cu aceeaşi persoană însă. Pe care o și iubeşte. Omul poate face sex cu oameni pe care nu-i iubeşte neapărat, de care este îndrăgostit temporar sau chiar deloc.

Îndrăgosteala, ori atracţia sexuală nu au legătură cu vreo compatibilitate importantă dintre doi oameni.

„A fi îndrăgostit” reprezintă mai degrabă interes sexual crescut între două persoane.

Când eşti îndrăgostit, nu dăruieşti îndrăgostire. Nu împărţi afecţiune. Urmăreşti doar un scop precis ce are legătură cu o partida excitantă sexual.

Când iubeşti, nu urmăreşti nimic. Nu ţi-e prezent nici egoismul. Nu vrei să capeţi momente plăcute, vrei doar să le dăruieşti tu partenerului pe care îl iubeşti.

Dragostea de cuplu vorbeşte despre iubire şi dăruire.

În sex, am o nevoie uriaşă doar, pe care o doresc satisfăcută.

Iubindu-te, îţi ofer zile din timpul meu, vibe pozitiv din energia mea.. îţi dau tot ce pot pentru a te ajuta să nu fii nefericit vreun pic. Încerc tot ce bănuiesc că te ajută să ai o stare de bine permanent şi de fericire şi de împlinire sufletească.

Când te iubesc îmi place să râzi.

Iubirea trăieşte profund afectiv prin noi. Ea nu există însă când este pretinsă ori impusă ori plătită.

Nu putem deţine control în ceea ce priveşte iubirea pe care o primim, ci doar a celei pe care o dăruim la rândul nostru.

Iubirea este cu totul diferită de îndrăgostire, repet. Între cele două, aflăm însă și un punct comun: atracţia sexuală.

Pe de altă parte, poţi iubi un om de care ai fost cândva îndrăgostit… Totodată am aflat şi mulţi ce au fost îndrăgostiţi şi au stat mult timp apoi în relaţii de parteneriat fără să se fi iubit însă vreodată.

Iubirea este sensul. Iubirea este important de viaţă.

Iubirea este tot.

Fără ea eu n-aş putea trăi.

Probabil că doar aş respira prin viaţă. Trecând timpul.

Cine ești tu?

Cine eşti tu cu adevărat? Te-ai întrebat vreodată? Cine eşti tu cel real, în sine?

Te-ai gândit vreodată câte lucruri faci tu cu adevărat pentru că simţi să le faci astfel şi câte pe de altă parte le desfăşori în felul altora, doar pentru a câştiga un pic de simpatie?
Pentru a aduna apreciere? Ori pentru că dacă nu comporţi tu astfel, cum de altfel nu ai simţi în sine să comporţi vreodată, consideri că nu poți fi iubit?

Cine eşti tu? Te-ai gândit vreodată obiectiv, cu adevăr adevărat în întrebare?

Oferi dragoste pentru a primi dragostea-n schimb?
Ori dăruieşti pentru că-ţi simţi bucuria cum tresaltă, atunci când simte vibe cu bucurie din partea celuilalt?
E important să construim imagine pentru a-i mulțumi pe ceilalţi, ori este cu totul esenţial să construim un om de care să fim mândri personal?
Pe care să-l îmbrățișăm cu drag noi în oglindă privindu-l dimineaţa?

Cine eşti tu? Ia gândeşte-te!
Eşti un TU care se ceartă în ascuns căci minte despre el mereu?..adeseori?
Eşti un TU puţin cam trist în sine la culcare, dar cu o imagine publică voioasă?
Eşti un TU care ştie să manifeste iubirea pentru a fi înțeleasă? Ori eşti un TU ce doar mimează manifestarea afectivă? ? Grija?
E important  CE oferi, ori mai degrabă CUM oferi?
E important cum te prezinţi ori cum eşti prezentat de către ceilalţi? Este firesc să fii un TU în sine, alt Tu pentru noi? Ori crezi că-i important să fii același TU pe peste tot?

Deci? Cine eşti? 5 trăsături. Cum te-ai descrie?

..empatică, inteligent emoţională, idealistă, altruistă șii..iubibilă, firește!   Așa sunt eu! Dar tu?

Igiena sufletului

Mereu am zis că este esenţial să te îngrijeşti de suflet, de sănătatea şi igiena lui, în aceeaşi măsură ca şi de trup.

Acum zic altfel: zic că este esenţial să pui pe un plan superior sufletul.
Să-l întreţii şi mai temeinic decât trupul pe care ţi-l răsfeţi cu tot felul de inovaţii cremoase şi uleioase şi injectabile şi..şi aşa mai departe.
Ştii ce-am învăţat în timp?
Am învăţat devreme că degeaba dai cu parfum dacă nu faci un duș înainte.

Am remarcat de-a lungul timpului pe de altă parte, oameni extrem de foarte bine îngrijiţi şi întreţinuţi, fără a răzbate însă dinspre ei miros măcar firav de prospeţime, iz de vioiciune tinerească nu le răzbătea din zâmbetul destul de strâmb din colţul gurii.

Ştii de ce? Pentru că ei nu-şi îngrijeau sufletul, nu-i întreţineau sufletului căldura necesară pentru a dezvolta apoi mugur după mugur..îl lăsau fără viaţă şi-i masau numa’ forma trupească.

Măi, ştii ce diferenţă mare este între un om cu trup şi suflet igienizat şi îngrijit cum trebuie, şi un om care are grijă doar de aspectul sau exterior la suprafaţă?
E o diferenţă colosală!

Acelaşi om de 35 de ani poate arăta de 45 şi asta numa’ dacă îi observi tristeţea şi singurătatea privirii blazate, învinse.

Măi, dar trezeşte-te, te rog, dacă simţi că te regăseşti în rândurile astea, printre cei ce şi-au uitat să-şi poarte grija sufletului.!!
Şi dacă nu ştii încă sigur unde te încadrezi exact, dacă te bâjbâi încă, fii atent, uite! fă un exerciţiu simplu: uită-te printre pozele tale mai vechi, de atunci de când n-ai niciun dubiu că erai sănătos şi trupeşte şi sufleteşte şi compară-le cu cele de astăzi.
Priveşte-te atent şi vei vedea cu siguranţă dacă lucrurile sunt încă în toată regula cu tine, ori dimpotrivă.
Iar dacă nu sunt, stai liniştit şi nu te impacienta, căci totul pe lumea aceasta este rezorvabil, din fericire!

Fireşte că nu se termină zilele dacă observi nişte pete rămase pe o parte ori pe alta a sufletului..stai liniştit doar şi eliberează gânduri!
Întreabă-te dacă ţi-e bine şi de ce simţi tu stare confortabilă acum.
Întreabă-te apoi şi încearcă să-ți simţi şi emoţia negativă, cu stare de disconfort.

O simţi? Cum o simţi? Apăsătoare? Tristă? Plânsă? Singură?
Vezi unde o încadrezi exact şi, cel mai important, încearcă să afli şi de când simţi lucrurile astea.
Uşor uşor aşa, caută apoi să găseşti cauza.
De ce nu mai râzi tu vesel ca în poza aceea de la revelionul trecut? Ce s-a schimbat cu tine?
Ce te nelinişteşte? Ori cine?

Şi tot aşa să faci, nu te opri deloc!
Acum este momentul când vorbind în șoaptă sinceră cu tine, vei descoperi motivele nefericirii tale prezente, vei desluşi motivul pentru care ți-a apărut şi vei găsi astfel şi soluţia pentru a reveni la starea ta normală, cu păsare de tine.

E primul pas spre vindecare.
Este primul pas făcut de tine după multă vreme fără durere, fără să şchiopătezi deloc. Simți?

Mâine urmează al doilea..şi tot astfel până când vei reînvăța să dansezi fericirea cotidian cu zâmbet larg pân’ la urechi.

Aa..! Și stai liniştit..nici nu durează mult!
E ca mersul pe bicicletă nu se uită de tot odată ce l-ai deprins! Doar se mai împiedică pe-alocuri din lipsă de exercițiu..!!

La mine aşa s-a întâmplat!

Emotii dezechilibrate, viata nefericita!

Salut!

Ai nevoie de echilibru emotional? Care e metoda ta prin care il obtii cat de cat? Toti avem o asemenea metoda!
Tu poate mergi si te plimbi in natura, eu am nevoie de somn pentru asta. Prietenul tau poate priveste un film sau se duce si taie lemne cu toporul sau merge si agata o gagica… habar nu am.

Exista o metoda care reuseste sa echilibreze emotiile la toata lumea. Si echilibrul pe care il da este foarte intens pentru ca este una dintre emotiile fundamentale pe care ne bazam viata.
Frumusetea – mai exact, starea emotionala pe care o ai cand admiri ceva frumos, poate sa te ajute sa te dezvolti. Cum face asta?
Am descoperit un secret legat de starea de admiratie.
In primul rand, iti spun ca admiratia este opusul invidiei. Seamana ca doua picaturi de apa, dar sunt opuse. Invidia te face sa vrei sa ai acel lucru/persoana, pe cand admiratia iti deschide in tine canalele de comunicare cu subconstientul tau. Cu acea parte din tine unde iti tii ascunsa comoara ta de putere, intelepciune si incredere in tine. Admiratia este o punte de legatura intre tine si obiectul/persoana pe care o admiri. In timp ce admiri, esti complet vulnerabil in fata starilor emotionale pe care le simti exact atunci. Aceste stari intra in tine si te “regleaza”.

Nu poti sa te dezvolti si sa lasi sa ramana in tine starile negative (citeste si articolul „Cum sa iti transformi emotiile si sa le folosesti in dezvoltarea ta”). Nu va fi o transformare de durata pentru ca tot ce vei cladi va fi pe o fundatie fisurata. Nu ai de unde sa stii cand una dintre fisuri cedeaza si iti apar la suprafata mania, orgoliul, invidia, frica etc. De asta eu insist pe transformarea completa. Asta nu se poate face decat prin iesirea din zona de confort si prin folosirea de tehnici care provoaca schimbarea. De fapt, mai este o metoda: lasi viata sa te pocneasca peste cap de atatea ori, incat inveti din propriile tale greseli… nu e recomandata metoda copiilor sub 99 de ani! 🙂
Revin la tehnica de azi… iti recomand sa admiri cat mai des ceva care este frumos.
Exercitiul 1.
Gaseste in jurul tau tot ceea ce merita admirat si iti trezeste o stare de bucurie si uimire.
Simte cat mai des aceasta stare de uimire si bucurie data de admiratia a ceva frumos.
Poate sa fie un spectacol, o muzica faina, un peisaj, o opera de arta… orice.

De asta arta este necesara pe calea dezvoltarii personale. Nu stiam asta! Cand am descoperit lucrul asta, am facut un salt urias! Sunt multi care vor dezvoltare personala, dar vor sa lase la o parte elemente esentiale din aceasta dezvoltare.

Am simtit cum evolutia mea se accelereaza prin folosirea acestor stari emotionale generate prin diferite tipuri de arta.

Nu inteleg nici acum pictura moderna si abstracta (gen Picasso sau Dali), dar am alte tipuri de arta care ma fac sa exclam: “Cat de frumos poate sa fie asta!”

Spuneam ca admiratia este puntea care te face sa devii asemanator cu obiectul/persoana admirata. Cand admiri ceva, tu asimilezi in tine calitatile a ceea ce admiri. Cred ca aceasta propozitie este cheia acestui articol, asa ca citeste-o de doua ori. Asta se intampla si cand admiri si iti place ceva agresiv, viclean, periculos etc. Aduci in tine exact ceea ce iti place si admiri.

Poti sa admiri inteligenta unui smecher sau viclenia unui politician, sau determinarea lui Hitler. Tu alegi ce admiri. Iti recomand sa iti faci o lista clara a ceea ce vrei sa asimilezi, a ceea ce vrei sa trezesti in subconstientul tau.

Noi avem in noi absolut toate aceste stari – si cele pozitive, si cele negative. Admiratia le trezeste la viata, dar nu ar reusi asta daca ele nu ar fi acolo.

Tu decizi de ce stari ai nevoie ca sa iti sustina dezvoltarea.

In articolul de azi am vorbit de emotia data de frumusestea pe care o admiri. Am ales aceasta emotie pentru ca este ca un medicament, ca un balsam care iti reorganizeaza toate sentimentele si starile. Este o emotie de baza, necesara pentru dezvoltarea ta. Sunt emotii care nu sunt la fel de naturale, care sunt invatate social. Cum este cinstea (genereaza emotie pozitiva) sau cum este invidia (emotie negativa).

Nu stiu ce emotii iti doresti sa ai tu in evolutia ta personala, eu o sa iti dau o lista cu emotiile pe care le-am amplificat prin admiratie si prin alte metode si care mie mi-au fost de folos.

–          Emotia data de frumusete (in cazul meu, am obtinut asta prin admirarea artei si a naturii)

–          Emotia data de imensitatea spatiului si timpului (am admirat peisaje de pe munti, marea)

–          Emotia curajului  (am facut stari de transa cu arhetipul curajului sau cu muzica care inspira curaj)

–          Emotia vointei si a fermitatii (tot cu muzica si cu transa)

–          Emotia calmului si a linistii (am facut tehnici de respiratie si concentrare asupra respiratiei pana cand s-a linistit)

–          Emotia timpului infinit, a eternitatii (asta mi-a fost cea mai dificila sa o simt, am reusit o singura data complet, dar m-a marcat pentru totdeauna. Tot prin transa si muzica specifica.)

La ce m-au ajutat toate astea? Pai, mi-am imbogatit ablitatile emotionale si mentale ca sa pot sa reusesc sa imi echilibrez emotiile.

Daca vorbesc de ECHILIBRU, inseama ca balanta este dezechilibrata. Asta inseamna ca de undeva au provenit stari negative mult mai multe decat cele pozitive si asa a aparut dezechilibrul.

Din cauza asta, ai nevoie de accentuarea zilnica a starilor pozitive. Ca pana la urma sa ajungi sa echilibrezi balanta…

Fara aceste stari, dezvoltarea ta este numai una exterioara.

Toata lumea vorbeste de faptul ca dezvoltarea personala inseamna SCHIMBARE. Schimbare, dar ce anume se schimba in noi ?

Pai, se schimba mai multe lucruri:

–          Comportamente (modul de a actiona)

–          Stari emotionale

–          Abilitati (fizice, emotionale, mentale)

–          Credinte si valori interioare

Daca schimbi numai comportamentele, atunci schimbarea nu e de durata, pentru ca nu se bazeaza pe o modificare din profunzime. Este ca si cum ai vopsi vechea Dacie din garaj. Pare frumoasa si noua, pare schimbata, dar in interior e tot ruginita.

Ai nevoie de schimbare profunda, iar asta inseamna sa poti sa ai stari emotionale noi, deosebite de cele ale 99% dintre oameni.

Ca sa te schimbi, trebuie sa intri in cei 1%.

Nu imi place asta, mi-ar placea sa pot sa ajut toti oamenii, dar nu se poate. 99% nu sunt deloc interesati – deal with that, obisnuieste-te ca asa va fi. Nu forta pe nimeni sa se schimbe!

Iti dai seama ca atunci cand incepi sa schimbi starile emotionale pe care le ai in prezent cu unele noi, o sa ti se schimbe comportamentele, o sa ti se schimbe abilitatile si o sa apara abilitati noi.

Uite un exemplu: dupa ce o sa simti des starea de imensitate a spatiului, o sa ai abilitatea de a-ti modifica prin vointa starile negative. Starea asta (imensitatea spatiului) o poti avea pe un varf de munte. Privesti si aduci in tine acea emotie. Daca uiti de ea, nu va avea efect.

IMPORTANT: cand simti o stare noua sau una pozitiva… inchide ochii si fa-i „o fotografie emotionala”. Cere mintii tale sa o impregneze in tine asa de mult, incat tot timpul ea sa ramana acolo. Daca nu faci asta constient, o sa uiti de starea aceea. Imagineaza-ti ca pentru cateva momente, starea aceea devine ceva material, pe care o poti aspira in tine prin respiratie… Mintea ta va sti sa faca, daca tu ii ceri asta.

O sa iti explic in alt articol de ce este asa. Vezi, toate lucrurile astea sunt legate. Ma tot gandesc la un articol care sa prezinte aceste legaturi, dar cred ca o sa fie o carte mai degraba.

Cum sa folosesti aceste metode pe muzica

Melodiile iti sugereaza si iti inspira anumite emotii, dar pentru asta au nevoie de ajutorul tau. E nevoie ca, in timp ce le asculti, mintea ta sa fie complet atenta si linistita. Uite cateva reguli ca aceasta tehnica sa functioneze:

–          Tehnica de dezvoltare personala prin activarea emotiilor cu ajutorul muzicii nu este o tehnica de vindecare a emotiilor negative. Nu folosi melodiile ca sa iti anulezi emotiile negative.

–          Melodiile trebuie sa le folosti exclusiv ca sa iti amplifici emotia pozitiva specifica acelei melodii

–          Cand o asculti, trebuie sa stai cu ochii inchisi si sa nu faci nimic altceva. Daca o asculti in timp ce faci curatenie sau in timp ce privesti la TV, atunci efectul se pierde pentru ca melodia nu mai intra ea singura in subconstientul tau.

–          Daca asculti melodia in timp ce faci si altceva, ea isi pierde efectul emotional puternic, e ca si cum te obisnuiesti prea mult cu ea si se pierde intensitatea emotiei pe care o genereaza.

–          Trebuie sa ii dai atentia ta totala si completa ca sa isi pastreze permanent intensitatea emotionala, de fapt, trebuie sa SIMTI emotia respectiva macar un pic, iar melodia sa o intareasca.

–          Tine minte, daca asculti la infinit o melodie, ea va deveni plictisitoare la un moment dat. Melodiile pe care le folosesti ca sa iti trezesti starile emotionale necesare trebuie sa le asculti putin, cat sa iti fie pofta de ele. Sa nu te saturi niciodata de ele.

–          E important sa asculti melodia specifica si sa rememorezi un moment in care ai simtit exact starea emotionala pe care ti-o amplifici prin melodie.

–          Nu trece rapid de la o melodie la alta. Nu deschide TV-ul dupa ce ai folosit aceasta metoda, mai bine ramai in liniste si citeste cateva pagini dintr-o carte de dezvoltare personala pentru ca efectul sa se sedimenteze si sa nu apara influente din alte surse de informatie opuse ca emotii (stiri violente de la TV).

–          Nu gasi melodii de care nu esti sigur ca au exact efectul emotional dorit. Numai cineva care a reusit sa aiba sub control exact acea dorinta poate sa iti spuna daca melodia respectiva este cea potrivita pentru o anumita stare sau nu. Unele stari pot sa te pacaleasca.

Erori pe care poti sa le faci la inceput

Spuneam ca unele stari pot sa te pacaleasca. Acest efect o au multe melodii care sunt in gama DO Minor si sunt lacrimogene. La prima vedere, ele iti trezesc stari emotionale de calm, tandrete etc., dar  la o ascultare atenta, ele pot sa iti dea o stare de depresie sau de singuratate. Deci nu experimenta inca singur.

Si mai ziceam ca aceasta metoda nu e meloterapie, nu o folosi cand esti deprimat ca sa fii vesel. Aceasta se face in alt mod. Exista o alta metoda ca sa iti schimbi starile emotionale prin muzica si o sa iti explic alta data cum se face. Retine numai ca trecerea de la o stare la alta se face prin etape succesive, trebuie sa asculti melodii in etape, nu sa sari de la depresie la o melodie vesela.

Gata cu regulie, treci la actiune. Uite ce ai de facut:

  1. Fa o lista cu starile de care ai nevoie ca sa te dezvolti si sa te transformi.
  2. Apoi scrie-mi ca sa pot sa caut melodii specifice pentru tot ceea ce ai nevoie si o sa iti mai dau si alte metode.

Cam atat pentru astazi.  Iti atasez la articol o melodie care sa iti inspire emotia frumusetii din natura – sa zicem ca e o alta emotie cu care experimentezi.

Mult succes,

Pe curand.

Marius

Oameni nepotriviti cu noi2 readers now

De ce alegem oameni nepotriviţi cu noi câteodată? Oameni care ne rănesc uneori? Suficient de des încât să trăim nefericiţi?

Păi pentru că sinele rănit, copilul nostru din sine, îi atrage, de aceea.

Noi, oamenii toţi, putem fi priviţi sub două aspecte: Copilul din Sine pe care l-am denumit deja astfel mai sus un rând, Ego-ul, şi..hai să-i spunem Marele Sine,  ori Sinele Superior, sufletul.

Copilul din Sine se întreabă mereu dacă el merită să fie iubit, nu ştie cu siguranţă cât de iubibil este, n-are habar dacă munceşte destul și bine pentru a primi apreciere, ori dacă este posibil să primească acceptare din dragoste doar pentru cum este el construit, cu defecte şi calităţi împreună, cu validare într-un final de la partener perfect compatibil cu el, de la persoana în care el deja a investit sentimente multe si profunde de dragoste.

Pe de altă parte, Sinele Superior îţi povesteşte că eşti inteligent, bun, spiritual, valoros, important, el se află în antiteză cu Sinele tău Copil, Ego-ul tău.

Fiecare dintre noi acţionăm doar dintr-un singur aspect din cele două aspecte pe care le vorbirăm noi un pic mai sus și, în principal, majoritatea trăim acționând prin prisma Ego-ului, cel care se îndoieşte întotdeauna de capacităţile noastre.
Egou-ul se valorizează doar și mereu din perspectiva celorlalţi, nu se priveşte în interior pentru a găsi acceptarea de sine şi o validare, va considera că restul ceilalţi, doar ei sunt responsabili pentru fericirea lui, doar cu ajutorul celorlalți va ajunge să se valorizeze corect și să fie împlinit sufletește.

„Dacă voi avea mai mulţi bani, voi reuşi să fiu iubit. Dacă voi fi iubit, cu siguranţă voi fi fericit.”
„Dacă voi avea o casă mare şi frumoasă, voi avea mai mulţi prieteni şi astfel voi fi fericit.”

Indiferent de ce va întreprinde Ego-ul şi va și îndeplini în timp, indiferent în ce parte din exterior va căuta el fericirea, nu va fi însă niciodată cu adevărat fericit.
Şi știi de ce? Pentru că ego-ul rămâne toată viaţa în stadiul de copil fără putere, incomplet mereu, aceasta fiind de altfel însăși natura lui.
Viaţa privită din perspectiva Ego-ului va fi o viaţă tristă, incompletă, fără putere; o viaţă submisivă.
Lucrurile exterioare pot să-ţi aducă plăcere pentru un moment, pentru o zi..sau pentr-o lună adunată disparat din zilele din an, însă niciodată nu te vor face fericit.

În altă ordine de idei, Ego-ul se trezeşte brusc la viaţă, înviorat și pregătit să-ţi intervină după ce l-ai hibernat un timp, în special atunci când te cuprinde îndrăgosteala; iar asta pentru că mai mereu în iubire suntem răniţi cel mai tare şi cel mai profund.
Dacă n-ai reușit să cicatrizezi răni importante din copilărie, atunci cu siguranţă la maturitate le vei simţi într-un mod asemănător, vei retrăi sentimentul negativ și dureros care te-a marcat şi astfel vei fi atras şi vei atrage persoane care îţi vor aminti acel sentiment atât de neplăcut.( sentimentul de respingere ori frica de abandon, teama că nu meriţi a fi iubit şamd).

În subconştient întotdeauna vei dori să afli oameni care să-ţi pulseze răni vechi, uitate, pentru că doar astfel vei reuşi să vindeci şi să evoluezi.

Înţelegi acum de ce atragi doar persoane care te fac să suferi?
Pentru că doar astfel te vei vindeca interior, pentru că doar astfel vei şti să vindeci şi să cicatrizezi şi să trăieşti liber mai apoi de ponoase strânse de suflet din copilărie şi pentru că doar astfel vei fi pe deplin fericit şi împlinit.
Pentru că doar aşa reuşeşti să simţi clar și exact care ţi-e buba, doar retrăind amintirea veche care şi-a pus amprenta negativ, descoperind trauma de care nici nu ești conştient că îți există.

Marele Sine ori Sinele Superior, sufletul, îți cunoaşte tot adevărul însă, toată povestea despre tine o ştie pe de rost, privindu-te prin ochii lui, eşti valoros. Ești cel mai cool!

Eşti un om perfect cu imperfecţiuni pe-alocuri, un suflet important şi bun, un om care cu siguranţă merită să fie iubit aşa cum este, pentru ceea ce este el şi nu pentru ce ar putea fi dacă..

Propulsat de
►
Necessary cookies enable essential site features like secure log-ins and consent preference adjustments. They do not store personal data.
Niciunul
►
Functional cookies support features like content sharing on social media, collecting feedback, and enabling third-party tools.
Niciunul
►
Cookie-urile analitice urmăresc interacțiunile vizitatorilor și oferă informații generale despre valorile metrice, cum ar fi numărul de vizitatori, rata de respingere și sursele de trafic.
Niciunul
►
Cookie-urile publicitare oferă reclame personalizate pe baza vizitelor tale anterioare și analizează eficiența campaniilor publicitare.
Niciunul
Propulsat de
Exit mobile version