Mi-am hotărât să deprind aripile,
Mi-am hotărât să ştiu să zbor,
Mi-am scris poveste de iubire veche,
Mică fiind, visând pereche!
Ştiam de-atunci că voi iubi Dumnezeieşte,
Ştiam cât pot eu dărui iubind din mine,
Ştiam de-atunci că voi trăi mare iubire,
Fără să ştiu exact unde să caut,
pentru-a găsi un TU ca tine!
Mi-am ţinut iubirea strânsă toată într-un sac,
L-am peticit când s-a crăpat,
Nici nu ştiam să cos atunci prea bine,
Ştiam însă că nu-mi permit să pierd
centimă din iubirea pusă de-o parte pentru tine!
Habar n-aveam numele tău.
Mă şi gândeam..”dar cum?? Cum să fac eu,
Cum o să recunosc într-un străin,
Un TU??”…atunci când o să bem senin,
paharul nostru prim’ de vin?
„Dacă mă-nşel şi pierd iubirea toată?
Dacă îmi scapă-aiurea de prin sac,
Şi n-o mai prind eu laolaltă?
S-o strâng iarăşi multă înapoi,
Fix cum era acolo adunată?”
Păi asta zic. N-ai cum să reușești la fel
iubire crescută-n timp şi învăţată,
Crescută-n ani aşa de înţeleaptă,
Care să ştie să trăiască,
Dragostea cea de copil adevărată.
Mi-am zis aşa apoi:
„Nu-ți face griji degeaba!
Și nu te mai gândi prea mult din timp la toată treaba!”
Mi-am zis aşa din nou, încă o dată:
” Nici n-am găsit şi plâng că dacă pierd?
Mai bine să zâmbesc un sper cândva! Odată!”
Eee..?? Și vezi că am avut dreptate?!
Şi te-am găsit pe tine? țesând și tu aidoma, poveste cu iubire?
Care visai şi tu la fel, tot încă din copilărie,
Deşi n-ai scris rânduri ca mine pe hârtie?!
Ştiam că tu eşti TU acela, dar nu ţi-am spus!
Nici..la a zecea întâlnire!
Am aşteptat întâi să-mi rânduieşti tu
frumușel o poezie,
Rimată toată-n vers numa’ cu mine!
Apoi brusc mi-am simţit aripile!!
Şi-apoi mi-ai arătat şi tu pe ale tale!!
În timp şi mai puţin după aceea,
Zburam de mâna amândoi zâmbind,
în drum spre mare!
..şi mâna mea este în prelungirea mâinii tale.
Cu toate cele 2 braţe ale noastre prelungite pictăm văzduhul..şi mirosim soarele atingând cu întuneric luminos luna.
Prelungirea mâinii mele din a ta, are acum puteri neobişnuite.
E magică.
Amândoi suntem magici.
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
