Despre..intimități desfășurate intim

Cam înnorat mi se pare astăzi afară! Cumva parcă norii ăştia când se-adună, împrăştie migrene peste noi.

Nu simţi o apăsare-așa, un pic de grijă şi multe nelinişti, când vremea este închisă, cum e astăzi??!

Mă rog, că altceva voiam să povestesc..vorbeam zilele astea cu Mara, o altă prietenă importantă de-a mea, pe lângă Marco și Kayla, de care ați auzit deja câte ceva.
Mara, este o femeie de o delicatețe și o feminitate aparte, zici că-i o felină, așa-i de grațioasă!
..și natural, că de-aia-i mai interesant! Am ajuns la concluzia asta în timp, inițial am avut, ce-i drept, umbră de-ndoieli, cum c-ar fi un pic prea studiat accentul de timiditate excesivă, spre exemplu, care mie-mi părea că duce voit simțul masculului într-o zonă mustind a sex-appeal.

Revenind de unde am plecat, discuţia noastră, începută iniţial pe ton nepăsător şi paşnic totodată, s-a transformat uşor-uşor într-o discuţie aprinsă, pe care dacă o ascultai de la distanţă, îţi părea cu siguranță a fi dispută-n toată regula. 
Nici nu mai ştiu de unde până unde, ori cum, am ajuns noi să vorbim despre masturbare.

..dar ce aiurea sună cuvântul ăsta, nu?!? Parcă îţi dă un pic senzaţia, atunci când îl pronunţi ori îl gândești, cum că ai face ceva anapoda, dacă îl mai și acţionezi câteodată..:))
„M-aș masturba un pic..!!” Hmmm..zi și tu!! Nu-mi place deloc cum se aude, prea grosolan, ori nu știu, prea..adică duce gândul mai degrabă într-o zonă de „n-am încotro, trebuie s-o fac!” și nicidecum la ceva plăcut în trăire și senzații bune.
..ehh!..acuma ce să-i facem, vorbim cu el pe mai departe, căci n-avem sinonim simpatic, din păcate..!

Spuneam la un moment dat, cât de important este să-ţi cunoşti doleanţele sexuale prin atingeri proprii. 
Să stai şi să te imaginezi într-un decor erotic potrivit fanteziei tale sexuale de moment şiii..prin atingere, să te observi cumva cu ochii minţii, să exploatezi mai apoi în cuplu prin act sexual vorbit cu voce tare, ori în șoaptă dacă așa preferi, cum ajungi la orgasm tu în particular şi ce anume din ceea ce împărtăşeşti partenerului, te aduce să-ţi trăieşti apoi orgasmul şi în voi.
Prin comparaţie, vei observa astfel ce te incită în prezenţa lui, descătuşată de inhibiţii fiind, şi ce anume te incită doar pe tine și atât, în particular.

Vei vedea dacă există diferenţe la nivel de excitaţie între actul de..hai să spunem! din intimitate, pe care-l gândeşti curajos doar în intimitate, şi orgasmul întâmplat în urma actului sexual de cuplu.

„- Doamne, Adina, dar tu îmi spui mie acum, că te-atingi și singură câteodată? Tu asta sugerezi?!?” mă întreabă prietena mea, oareșcum destul de siderată.

M-a contrariat retoricul ei.

Citisem, ce-i drept, că femeile nu-şi recunosc momentele sexuale trăite separat.
Citisem și că femeile au o problemă în a recunoaşte că se ating și singure mai uneori, considerând cumva a fi greşit să faci „astfel de lucruri”.
..dar, ce spui?? că nici bărbaţii nu recunosc, ca o paranteză fie vorba, deşi, chiar aseară aveam o discuţie de grup, extinsă la Brasserie, unde Marco chiar zicea că un procent destul de ridicat dintte bărbaţi nu abţin de obicei chestia asta, fără importanță că-s în cuplu, ori însurați ori single.
Mă rog, nu-nţeleg de unde atâta nevoie de ascunzişuri despre lucruri umane şi fireşti, dar nici nu voi fi lămurită vreodată..so, hai s-o las aşa pentru moment, zic.
..de asemenea, am mai citit că femeile, în genere, nu dezvoltă neapărat curiozităţi sexuale şi, cu atât mai puţine le și pun în practică.
 Că totul depinde în special de partener.
 El ajută femeia să prindă curaj să se deschidă.

Așa și este, am remarcat în timp.
 Un partener cu deschidere sexuală te învaţă să te percepi sexual şi să-ţi înţelegi ca fiind normală dorinţa crescândă de experienţe noi de cuplu.
„-Dar..Mara, draga mea, de ce nu spui cum că te masturbezi şi tu?? Suntem prietene bune de atâţia ani, ne-am spus atâtea..! Ce mă priveşti așa ciudat?!? ..brusc?!? Ți se pare vreun subiect tabu, ori poate eşti tu mai ruşinoasă? Sau așa percepi tu masturbarea, a fi o rușine?!?” am replicat eu, iritată deja, din cauză că am interpretat-o ca fiind o lipsă de încredere în mine.
„- Păi pentru că eu nu o fac. Niciodată. Sunt în cuplu și eu de ceva timp, ai uitat? Și n-am nevoie de mai mult decât atât!”
Mda..ce-i drept este în cuplu de vreo 3 ani cu un individ destul de strange, deloc nu reuşește să îmi ajungă prea simpatic, nici gând apropiat.
În altă ordine de idei, Mara este o tipă destul de conservatoare în genere, nici nu-mi dau seama de ce am intrat în astfel de discuție cu ea, acu’ realizez.
… tocmai conservatorismul ăsta probabil că mă și atrage în relația noastră de prietenie, nu-i dus într-un extrem enervant, fixist..! Nuu..nu-ți imagina ce nu există, nici vorbă, e ținut cum trebuie, în echilibru cumsecade, cum eu n-aș putea s-o fac.
Uite, îmi place că ea mănâncă numai lucruri sănătoase, de exemplu, cum eu mănânc tot invers și pe dos, bea fresh-uri acre, bleahh!! dar sănătoase și acestea, și mai întotdeauna, în vreme ce eu prefer mereu un sauvignon blanc cu multă gheață..face sport, în timp ce eu nu urc.. măcar o treaptă, fără gâfâieli prelungi după aceea, șii..tot așa.

În fine, că iar devălmășesc idei..masturbarea nu are legătură cu faptul că eşti căsătorită sau nu, măi Mara, draga mea!! Uuuoff!! Nu-i ruşinos s-o faci, nici femeie dacă eşti, nici dacă te afli bărbat.

E un mijloc de autocunoaştere, de dezvoltare personală sexuală; prin masturbare ajungi să-ţi cunoşti corpul, să-i simţi reacţiile, poţi astfel mult mai uşor să explici partenerului mai apoi, ce şi cum îţi place, unde adori să fii atinsă, și unde nu ai niciun stimul; deşi citise el, spre exemplu, că o majoritate a femeilor preferă săruturi uşoare pe o anumită zonă a trupului, ehh..! ţie, iată!! nu-ţi priesc aceleași, cele universale, tu vrei o altfel de muşcătura, în cu totul alt loc! Haț!!
În linişte aflându-te tu câteodată şi dezvoltând fantezii pe plan psihic în complementaritate, devii primul cunoscător a ceea ce îţi place cel mai tare.
 Ai timp cât vrei, răbdare cât ţi-e necesară, momente hedonistice, dacă le resimți astfel, care te vor ajuta să te autodepăşeşti, să te cunoşti, să te iubeşti, pentru că mai apoi să te laşi iubită în modul care ți-e ție peste măsură de foarte incitant.
Ştiind ce vrei, vei şti şi ce să ceri, eu așa zic.
Așa și fac, de altfel..!! ?

N-am aflat exact dacă Mara s-a lăsat cunoscută de ea însăşi prin atingeri în singurătate, sau dacă doar a minţit, jenată fiind de modul meu direct de abordare.
..mai descos eu, înc-o dată..alt atu important al ei, Mara e foarte sinceră, așa că sigur o voi prinde cu o confesiune, pe la un moment dat!!
..știu cu siguranță că nu-i deloc ruşinos să faci lucruri, una alta, pentru a te descoperi, pentru a te dezvolta sexual.
 E binevenit chiar și un vibrator în casa ta, dar de ce nu?!?..am și eu unul, by the way..!! Petrișor îl cheamă..hahahah..!!..pe care să îl foloseşti uneori în intimitate, ori..pampam!! în completare de act sexual de cuplu, în preludiu.

Și mai știi ceva?? Chiar și în cuplu de se află, chiar măritată dacă este, dar chiar și-atunci, da, culmea! femeia are voie să fie sexuală!!
Ba chiar îi e recomandat!!

Somn fantezist, vă-mbrățișez!!

Ai avut orgasm? Aproape… De ce mint femeile?

M-am amuzat teribil azi, într-o discuție relaxată cu o prietenă… fii atentă: o ejaculare/douuuă ejaculări. Substantiv de gen feminin. Și-apoi, ia uite… un orgasm/douuuă orgasme. Substantiv neutru. Femeia e neutră deci, în termeni de plăcere culminantă. Mi-a plăcut concluzia aceasta atât de tare, încât râd singură povestind!

Sunt femeie, feministă convinsă şi o persoană ce-şi doreşte răspunsuri în permanenţă. În plus, dacă punctul meu de vedere este diferit de al tău, şi de al ei, şi de al prietenei tale, şi… tot aşa, preumblând controversa printr-un lanț prietenesc al slăbiciunilor, ehh!!, atunci îmi place să aflu un alt punct de vedere, corect, generalizat, unanim foarte acceptat, de luat în seamă. Și atunci m-apuc să cotrobăi net-ul în căutare de răspunsuri clare. Google nu greșește! Cred cu tărie în Google.

Şi am dat peste o carte – „Raportul Hite. Noul studiu despre sexualitatea feminină” de sexologul Shere Hite – despre care toţi erau de părere că ar fi revoluţionat lumea acum vreo 30 de ani, accentul fiind pus, firește, pe orgasmul femeii. Orgasmul ăla, de gen neutru, am asta stabilit deja.    Cartea este, în fapt, un sondaj de opinie realizat pe baza unui chestionar, la care au răspuns peste 3000 de femei. Se povesteşte aici despre masturbare, despre mitul punctului G și tot așa. Deși se adresează femeilor, cred că această carte ar fi mai potrivită pentru bărbaţi. Să-i lumineze, că sunt cam varză!

„Cine eram eu când am început această cercetare? Eram studentă la istorie. Cam în aceeaşi perioadă am descoperit mişcarea de emancipare a femeilor: eu şi prietenele mele am luat parte la demonstraţii, am scris pamflete despre «drepturile femeilor» şi despre «dreptul la salarii egale». Treptat, ne-am dat seama că propriile corpuri sunt la fel de importante ca şi dreptul de a fi plătite la fel ca bărbaţii“, ne povesteşte Hite în prefaţă. „Pentru mai mult de 70% dintre femei, raportul sexual nu duce de obicei la orgasm. Peste jumătate dintre respondente au recunoscut că l-au mimat. Una mărturisește că «Nu e bine să-l laşi pe bărbat să creadă că nu te-a satisfăcut, asta l-ar emascula», alta spune – „Dacă mă abordează deschis «Ai avut orgasm?», atunci refuz să mint. Voi spune ceva de genul «Aproape»“. Aproape?!? Adică? Sex echitabil, doamnelor!

De ce credeţi dumneavoastră, domnilor, că sunteţi minţiţi de către femei în pat? Ia să auzim!

P.S. Cartea, din păcate, nu se găsește în nicio librărie. Stoc epuizat! Și tare mă tem că n-au cumpărat-o bărbații…

Fără frigidități, vă rog din suflet, doamnelor!!

„Hello!! Dar ce faceți voi,  my dearest ones?!?” baritonează Marco către noi; și brusc simt ochii toți trântiți spre masa noastră, insistenți în priviri dojenitoare.

Mor de rușine când pățesc situații de-astea. De ce să țipi și să atragi atenția când poți să ai bun simț, păi  nu?? Și să saluți firesc, șoptit, pe cine ai de salutat.

„Deci mă iriți îngrozitor!! Niciun darling, niciun nimic, e nepoliticos să vorbești atât de tare, Marco!! Ce naiba, nici fi’miu nu urlă așa în public..! Că i-am făcut eu capul calendar că nu se cade, probabil de-asta!”
„Hai că prea exagerezi și tu, pe bune!! Sunt destul de supărat eu azi, cât să..”
” De ceee?? S-a-ntâmplat ceva??” zic agitată instantaneu, îmbrăcând deja îngrijorată, un aer ce mustea matern.

” Ehh!! Ce să se-ntâmple, Adina?!?! Nu-i știi problemele?? Aceleași tot mereu?!? Hmm..!! Cin’ te-a refuzat ieri, dragule?!? Hai, spune..!! Fă abstracție de mine, plânge-te cum trebuie..off..!! Că-mi șterg deja o lacrimă-n avans..!!” adaugă ironic Kayla, aranjându-și în același timp tot părul aflat într-o dezordine.

Kayla cu Marco împreună, Casanovii Bucureștiului, au încercat o relație serioasă contopită în cuplu asumat, mai  în trecut.
Nu le-a ieșit însă. Prea la fel amândoi, prea impulsivi împreună. Nu mergeau pereche.
De aceea se suportă doar prietenește de-o vreme, asta de când au rupt prizonieratul frustrant de cuplu în care se înlănțuiseră frenetic, din dorința reciprocă de partnership matrimonial.
..cerut de societate, cerșit de cutumă și așa mai departe..las’ că vă explic eu mai altadată, pe-ndelete ușurel!

Marco e în relație cu Andrada însă, astăzi..una din cele multe, îmi place mie să cred!!
Și eu și soțul, îl considerăm infantil câteodată, naiv un pic altădată, adolescentin când îl apucă îndrăgosteala..de aceea și sper să-i treacă de Andrușca aceasta, de care se tot plânge cum c-ar fi..frigidă!

Nici n-ai idee cât de complicată este frigiditatea!

Dificil de abordat în confesiuni subiectul dacă te apasă cumva, dacă întâmplător te afli implicată într-o situație frigidă, delicat iarăși să ai un feeling cum că prietena cea bună ar simți iz de frigiditate în cuplu și ai putea s-o ajuți, că ai trecut prin asta cândva tu, dar..cum o determin eu „să se deschidă cu încredere?”..și, cel mai dificil probabil, este să-ți convingi prietenii bărbați că vina ar putea fi câteodată a lor, numai  a lor. Deloc a ei.

„…Și nu mai discutăm decât dacă ai răbdare să asculți până la capăt, Marco!!! Altfel, îți trimit link-uri pe mail să citești singur ce eu am aflat și știu deja, și pot să-ți spun în rezumat!”
” Mă deranjează că nu mă crezi..dacă nici eu nu știu unde, cum, să nu intru în detalii explicative, crede-mă pe cuvânt, Adina, nu-i vina mea…!! Nu trăiește sexul, efectiv!! nu o pătrunde psihic nicio penetrare, nu o excită nici măcar mecanic..nu știu..!! Chiar nu știu ce să mai fac! Nu mai știu ce să ating, nu comunicăm deși vibrăm, și-avem atractie. Asta simt.
Dar miros de la o poștă și durerea ei falsă de cap când..na! acuma! Am chef, ea nu vrea..eu doresc, și după ce se culcă..fac singur! Ai înțeles ce zic..!!
Mă mai prind și când geme de complezență..ahhh! offf!! uuuu!! Bine c-ai terminat, dragule, în subtext, așa o simt subliminal!!
Ce mă fac? Că sunt îndrăgostit mort..! Ea nu, în schimb! ”

Cum ti se pare discuția asta? Cumva un pic răsună a neîncredere în sine?!? Îndoieli?!?

Nu că răsună, țipă!!

Iar acum , căci suntem doar între noi și pot vorbi deschis și relaxat, spun sincer că am aprofundat subiectul frigidității femeiești.
Mi-a atras atenția faptul că multe prietene mi se plâng de ne’chef..ehh..!! Problema e că eu sunt invers!
Am chef mai des decât e cazul, din statistici prietenești privind treburi.
..astfel deci, fiind eu așezată în dilemă, neștiind dacă mă încadrez în normalitate, ori dimpotrivă, în cealaltă parte, a ciudățeilor, am deschis noi pagini de cercetare și aprofundare de general majoritar sexualicesc feminin.

Ajungând la frigiditate, am realizat că nu știu o mulțime de lucruri pe care trăiam cu sentimentul că le-aș sti.

Uite!! Tu bănuiai  că frigiditatea îti poate interveni pe parcurs, că nu-i neapărat genetică?
Anyway, dacă te naști frigidă, mori frigidă, cică-se! N-ai cale de întoarcere, se rezolvă destul de dificil, cu multe vizite la psiholog, la psihoterapeut..sunt șanse minime, dar totuși bine că e speranță, tot din statistici povestesc.

În schimb, că de-aici devine interesant, frigiditatea o mai poți căpăta și în parcurs de ani dormiți în parteneriat.
..”aoleu!!” îmi zic, citind deja atent rânduri, pe care inițial le răsfoisem doar în dungă, neglijent!

Păi devine captivant, da..da!!
Pentru că toate prietenele mele, evident că minus Kayla, ea intră în categoria total foarte opusă,  sexually speaking..deci toate femeile astea mișto din jurul meu, au gânduri negre vizavi de ele însele, cum că ar fi defecte din cauză că..nu mai au chef deloc, că au aversiune pe alocuri!!
Cum că s-au transformat în femei frigide brusc. Din senin.

” Măi, dar mă obosește ăsta! Ajung să nu-l mai suport, insinuează non stop..sexsexsexsexsexsex!!
Nu vreaaaauuuu sex. N-am chef! Lasă-mă! Trec printr-o perioadă grea. Am depresie!! Mi-am dat seama că exagerez însă, tu ce crezi?!? îl arunc în brațele te miri cui, nu?!? Trebuie să-i dau sex. Dar nu simt nevoie de sex, asta mi-e problema, Adina! Tu? Simți încă?!?”

Ce să-i zic?!?

„..da, eu simt tare, al meu însă e ca tine, un pic frigid în ultima vreme, dacă stau să mă gândesc!”

Mai bine tac, nu?!? Și nu mai zic nimic.

Însă, citind despre fenomenul acesta ce mă tot indispune, căci aud  frecvent spețe mult prea explicative, am ajuns la o concluzie pe care simt nevoia s-o împărtășesc!

Frigiditatea ține și de partener, femei frumoase, ce gândiți tot numa’ vinovat în sine despre voi.
Dacă el nu are răbdare, dacă el nu se joacă în preludiu, dacă el nu avansează, dacă el își face doar datoria, pentru că a auzit că așa ar trebui să se-ntâmple între doi soți, urmează ca tu să resimți inhibare, durere de cap – aproape că te convingi că evoluezi spre meningită, exagerând simptom inexistent- iar în final te-mbolnăvești de ne’chef de împreunări, permanent, gata!! ai contractat frigiditatea.

Vești bune, însă! Nu te panica!

Ai răbdare cu tine, află-ți deranjul, caută cauza, cere bunăvoință fără să te mai scuzi cu dureri de ovare, recunoaște-i adevărul!!
Spune-i unde greșește, în timp ce îl dezmierzi, firește!! Nu în timp ce tai un pătrunjel grăbită..apoi explică-i ce te determină să nu-l mai lași prin tine, spune-i că ți-ai dori atingere și mângâiere, nu doar sughiț ce nu-i mai trece, în preludiu, apoi..sărută-l!
După asta, ia bagă un film de dragoste, ia aruncă-i subliminal părticică de zâmbet…!!
…și mai departe?!? Hai că te descurci și singură de-aici!

Șii..ia pune-te și pe cântar!! Ia vezi, cât ai luat în greutate!! Și nu trișa, spune adevărul!!
..iar dacă nu te simți bine cu tine, dă-mi un țâr! Îți dau o cură extraordinară, slăbești mâncând cu ochii..!! Crede-mă!! Că și de-aici probleme psihice vizând frigidul printre femei. Se-ngrașă, apoi jenă că nu mai este mândra de odinioară, amână sexul de azi, apoi pe cel de mâine, până-l uită ea cu totul.
Uuofff, că nu știu cum puteți voi fără!!

Dă-o-n-colo de frigiditate!! Nu simți și tu că nu te merită?!?

Două cuvinte și-o prefață

Bună dimineața!!

M-am trezit cu noaptea-n cap, cum nu-mi prea stă în obicei și nu-mi place deloc când mi se-ntâmplă astfel; nici strop de cafea nu am prin casă, am răscolit toate dulapurile, sperând măcar o linguriță fără cofeină.
Dar n-am avut noroc să aflu..!
Am de făcut astăzi o mulţime de treburi casnice, am tone de scris și nu-mi găsesc vreo inspiraţie! M-am trezit întoarsă, fără idee de subiect, darămite de subiecte!
Aşa păţesc de fiecare dată când sună ceasul devreme, cu trebuinţă de sculat neapărat, cu obligaţii de îndeplinit eu singură droaia toată de responsabilităţi cotidiene.

Ahhh..!! Şi bine că mi-am amintit să trec în lista asta lungă, şedinţa cu părinţii, pe lângă temele de la română, pe lângă de-nvăţat la geografie, plus și istorie parcă avea..?!?

Daaaa..! Am copil mare, în clasa a v-a, iar acum nici că trebuie scăpat din mână, se pierde altfel, devine uşor-uşor comod, din ce în ce mai superficial apoi şiiii, cât ai pocni din palme și fără să conştientizezi, dar nici măcar nu-ți dă prin cap, uite-aşa!!.. deodată, brusc, afli cum că din toamnă nu merge la liceu, ci mai rămâne înc-un an în Şcoala Generală!
Ehhh!! Firește că știu că exagerez, probabil că lucrurile nu s-ar înfățișa cu viitor atâta de dramatic, dacă nu mă mai ţin scai acuma, dar și morţiş de Radu, să fie premiant mereu.
Doar că asta sunt de când mă știu, mai precaută cu un centimetru poate, decât ceilalți.
..la fel procedez şi cu soţul, identic procedez!
Principiu principial de-al meu, pare-se, atenţia asta sporită vizavi de cei mai dragi oameni din viaţa mea.
Păi ăsta mic îmi trebuie crescut mare, neapărat frumos sufletește, învăţat despre reguli morale dar și despre importantul unei culturi cât de cât pe-acolo zic, ce se formează din manuale; pe de altă parte, și celălalt, neapărat și el, îmi trebuie ţinut aproape de familie, în evoluţie permanentă de cuplu.
Aşa zic eu că-i must have-ul, pentru a fi împreună fericiţi, amândoi fericiți, şi nu doar unul separat, adică el, în speță..hmm!

Tot astăzi, mă mai văd cu o prietenă bună de-a mea, Kayla..! Îmi povestea cu năduf aseară că-i plină de necazuri cu tipul ăsta nou pe care și l-a pricopsit de pe nu știu unde naiba, de vreo două săptămâni incoace..! Doamnee..! Că n-o-nţeleg deloc pe fata asta, dar serios mi-e greu până și mie s-o duc toată pân’ la capăt întru totul..!!
Face numai alegeri nepotrivite! Are obsesie vizavi de bărbaţi ce o curtează sexual, dar doar atât, care-o provoacă permanent cu tot soiul de picanterii sexuale, jocuri erotice ciudate..sau, hai să spunem politicos, c-ar fi inovatoare, mai neobişnuite decât obișnuitul.
„Evoluate” le spune Kayla, cu atitudine ce vrea sa spună despre ea cum c-ar fi ea persoană evoluată, fără vreun doar și fără poate!!

Daaaa..! Am copil mare, în clasa a v-a, iar acum nici că trebuie scăpat din mână, se pierde altfel, devine uşor-uşor comod, din ce în ce mai superficial apoi şiiii, cât ai pocni din palme și fără să conştientizezi, dar nici măcar nu-ți dă prin cap, uite-aşa!!.. deodată, brusc, afli cum că din toamnă nu merge la liceu, ci mai rămâne înc-un an în Şcoala Generală!
Ehhh!! Firește că știu că exagerez, probabil că lucrurile nu s-ar înfățișa cu viitor atâta de dramatic, dacă nu mă mai ţin scai acuma, dar și morţiş de Radu, să fie premiant mereu.
Doar că asta sunt de când mă știu, mai precaută cu un centimetru poate, decât ceilalți.
..la fel procedez şi cu soţul, identic procedez!
Principiu principial de-al meu, pare-se, atenţia asta sporită vizavi de cei mai  dragi oameni din viaţa mea.
Păi ăsta mic  îmi trebuie crescut mare, neapărat frumos sufletește, învăţat despre reguli morale dar și despre importantul unei culturi cât de cât pe-acolo zic, ce se formează din manuale; pe de altă parte, și celălalt, neapărat și el, îmi trebuie ţinut aproape de familie, în evoluţie permanentă de cuplu.
Aşa zic eu că-i must have-ul, pentru a fi împreună fericiţi, amândoi fericiți, şi nu doar unul separat, adică numa’ el, în speță..hmm!

Tot astăzi, mă mai văd cu o prietenă bună de-a mea, Kayla..! Îmi povestea cu năduf aseară că-i plină de necazuri cu tipul ăsta nou pe care și l-a pricopsit de pe nu știu unde naiba, de vreo două săptămâni incoace..! Doamnee..! Că n-o-nţeleg deloc pe fata asta.

Ideea e că îi cam place să se-alerge tot mereu cu bărbaţi noi, adoră să trăiască în nelinişti, nu-i place neam să stea în statut echilibrat de femeie normală, ba mai mult de-atât, pare că urăşte din tot sufletul ei feciorelnic, tradiţionalismul cu tot ce-nseamnă și ponoase ce se trag din el.
Fie vorba între noi, mai degrabă am senzația că un pic de tradiționalism pe ici pe-acolo, merge picurat nițel, iși are sensul lui, zic, nu?
În fine!

Acuma, sper să nu se-nțeleagă în concluzie cum c-aş judeca-o în vreun fel, ci doar că personal, aş trăi  destul de dificil în condițiile în care aş plimba de mână zile din viaţa ei.
Mult prea palpitantă, contradictorie, sucită, agitată..cu totul deliciooasă..! asta-i Kayla..! n-ai cum să n-o adori, n-ai cum să n-o iubești, odată ce ai cunoscut-o!
Și-o să vă vedeți că am dreptate..!! Nu-mi stă-n caracter să fabulez defel, de ce aș face-o-acum, în prime rânduri de poveste?!

Dar, apropo, știi cine-s eu?? Că m-am grăbit să ți-o explic pe Kayla, d’apoi eu??

..păi mare năzbâtie de femeie mi-am hotărât să fiu, încă din copilărie am fost nonconformistă, de când nici nu știam ce-nseamnă „a fi nonconformist”, acționam pe principii liberale, aveam propriile reguli și principii, în care am crezut dintotdeauna că mi-ar fi adecvate. Și-i de-ajuns.

De fapt, aşa mi-am propus, dacă nu mă-nșel, fix la ultima oră de dirigenţie dintr-a 12-a, când ne-a întrebat diriga  „cum ne vedem noi peste 20 de ani!”
M-a buşit râsul instantaneu. Așa întrebare banală?!? Nu vă sună revoltător de învechit?!? Cel puţin mie așa mi-a trecut în percepţie tonul dânsei întrebător, curios, dar și iscoditor, cu virgule subliminal strecurate, printre cuvintele destul de seci.

Astfel, am și decis să răspund eu prima, pentru a da tonul mai apoi și celorlalţi; pentru a avea curaj ei să îndrăznească să-şi impună pe rând perspective viitoare moderniste, şi nu să le afirme cumsecade pe cele uitate într-un colț de casă veche, de către străbuni.

„Eu ştiu cum voi fi exact, doamna dirigintă!! Voi fi cu siguranţă o femeie tânără, chiar mai simpatică decât sunt astăzi, cu sexualitate crescândă deşi voi avea spre patruzeci de ani, voi fi o femeie cool în atitudine de mămică, şi mai interesantă în statut de soţie. Pentru că voi fi cu siguranţă în parteneriat stabil, cu partener ce-mi va adora inocenţa copilului împletită cu maturitatea înţeleaptă a adultului.”

..ce drăguț am punctat, nu?!? Nici nu știam că știu atâtea chestii de pe la 17-18 ani….:))

„În plus, cred că voi ajunge designer vestimentar! Unul renumit, firește!”

..şi astăzi când îmi amintesc momentul ăsta abia povestit, mă amuză încă reacţia dirigintei, pe care-am iubit-o mult și din tot sufletul. Om minunat, bun pedagog, un extraordinar psiholog totodată!! Foarte multe mi-am însușit din verticalitatea dânsei, i-am
admirat întotdeauna obiectivitatea și corectitudinea, modul firesc și răbdător, cum asculta cu bunăvoință și înțelegere probleme ce măcinau copilul aflat în etapă importantă de viață.

În fine, mi s-a împlinit predicţia până la capăt, exceptând partea cu job-ul, pe care n-am adus-o nici la stadiul de studiu măcar. Am început multe, dar nu m-a pasionat nimic din ce mi-a fost sugerat de către părinți că..”ar trebui, este necesar, și asta faci și punct…!! Ia mai lasă-ne în pace cu gărgăunii ăștia de actriță, i-auzi la ea!! Doamne Maica Domnului ce nebunie, dar ce toane are și fata asta a noastră.”
Hmm..! nu eram cu toane, aveam doar nevoie pentru mine să dau la teatru, mă atrăgea să mă fac actriță, asta simțeam eu că mi-e necesar. Și punct.
Dar am picat.
N-am apucat să mă fac nici creatoare de modă, am rămas totuși interesată de haine altfel tot mereu, ale designerilor ce sunt cu doi pași  înaintea modei, asortate nonconformist, cum într-adevăr m-am păstrat a fi conștiincios, de foarte mică.
Iar cu sexul și sexualitatea..binişor și-aici, aș zice, stau pe roze evoluționiste..! ca să nu zic extraordinar, și să exagerez probabil, cine știe ce interpretați voi mai apoi?!? Păi nu-i mai bine să-mi păstrez eu un gram de modestie pe alocuri?!? Cu pic de curiozități nedeslușite prea din timp, grămadă?!?

Revenind la ziua de astăzi, căci deja mă doboară gândul complicațiilor ce mă așteaptă, mai am azi o întâlnire; tot așa, cu un prieten  bun, un prieten de familie, Marco, dac-ați auzit de el!
Un veritabil Kayla masculin, de altfel.

Aşa suntem toţi, de fapt..ia stai așa!! am tras acum rapid concluzia. Ne formăm pattern-uri de oameni preferaţi şi nu le schimbăm orice-ar fi şi orice s-ar întâmpla în viaţa asta..!!
Avem, categoric conturat de mici copii, pattern-ul pentru partener, apoi pattern pentru prieteni favoriți, compatibili nouă, un pattern, cu certitudine configurat și el, chiar până și pentru noi înşine..iată ce concluzie am reuşit să trag acum, într-un zâmbet lătăreţ ce simt cum îmi destinde chipul tot..!!
Și nu de-aia m-a copleşit o voie bună în crescendo acum, doar gândul la Marco, m-a binedispus cumva.
Este ceva incredibil omul acesta..! Macho man-ul consacrat al Bucureștiului, cu diferența că el ar prefera să fie, categoric îi trebuie să fie, un Casanova. Doar că un Casanova aşezat în ordine, cu familie cu tot, orânduit cu soaţă, cu un copil ori doi pe lângă casă..și-n rest, în linii mari, asemuit întru totul cu personajul legendar.
Cum sună asta?? Deplasat? Un pic?
Firește! Pentru că el nu înţelege cum ori de ce se face, ca nicio femeie să nu se simtă confortabil visând la o legătură serioasă în cuplu cu Mister Casa-nova.

Păi ce femeie crezi că și-ar dori, măi Marco dragule, un fluşturatic afirmat cu mândrie de el insuși chiar, jurat a fi forever, cuceritor pe viață?!?
Păi ce femeie normală la cap și în toate mințile, să vrea de tot și pentru totdeauna un bărbat așa de special..hahahah..! – că știu că știi că nouă chiar ne ești destul de fooarte special- în rol de stâlp al familiei, de mascul asumat și responsabil pentru fericirea amândurora?!?

Printre altele, fac repede o confidență..e secret, dar cum  aici am hotărât să nu avem secrete…Kayla a avut o perioadă când a cochetat cu ideea de  Marco în cuplu.
Dar nu..!n-a fost să fie pe termen lung, deși speram cu toții ca dintr-o lovitură să-i potolim pe amândoi! Dar nu s-a putut! Scoteau cuţitele permanent unul la celălalt, ba ascuţea unul, ba ascuţea al doilea câte trei deodată…!
În dormitooor în schimb, nu vreți să știți câte lucruri impresionante se tot întâmplau!! Daaa..!..ieşea mereu câte-o ditamai  povestea mirabolantă când mi-o confesa Kayla impresionată, cu fericire orgasmică impregnată pe tot chipul ei îmbojorat, datorită aducerilor aminte de cu seară-n urmă!
Mai-mai că și invidiam trăirile lor speciale, uitam cu totul că nici ale noastre nu-s deloc de lepădat!!
N-avem, ce-i drept, chiar fulgere orgasmice mereu, ne mulțumim cu ceva chestii mai normale; nici nu străfulgerăm concomitent tremurături multiple tot mereu și împreună în același timp, dar stăm cum trebuie, cel
puțin până acum, la capitolul acesta.

Eh!! Într-un final au hotărât, Kayla cu Marco impreună, că-i mult mai bine să rămână ei prieteni, doar atât!
Deși, tot între noi, mai pe ascuns vă spun din nou, că mai apar priviri flirtate, cu zâmbet subânțeles, cu sens despre care aș zice eu așa, că nu-i chiar o normalitate de comportament amical.:))

Hai că m-am întins cu vorba şi uite cum reușesc eu sa întârzii la prima întâlnire importantă a mea de astăzi.
M-au contactat niște doamne de la Clubul Mămicilor, pentru un parteneriat pe parte editorială evident, dar și pe work-shopuri, să vedem, că n-am reţinut exact chiar  ce și cum, dau o fugă să dezvoltăm subiectul face to face..!!

Ahhh!! Și uite cum uitam să spun de ce n-am ajuns designer renumit, așa cum visam mică fiind, să profesez când voi fi mare..!!
M-am apucat de scris, e mai comod momentan.
Mâine..nu ştiu ce voi face însă, v-am spus deja că-s o nonconformistă imprevizibilă.
Așa voi și rămâne..!!

Vă-mbrățișez vesel, cu mult drag!!

Simbolurile iubirii pot duce la neînțelegeri în relație

 

Care sunt simbolurile iubirii? Florile pot reprezenta un simbol al iubirii. Un cântec, un cadou sau o bijuterie pot fi iarăsi un simbol al iubirii. Ori un angajament verbal poate fi un simbol. Un angajament verbal prea timpuriu  poate fi insă simbol al interesului. Atunci când relația este mai serioasă putem considera promisiunile sau angajamentele verbale simboluri ale emoțiilor datorate dragostei.

În căutarea iubirii adevărate ne este util să nu devenim confuzi, să nu ne atașăm de simboluri. Iubirea este un sentiment care nu poate fi măsurat. Încercăm însă  de foarte multe ori să conferim iubirii propriul nostru înțeles, propriile noastre dimensiuni. Privim ce fac oamenii interpretând astfel cât de mult ne iubesc ei ori dimpotrivă. Dacă cineva ne spune că ne iubește vom considera acele cuvinte drept o dovadă. Dacă cineva refuză o ieșire în oraș cu prietenii, vom considera acest lucru un simbol al iubirii.

Putem ști cert ce simțim, dar nu putem spune la fel de cert despre ce simte altcineva pentru noi. Nu suntem obișnuiți să percepem direct emoțiile și atunci căutăm simboluri care să indice ce simte altcineva pentru noi. Substituim propria noastră înțelegere a simbolurilor, în loc să trăim emoția reală a iubirii cu emoțiea ei cu tot.

Dificultățile comunicării în relațiile de iubire

Atunci când suntem îndrăgostiți nu putem transpune emoțiile pentru că iubirea este mută. Suntem obișnuiți să comunicăm prin cuvinte, uităm însă că nu există cuvinte pentru a transpune emoția. Folosim cuvinte pentru a povesti altora despre emoțiile noastre, dar oferim simboluri în locul lor. Cuvintele noastre sunt simboluri pe care cealaltă persoană le poate interpreta și prin care poate înțelege ce simțim. Emoțiile iubirii nu au formă astfel că ne bazăm pe cuvinte ca și  cod de comunicare.

Florile, ciocolata, bijuteriile și cărțile sunt mijloace simbolice minunate de a comunica emoția noastră. Dar aceste simboluri nu demonstrează autenticitatea iubirii. Aceste cadouri pot fi la fel de bine oferite datorate unui sentiment de vinovăție pentru care se oferă compensare. Este dificil de interpretat ce anume simbolizează un cadou pentru că nu este mereu posibil să percepi emoțiile și procesul de gândire al cerui care îl oferă. Interpretarea motivației  poate fi diferită de ceea ce îi inspiră.

Pe de altă parte, companiile și agențiile de publicitate sunt nerăbdătoare să ne explice ce reprezintă simbolurile iubirii. Vedem în reclamele despre vacanțe bărbați care cumpără un cadou pentru a-l oferi soției sau prietenei. Ei caută simbolul adecvat de iubire pentru a-l oferi. Compania de bijuterii vinde simboluri și spune spectatorului ce înseamnă bijuteriile sale. Chiar are recomandări cu privire la cât trebuie să plătești din salariul tău pe simbolul pe care ei îl comercializează. Cumpără partenerul o bijuterie pentru că este inspirat de iubire, sau pentru că îi este teamă de cum va interpreta femeia mărimea acestui simbol? Suntem atât de condiționați să răspundem simbolurilor încât este posibil ca o femeie să reacționeze emoțional dacă nu primește simbolul pe care și-l dorește. Reacția emoțională nu are neapărat legătură cu simbolul. Femeia reacționează de fapt la propria interpretare a simbolului. Neprimind un simbol care este așteptat la anumite sărbători, persoana poate reacționa la propriile interpretări și așteptări. Dacă partenerul nostru uită să facă ceva ce a promis nu înseamnă neapărat că nu ne iubește sau nu ne apreciază.

Un inel de logodnă, spre exemplu, reprezintă un simbol al iubrii. Nu reprezintă emoția în sine. Dar de câte ori nu s-a discutat despre dimensiunea și calitatea diamantului și ce semnifică el? Un diamant mai mare reprezintă iubire mai multă? Un inel mic înseamnă că ești mai puțin admirată și iubită?

Oferirea simbolurilor de iubire poate fi modul prin care o persoană ne atrage atenția și obține ceea ce dorește de la noi. Devenim atrași de aceea persoană datorită valorilor simbolurilor pe care ni le oferă. Un compliment reprezintă un simbol ușor de oferit de cineva prin care să ne atragă atenția. Le oferim mai multă atenție deoarece ne bucură complimentele în genere. Dacă cineva ne promite un viitor frumos putem crea în mintea noastră un întreg vis legat de ce ar presupune viața noastră alături de el. Ne putem îndrăgosti de visul din imaginația noastră care este inspirat de cuvintele sale. În acest caz este exprimată dragostea noastră pentru acel vis. De fiecare dată când auzim sau ne gândim la acele cuvinte sau acea persoană simțim emoția pentru acel vis din mintea noastră. Simbolul poate fi un declanșator pentru un vis emoționant puternic pe care îl păstrăm în mintea noastră. Cuvântul „căsătorie”, reprezintă iarăși  un simbol pe baza căruia construim un vis uriaș în mintea noastră.  Uneori visele pot deveni atât de puternice de parcă ne-ar conduce. Putem deveni atât de concentrați pe simbol încât pierdem noțiunea emoțiilor în relație.

Uneori oamenii sunt atât de concentrați pe importanța simbolurilor încât se simt neiubiți atunci când nu au destule simboluri. Ei au nevoie ca partenerii lor să le ofere continuu simboluri pentru a le alimenta visul. Devenim condiționați să măsurăm cât de mult ne iubește o persoană prin cât de mari și dese sunt simbolurile tangibile ale iubirii lor pe care ni le oferă. Trebuie să ne spună prin cuvinte sau să ne arate prin acțiuni care simbolizează iubirea lor. Dar acest lucru ne face să ne simțim goi pentru că simbolurile nu satisfac dorința noastră emoțională. Emoția iubirii ne va satisface căutarea, și o reprezentare simbolică.

Uneori simțim atât de mult nevoie să primim simboluri de iubire încât încercăm să ne satisfacem singuri nevoia. Mergem la cumpărături și ne cumpărăm cadouri și apelăm la motive precum „Merit” sau „Am cumpărat acest lucru pentru că mă iubesc atât de mult încât nu îl pot da”. Folosim un obiect ca un declanșator pentru iubirea de sine. Dacă am trăi cu adevărat emoția iubirii de sine, atunci nu am avea nevoie de simbol pentru a ne reaminti. Emoția iubirii pentru sine este satisfăcătoarea în sine. Atunci când ne iubim pe noi înșine nu este nevoie să ne convingem pe noi sau altcineva de ceea ce simțim emoțional.

În altă ordine de idei, neînțelegerile dintre bărbați și femei nu au loc deoarece suntem de pe planete diferite în funcție de gen., aceasta-i o metaforă mai degrabă. Neînțelegerile și reacțiile apar deseori doar pentru că bărbații și femeile interpretează simbolurile în mod diferit. Băieții au crescut petrecând cel mai mult timp cu băieții și au învățat codul de comunicare cu alți băieți. Femeile au crescut petrecând cel mai mult timp în preajma unei alte femei și au învățat un cod diferit folosit pentru a comunica cu femeile.

Chiar și femei diferite au interpretări diferite pentru același simbol. Fiecare are propria interpretare pentru fiecare cuvânt simbol. Acest lucru poate fi uneori dificil de depășit pentru că avem doar cuvinte la dispoziție să ne explicăm. Deși ne explicăm în cuvinte clare, cealaltă persoană poate interpreta diferit ceea ce spunem. Pentru a înțelege cu adevărat pe cineva trebuie să punem întrebări despre ce vor să spună cu exactitate.

Atunci când după o întâlnire, un bărbat îi spune unei femei „Te sun mai târziu”  bărbatul „știe” ce a vrut să spună, dar femeia „știe”cu totul altceva. Această neînțelegere poate fi sursa unei drame emoționale, iar asta doar din cauza celor 4 cuvinte simple. Interpretăm greșit deoarece presupunem că o altă persoană oferă aceleași sensuri cuvintelor ca și noi.

Până când nu înveți însă sensul cuvintelor pe care cineva le folosește, vor exista comunicări eronate și neînțelegeri. Acel cineva va trebui de asemenea să învețe sensul și atașamentul emoțional pe care îl oferi cuvintelor.

Înțelegerea în relație începe prin conștientizarea sinelui

Înainte de a explica cuiva sensurile cifrate pe care le dai cuvintelor și simbolurilor, trebuie mai întâi să le cunoști tu însuți. Asta înseamnă să fii conștient de ceea ce înseamnă simbolurile tale, de cum le interpretezi și de atașamentul emoțional pe care l-ai dat imaginilor și viselor personale. Atunci când ești conștient de propriile simboluri cifrate poți comunica mult mai clar cu restul ceilalți. Comunicarea clară va crește calitatea înțelegerii, respectului și clarității în relațiile tale, iar acest lucru va permite dezvoltarea cu adevărat a emoției de iubire și va face ca relația ta să fie mai puțin dependentă de simboluri în genere. Atunci când ești conștient, știi că un simbol nu poate transpune ceea ce simți; iar atunci când iubirea ta nu se mai bazează pe schimbul de simboluri ea va începe să înflorească și să devină cea mai frumoasă expresie a grijii față de cineva: iubirea necondiționată.

 

Etern vremelnic

Mă gândeam într-un timp cu groază, când simţeam eu vreun motiv că se întrevede şi-şi face loc de-al naibii, printre sentimente ce ar fi trebuit să le simt statornice, deci mă gândeam cu groază câteodată, ce dificil, ce foarte greu, aş putea să trăiesc eu fără tine.

Eram naivă eu atunci! Eram copil ce respira adult.

Nu înţelegeam că nimic nu este cu adevărat veşnic în lumea asta. Că totul, ba chiar orice poveste, cea mai frumoasă azi, poate deveni banală mâine în povestiri.

Păi astăzi, nu mai gândesc în veşnicii ce m-am prins că pot fi vremelnice, deşi în definiţie de dex, „etern” înseamnă pentru totdeauna. Cum să am curajul să afirm că haina pe care azi o cumpăr şi dau un salariu chiar pe ea, că bucuria pe care o voi simţi pentru prima dată, în ziua în care o voi purta, va fi pururea eternă?!?

Trece moda, trece şi bucuria de a purta haina mea cea mai scumpă de azi din şifonier, păi nu-i aşa? Cred că la fel poate păţi şi iubirea ce pare pururi eternă azi, dar poate cenuşie de plictis poimâine.

Aşa că azi, nu-mi mai e frică dacă simt vreun gând că ţi s-a plictisit timpul cu mine.

Azi pot să dau din umeri şi să spun liniştită că da, pot înţelege. Înţeleg că eşti tu cu îndoială că nu mai vrei vreun noi. Strâmb din nas şi strâng din dinţi şi o să-ţi dau o replică la care nici nu te aşteptai probabil: „păi ia atunci o decizie, dacă tot nu o mai luăm noi împreună, c-aşa ai hotărât tu brusc de astăzi înainte!” „Ia decizia şi pentru mine”, am să- ţi spun eu ţie atunci.

Asta nu pentru că nu-mi mai pasă de nimic, nu de aceea voi da din umeri a nepăsare. Doar pentru că-mi va fi greu să explic din nou tot ce ştiai deja şi, în plus, şi pentru că tu nici nu mai ai vreun chef de a asculta argumente; iarăşi despre noi.

M-am plictisit şi eu cumva. Mă tot zbat de multă vreme să-ţi explic eu ţie una alta şi am cam obosit.

Mă zbat aşa aiurea dintr-o speranţa veche şi dintr-o amintire de când ne era chiar bine, fără să mai avem nevoie noi să argumentăm tot către noi, tot binele ce ne era. Nici împreună, dar nici separat, nu ne mai argumentăm astăzi.

Doar ne trăiam şi-atât.

De fapt noi nu mai  suntem bine de demult. De când citeam poveşti şi număram stele şi descifram Caru’ Mare pe cerul ce, de altfel, era destul de înnorat. Eram copii atunci noi amândoi, ce-şi scriau speranţele de fericire într-un doi etern şi iremediabil.

În timp, probabil că ni s-au schimbat dorinţele .

Şi iubirea ne creşte separat de la o vreme. Începem să fim mai trişti şi mai singuri până şi la gândul de împreună într-un etern ce ne-am dat seama că-i vremelnic şi nu chiar pentru totdeauna.

M-am prins că nu mai am aer tot mereu proaspăt cu tine-n jur. Prea ne cerţi mereu, prea nu mai visezi la fericire. Prea eşti blazat şi fără chef de viaţă niciun pic.

De aceea, sunt eu, acum, destul de pregătită. Şi aştept. Şi tooot aştept. Aştept să văd cum îmi vei explica tu, că eternul e vremelnic..şi că eternitatea este muritoare şi ea cumva, nu vreo zeiţă ce-şi păstrează tinereţea, trăindu-se veşnic căci aşa i-a fost doar ei menit, dintr-un noroc anume.

Noapte bună, dragul meu!

Exit mobile version