1 reader now

De nu te voi mai vedea
îmi va fi ciudă că trăiesc.
Privind în urma mea,
te-aş iubi şi nu-ndrăznesc.

Sunt un suflet revoltat.
De unde sunt şi cine sunt?
În sfârşit, l-am înfruntat,
coşmarul e doborât la pământ.

Căci nu mai aveam nici o speranţă
întinsă pe-a mea umilă viaţă.
Nici o floare, nici un astru
nu acoperea imensul cer albastru.

Realizez acum ce-mi lipseşte
dar m-am temut să te opresc.
Şi mi-e ciudă câteodată că trăiesc,
te-aş iubi şi nu-ndrăznesc…



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-lh

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.