SUSPINE NESTINSE

Sărută-mă cu soare pe pielea-mi parfumată,
îmbracă-mă cu palma ta, de dorinţă inundată.
Să mă presari cu jar de patimi îngenuncheate,
cu florile sublimei trăiri frumos înmiresmate.

Iubeşte-mă aşa cum iubeşte cerul norii.
Mi-e dor să facem amor în liniştea serii.
Mi-e dor de tine acum, la început de toamnă,
când frunzele-arămii cad şi se pun să doarmă.
În ochii tăi aş vrea zi de zi să mă scald,
să mă săruţi cu-ale tale suave buze de smarald.

Nu-mi da drumul din incendiul de săruturi,
buzele tale-aprinse să-mi dea mereu fluturi.
Ţine-mă aşa, sub vraja patimei flămânde,
în nestinse suspine şi-a dorinţei arzânde.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.