La răscruce de drumuri, nu mai poţi face pe victima

Vine un moment în viaţa fiecărui om în care are o alegere de făcut.

La o răscruce de drumuri, ai două căi.

Calea din stânga este calea adormirii de sine.

Pe acea cale, în timp ce mergi, începi să te moleşeşti, să uiţi şi la sfârşit să intri într-un somn adânc al conştiinţei.

Pe calea adormirii, uiţi toate promisiunile pe care ţi le-ai făcut ţie.

Când erai copil şi părinţii se certau şi tu ţi-ai promis ţie că în familia ta nu vor exista certuri ci doar iubire.

Când ai rămas fără bani în momente foarte importante şi ai ajuns chiar să plângi şi ţi-ai jurat ţie că vei învăţa, vei munci şi vei face orice este nevoie pentru ca niciodată să nu mai plângi din cauza banilor.

Când ai văzut răul din jurul tău şi nu aveai nicio putere să schimbi ceva şi ţi-ai promis că într-o zi vei fi de partea binelui şi vei lupta pentru ca răul să nu îşi întindă tentaculele asupra lucrurilor care sunt importante pentru tine.

Când ai fost bolnav şi ai promis

”Doamne, ajută-mă să fiu bine şi promit că voi avea grijă de sănătatea mea în mod exemplar.”

Toate astea şi multe, multe altele sunt uitate.

Pentru că ai uitat ce ţi-ai promis, acum trăieşti toate acele lucruri care ţi-ai promis că nu le vei mai permite în viaţa ta.

Acum, trăind mai rău ca niciodată, mai ai doar o speranţă privind în viitor.

Ştii că timpul se scurge şi te grăbeşti.

Nu mai ai răbdare, nu mai ai timp, nu mai ai nervi să aştepţi. Vrei să se întâmple ceva repede. Şi o iei la fugă, încercând să prinzi orice lucru care ţi se va arăta însă ai uitat că eşti pe drumul uitării şi că cu cât eşti mai departe pe acest drum, cu atât uiţi mai mult, mai repede şi cazi într-un somn adânc.

Acum, nu mai ai niciun control.

Faci parte dintr-o masă uriaşă de zombie care nu mai au control asupra vieţii lor. Eşti dus de val, din inerţie, împins de marea masă a celorlalţi oameni adormiţi pe drumul adormirii.

Probabil la asta se referea Bnejamin Franklin când spunea că

”Mulţi oameni mor la 25 de ani însă sunt îngropaţi la 75”.

Pe drumul adormirii de sine nu mai există dorinţe, obiective, entuziasm, putere personală, decizii, fericire, muncă, efort, victorie, eşec, lecţii învăţate, alte victorii.

Pe acest drum nu mai există viaţă.

Ca şi un adormit ce are un coşmar, mai tresari din când în când, scoţând sunete ciudate, în timp ce în coşmarul tău ţi se întâmplă lucruri groaznice însă nu ai nici o putere asupra lor.

Banca îţi ia casa.

Partenera sau partenerul te părăsesc, te trădează în cel mai oribil mod.

Eşti bolnav, obez sau ai boli în faze terminale.

Ca şi în infernul lui Dante, te-ai rătăcit într-o pădure:

”La jumătatea drumului vieţii, m-am trezit într-o pădure întunecată căci am pierdut calea. Atât de obosit şi somnoros am fost încât am abandonat calea cea dreaptă. Sufletul meu s-a uitat în urmă pe unde am trecut şi nu mai era nici o fiinţă vie. Pădurea asta este atât de plină de rău, încă nu îşi satisface niciodată poftele lacome şi de fiecare dată când se hrăneşte, este şi mai flămandă.”

Nimeni nu te mai iubeşte, pentru tine nu mai există speranţă şi eşti în faţa unei uşi.

Este uşa de la intrarea lui infernul lui Dante şi pe uşa scrie:

”Lasciate ogne speranza, voi ch’entrate” ( Lăsaţi orice speranţă, voi ce ce intraţi aici).

Există o vorbă veche de când timpul care spune că oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, ÎNTOARCE-TE.

Fă orice e nevoie, târăşte-te dacă e nevoie şi ajungi înapoi la intersecţia de unde ai plecat pe drumul adormirii de sine.

Şi acum, alege cealaltă cale.

Calea trezirii de sine

Trezirea este rareori un proces plăcut şi uşor.

Însă pe măsură ce păşeşti pe acest nou drum, lucrurile încep să devină mai limpezi, mai clare.

Primul lucru care se întâmplă după ce ai păşit suficient de mult pe drumul trezirii este că începi să îţi reaminteşti.

Îţi reaminteşti toate promisiunile făcute ţie.

Începi să îţi aduci aminte toate suferinţele pe care le-ai îndurat şi toate momentele în care ţi-ai jurat că nu vei mai trăi aceleaşi scenarii.

Ţi-ai promis că NU VEI UITA NICIODATĂ momentul ăla când de ziua ta nu ţi-ai permis să îţi scoţi prietenii la o petrecere, momentul ăla în care erai tratat ca un sclav la job de un şef cu absolut nimic mai valoros sau inteligent decât tine, momentul când te-ai uitat în oglindă şi ţi-ai promis că nu îţi vei mai neglija corpul niciodată, momentul când ţi-ai promis că nu te vei opri din căutat până când nu vei găsi iubirea vieţii tale.

Şi pe măsură ce îţi aduci aminte toate aceste lucruri, începe să curgă prin venele tale o energie pe care nu ai mai simţit-o de foarte multă vreme, cam de când ai luat-o pe drumul adormirii.

Este entuziasmul şi plăcerea de a trăi din nou viaţa. Cu dureri şi bucurii, cu înfrângeri şi victorii, cu lecţii învăţate şi multă muncă dar mai important ca orice, acum eşti TREAZ şi VIU.

Trecutul este viu în memoria ta cu lecţiile şi promisiunile din el, viitorul este viu în imaginaţia ta cu toate minunăţiile ce te aşteaptă dar prezentul este cel mai puternic dintre toate.

Pentru că în prezent, azi, este singurul moment când poţi să construieşti ceva, să clădeşti şi să inventezi pentru că într-o zi, când viitorul va deveni şi el prezent, în acel prezent să poţi să trăieşti viaţa în care toate promisiunile pe care tu ţi le-ai făcut ţie, vor fi în sfârşit, îndeplinite.

Indiferent că e vorba de un corp, o casă, o relaţie sau o avere, toate se obţin CONSTRUIND. Pas după pas, zi după zi, prin acţiune voluntară, prin intenţia minţii tale şi energia emoţiilor tale.

Şi un mare aliat al acţiunii, construirii şi fericirii este un hormon, numit SEROTONINĂ.

În lecțiile precedente, de aici  și aici  am vorbit despre diferenţele între plăcerile simţurilor, confundate cu fericirea, care ne duc pe o cale a pierzaniei şi fericirea reală, sentimentul de împlinire care vine din obţinerea realizărilor durabile, construite cu răbdare şi perseverenţă, zi de zi.

Dacă dopamina este hormonul plăcerilor, plăceri declanşate de orice stimulare a simţurilor noastre, de la mâncare, alcool, droguri până la jocuri, aventuri şi orice este nou şi dacă prin abuzarea acestor plăceri putem să devenim dependenţi, păşind pe calea adormirii de sine, serotonina este hormonul fericirii şi al realizărilor durabile care ne ţine treji şi cu ochii pe obiectivele noastre.

Cum fac să declanşez serotonina în corpul meu?

Dacă dopamina o declanşez printr-o plăcere a simţurilor, ce anume mă face fericit astfel încât să se declanşeze serotonina?

Serotonina se declanşează atunci când am mulţumirea unei realizări.

Un pas făcut spre un obiectiv pe care mi l-am propus, declanşează serotonina.

O cărămidă pusă la construcţie, declanşează serotonina.

Atingerea unui obiectiv, declanşează serotonina.

De aceea, dacă serotonina este hormonul fericirii şi se declanşează când facem paşi spre obiective, când punem cărămizi la construcţii şi obţinem victorii în viaţă, cel mai probabil mesajul este că fericirea şi împlinirea durabilă este dată de evoluţia şi creşterea permanentă.

Cum să fii fericit şi împlinit pentru tot restul vieţii

1. Fă un plan şi execută-l.

Propune-ţi un obiectiv, vis, scop. Fă un plan legat de cum vei atinge acest vis/obiectiv şi împarte-l în paşi suficient de mulţi încât să poată fi făcuţi zilnic fără să te suprasoliciți.

E mai important ca paşii ăştia să fie făcuţi zilnic decât orice altceva.

Dacă nu poţi face zilnic, înseamnă că pasul e prea mare şi te solicită pea mult.

Fă-l mai mic.

Dacă trebuie să pui 100 de lei pe zi deoparte şi nu poţi, pune 10 lei şi dacă nu poţi face nici asta pune 1 leu, dar pune zilnic.

Dacă trebuie să mănânci cu 1000 de calorii mai puţin şi nu reuşeşti, propune-ţi 500 şi dacă nu merge nici asta, măcar 100, dar mănâncă mai puţin decât trebuie, zilnic.

Dacă vrei să citeşti 100 de pagini pe zi, dar nu reuşeşti, propune-ţi 50 şi dacă nici asta nu merge, citeşte 10. Dar fă-o zilnic.

2. Măsurarea şi notarea

Măsurând şi notând ceea ce faci, paginile, caloriile, repetările la sport, cărămizile pe care le pui la casă, dobândeşti un sentiment al progresului pe care nu îl vei avea NICIODATĂ fără să măsori.

De unde ştii dacă ai făcut zilnic ce ţi-ai propus, sau câte zile ai ratat dacă nu e notat niciunde?

Te bazezi pe memorie?

Zi-mi ce ai mâncat acum exact 11 zile. Şi în ce cantitate.

UPS!

Nu notezi, nu ai referinţă, nu ai progres real şi nu ai dopamină. Deci nu ai fericire, împlinire şi progres real în viaţă.

3. Foloseşte aplicaţii pe telefon ( Sport şi alimentaţie, to do list şi financiar)

Eu notez 3 chestii zilnic

  • situaţia financiară ( aplicaţia HomeBudget)
  • to do list-ul (aplicaţia Things)
  • sport şi alimentaţie ( în agenda fizică)

Asta îmi arată la ce stau bine şi la ce nu, ce pot susţine pe termen lung şi ce nu, şi îmi dă sentimentul de progres mic şi zilnic spre obiectivele mari şi importante ale vieţii mele.

4. Premiază-te când atingi borne

Stabileşte momente pe drumul progresului când sărbătoreşti.

Să atingi o bornă este o bun moment de reflectare şi apreciere. Când ai strâns o sumă de bani, când ai dat un număr de kilograme jos, când ai construit fundaţia la casă, premiază-te cu lucruri care declanşează DOPAMINĂ.

Da-ţi voie să sărbătoreşti. Acum are sens şi meriţi cu adevărat.

5. Obiceiurile

Comportamentele făcute zilnic, vor duce într-un timp scurt la obieciuri automatizate care nu mai cer efort.

Dacă obiceiurile sunt bune, ele declanşează serotonină, fericire şi împlinire.

Dacă sunt proaste declanşează dopamină, dependenţă şi suferinţă.

Întăreşte comportamentele şi obiceiurile bune, şi minimalizează-le pe cele rele. Pentru mine funcţionează să îmi ocup atât de multe ziua cu obiceiuri pozitive încât sunt prea obosit să le mai fac pe cele proaste.

Starea de flux

Intră în stare de flux cât de des poţi.

Starea de flux este atinsă când activitatea pe care o faci este că o joacă. Îţi place atât de mult încât este propria ei recompensă.

Dacă uneşti obiectivele tale şi visurile, cu munca ce îţi place atât de mult şi care e o joacă, cu serotonina şi obiceiurile şi cu starea de flux, atunci poţi spune că ai vocaţie.

Există nişte legi nescrise, vechi de când lumea, care ne arată continuu că viaţa are un sens, o cale corectă pentru fiecare fiinţă. Pe această cale a evoluţiei există trepte, borne şi paşi concreţi şi pentru a te asigura că faci ce trebuie, când trebuie şi în ritmul care trebuie pentru a evolua, deci pentru a fi fericit şi împlinit, e important să îţi dai seama pe ce treaptă eşti şi care sunt treptele care urmează.

Dacă vrei să îţi continui educaţia şi să descoperi pe ce treaptă a evoluţiei te afli şi unde poţi merge din punctul în care eşti acum, am creat Citius, Altius, Fortius, un manual cu cele 14 trepte ale evoluţiei pentru o personalitate alfa în care am îmbinat înţelepciunea Tibetană veche de 2500 de ani cu psihologia modernă şi care îţi vor arăta că există un tipar universal valabil pentru noi toţi şi că nu poţi să evoluezi sărind trepte. E nevoie să parcurgi treaptă după treaptă şi să evoluezi. De aici vine fericirea.

Poţi vedea despre ce este vorba în cartea Citius, altius, fortius, aici: Cele 14 etape ale evolutiei

Aștept orice întrebari și feedback,

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

P.S. Dacă cineva te întreabă vreodată de ce avem motto-ul ”printre greutăţi spre stele”, spune-i că nu ai cunoscut pe cineva până acum care să fi ajuns la succes având un trecut lejer.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Legat de iubire, până la vară aş vrea 20 de mii de euro

Suntem atât de rătăciţi şi avem aşa o stare de confuzie legată de propria noastră persoanăîncât nu doar  nu ştim ce vrem, însă şi cuvintele altădată pline de sens sunt goale.

Iubire. Succes. Libertate.

Dorinţele şi visurile noastre ajung la un moment dat o shaorma cu de toate, expirată.

Să trăieşti după cele mai înalte valori ale tale poate fi cheia fericirii şi împlinirii pe pământ, însă cum vei putea să treci la fapte fără să ştii ce vrei şi ce e cel mai important pentru tine în viaţă?

Prin definirea concretă şi specifică a acestor cuvinte abstracte, cum sunt iubirea sau libertatea şi multe altele, ai pentru prima oară şansa de a trăi viaţa după propriile tale reguli şi poţi atinge fericirea aşa cum o simţi şi o defineşti tu.

Pentru a defini propriul tău sens al acestor cuvinte, ai nevoie de curaj. Curaj să te înfrunţi pe tine însuţi, să fii brutal de sincer cu ţine însuţi şi să descoperi că poate ai trăit până acum o minciună care te-a blocat din a trăi cu adevărat viaţa.

Să nu ştii ce vrei e ca şi când scuipi coji de seminţe pe jos şi aştepţi să răsară o livadă de meri din care să te hrăneşti şi pe care să le vinzi pentru a-ţi câştiga independenţa financiară.

Dacă vrei mere, plantezi meri.

Dar dacă tu nu ştii care e obiectivul, misiunea, viziunea pentru care munceşti, ai pierdut jocul vieţii dinainte ca el să înceapă.

Pierderea de vreme este unul din cele mai triste lucruri pe care le putem trăi pe acest pământ. În loc să pierdem vremea, mai bine am sta pe o piatră încălzită de soare şi am avea mai multă împlinire decât munca oarbă lipsită de viziune şi obiectiv.

Îmi aduc aminte de cei 5 ani de Politehnică, despre care încă mă întreb dacă au meritat sau nu.

5 ani, de la 18 la 23, sunt mulţi ani pentru un tânăr. Viaţa nu avea nici culoare, nici gust pentru mine. Nu găseam aproape nimic relevant în ceea ce făceam. Materiile de la şcoală, prezenţa la seminar, laborator sau curs. Timp preţios din viaţa mea pierdut.

Da, frustrările după 5 ani de lipsă de sens m-au împins să îmi descopăr adevărata vocaţie, însă era nevoie chiar de cinci ani? Îmi voi răspunde probabil într-o zi la această întrebare, acum însă hai să revenim la tine.

“Legat de iubire, până la vară aș vrea 20.000 de euro. “

Cam asta e esenţa dezvoltării personale pentru foarte mulţi oameni.

Logica acestei concluzii este simplă. După ce obţin ce vor, oamenii nu sunt fericiţi. Asta înseamnă că nu au ştiut ce vor, în primul rând.

Oameni nefericiţi, oameni împotmoliţi, oameni căutând, oameni disperând.

Acesta este rezultatul la care se ajunge când nu răspunzi foarte clar, limpede, lucid şi concret la întrebarea:

”Ce vrei cu adevărat?”

Care e motivul pentru care te trezeşti de dimineaţa?

Te stresează şcoala, dar ştii de ce te duci? pentru ce te-ai apucat de şcoală şi de ce vrei să termini şi să iei diplomă?

Ţi-e greu la muncă, dar ţi-e frică să îţi dai demisia pentru că măcar acum îţi plăteşti facturile. Ştii că jobul ăsta e capăt de drum pentru tine şi nimic bun nu se va întâmpla, dar nici nu ştii ce altceva vrei să faci şi nici ce ai putea face concret ca să ieşi din cursa şobolanului, să ieşi din cursa aceasta de pe roata pe care alergi ca un hamster.

Relaţii, iubire, sănătate, fericire..câte cuvinte abstracte şi lipsite de sens.

Ce înseamnă o relaţie pentru tine? Ce înseamnă iubirea pentru tine? Ce înseamnă sănătatea, fericirea pentru tine?

Pentru că toate cuvintele şi toată dezvoltarea personală pot avea sens doar pentru cel care ştie ce vrea şi a venit la masă ca să îşi ia exact ce are nevoie în acel moment.

În marketing există un concept care se numeşte “rată de conversie”. Dacă 100 de oameni intră pe uşa unui magazin şi 1 om cumpără ceva, înseamnă că magazinul are rată de conversie din vizitatori în clienţi de 1%.

Ştii care este rata de conversie în dezvoltarea personală? Îţi spun eu: foarte mică.

Prea puţini oameni care fac dezvoltare personală au ce să arate după unul, doi sau cinci ani.

Și a cui este responsabilitatea?

Te-ai dus la cursul ăla de făcut bani, sau să îţi faci o relaţie de cuplu, sau să prinzi fluturi, ai primit ce ai de făcut ca să obţii rezultatele pe care pretinzi că le doreşti, dar tu nu ai făcut nimic pentru că brusc ţi-a pierit entuziasmul.

Hai să îţi spun un secret la ureche.

Hai, vino cu curaj, mai aproape:

Secretul e că nu îţi doreai în primul rând să faci bani, să ai relaţie, să arăţi bine sau orice altceva ai făcut tu. Tu îţi doreai cu totul altceva şi în secunda în care te-ai apucat să faci ceea ce credeai că vrei și ţi-ai dat seama în inima ta că nu e ceea ce vroiai. Dar e greu să îţi recunoşti ţie însuţi că pur şi simplu nu ştii ce vrei sau că trebuie să renunţi la investiția făcută până acum. Aşa că te prefaci că e ceea ce îţi doreai şi apoi, încerci să te strecori pe uşa din dos, bucuros că ai scăpat de ceva pentru care nu aveai deloc tragere de inimă.”

Foarte multă lume mă întreabă ”cum să încep, care este rețeta”. Rețete nu am, însă un lucru este de bază pentru a fi o persoană fericită: Personalitatea ta.

Rămânem într-un job nepotrivit, în relaţia nepotrivită în situaţia toxică pentru că am investit deja timp, energie, bani fără să luăm în considerare costurile uriaşe care vor urma.

Mai bine ieşi dintr-o situaţie în care deja pierzi când ai pierdut puţin decât când ai pierdut mult.

Mai bine ieşi când ai pierdut 100 de lei, decât când ai pierdut 500 şi mai bine ieşi când ai pierdut 500 decât când ai pierdut 5000.

Oamenii însă nu ştiu când să se oprească şi de obicei e nevoie să piardă totul pentru ca să îşi reconsidere poziţia.

Mai bine mai târziu decât niciodată.

Cum ne definim greșit scopurile și valorile și cum investim totul într-o situație pierdută dinainte de a începe.

Tu poate vrei doar să fii liber, dar ai văzut şi ai auzit că banii te eliberează, aşa că te-ai gândit că vrei să te apuci să faci bani şi într-o zi o să fii liber.

Dar tu nu vrei să faci bani, ci doar să fii liber.

Viaţa are un fel ciudat de a fi. Nu te sprijină în lucrurile pe care NU vrei să le faci cu adevărat. Tu vrei să ai afacerea ta, să fii antreprenor şi apoi vrei să îţi trăieşti în sfârşit viaţa liber.

Hai să te întreb, cum crezi tu că vei putea să susţii munca de ani de zile, 10 ore pe zi, să îţi dezvolţi abilităţi despre care ştii că nu vei mai avea nevoie în momentul în care eşti ”liber” dacă nu simţi că activitatea în sine este eliberatoare?

Dacă tu vrei să fii liber şi te înhami la o muncă în care te simţi sclav, cam care care crezi că vor fi consecinţele?

Să devii liber privind prin prisma banilor care îţi vor permite să nu mai munceşti, e un pariu pierdut aproape din start pentru că munca necesară din punctul în care eşti în punctul în care vrei să ajungi te va absorbi cu totul. Vei intra în competiţie, vei avea eşecuri, vei face sacrificii. Poate 3, poate 5, poate 20 de ani.

Sunt şanse mai mari să mori de necaz, stres şi epuizare făcând ce nu îţi place înainte să atingi libertatea dorită prin bani decât să ajungi să te bucuri cu adevărat de libertatea atât de mult dorită.

În acest caz, aşa cum spuneam, e nevoie de curaj să îţi defineşti cu adevărat ce înseamnă libertatea PENTRU TINE, în cazul tău particular.

Poate înseamnă să trăieşti cu resurse puţine, bucurându-te mai puţin de bani şi lucruri materiale însă fiind împlinit şi satisfăcut pentru ce trăieşti în acest moment, în prezent, libertatea după care eşti atât de însetat.

Şi POATE, trăind atât de împlinit şi fericit momentul actual pentru care nici nu a fost nevoie să faci vreun efort, începi să vezi oportunităţi, să îţi trăieşti vocaţia, să îţi dezvolţi abilităţi din plăcere şi să începi să câştigi bani fiind de folos.

Niciodată nu vom câştiga jocul vieţii făcând inginerie inversă.

Dacă pentru tine cel mai important lucru este libertatea, vei pierde dacă mizezi pe orice alte acţiuni care nu îţi respectă libertatea. E ca şi când tu eşti liber, şi îţi spui că vrei să devii sclav pentru ca într-o zi să devii liber. Devenind sclav, s-ar putea să uiţi sub loviturile de bici care era misiunea şi scopul în primul rând şi să devii rătăcit şi amnezic.

Şi dacă privim un pic în jur, lumea e rătăcită şi amnezică.

Cum e cu banii şi libertatea, la fel e şi cu oricare alt domeniu.

Vrei să arăţi bine şi te înhami la un program de sport, îţi iei antrenor, te pui să mănânci roşii cu salată şi toate astea sunt pentru că tu defapt vrei să primeşti iubire şi ai văzut/auzit că oamenii care arată bine, îşi găsesc parteneri mai repede.

După o săptămână de eforturi cu diete şi sport, nimic. Nu ai mai multă iubire. După o lună, iar nimic.

După 6 luni de chinuri, arăţi super bine şi iată, mergi vara la mare şi cineva e atras de corpul tău. Vă distraţi, tu simţi că în sfârşit se aliniază stelele, ajungeţi să faceţi sex şi după un weekend, toată lumea revine la viaţa de dinainte.

Simţi că nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă, golul din inimă acum e şi mai mare. Ai rupt sala şi dietele timp de 6 luni, arăţi cum scrie în revistă, şi totuşi iubirea e mai departe de tine ca oricând.

Păi nu îţi bagi picioarele în el sport şi dietă şi te înfigi în borcanul cu Nutella şi în shaorme la mic dejun, prânz şi cină?

Hai să mai îţi şoptesc un secret:

Dacă nu faci sport şi nu mănânci sănătos pentru că adânc de tot în inima ta ai găsit motivele pentru care să faci aceste lucruri PENTRU TINE, vei eşua.

Niciun antrenor, program sau curs pentru sport şi nutriţie nu te vor ajuta să ai parte de mai multă iubire.

Am dat exemplele cu bani, libertate, sport şi iubire pentru că ne sunt cele mai la îndemână şi sunt comune, dar te asigur că e la fel pentru orice altă dorinţa a ta.

În spatele unei dorinţe, se ascunde o altă dorinţă. Daca pui botul la primul impuls, s-ar putea să mergi pe un drum care se va dovedi steril şi vei descoperi ca ai irosit timp, energie şi resurse.

Cheia pentru majoritatea frământărilor tale, stă în răspunsul la o singură întrebare:

Ce vrei cu adevărat?

Nu te repezi să răspunzi, pentru că la fel ai făcut şi până acum şi nu prea ţi-a ieşit.

Imediat facem un exerciţiu care sper eu că te va ajuta să pătrunzi mai bine în esenţa a ce vrei tu cu adevărat.

Poate te întrebi ce anume funcţionează din toate tehnicile şi exerciţiile de psihologie, dezvoltare personală, din toate metodele, ce e potrivit şi ce nu pentru tine?

Am să îţi spun ce merge pentru tine.

Totul merge pentru omul care ştie ce vrea şi nimic nu merge pentru cel care nu ştie ce vrea.

Din momentul în care am ştiut exact ce vreau şi ce mă face fericit, când am ştiut care e misiunea şi vocaţia mea, întreaga viaţă a devenit incredibil de frumoasă, simplă şi plină de sens.

Când ştiu ce vreau, găsesc în fiecare om, carte sau articol, film, melodie câte ceva care să mă ajute să fiu mai aproape de ceea ce vreau.

Mai mult, ştiu să las deoparte tot ceea ce îmi consumă timp, energie şi bani inutil pentru că nu e ceea ce vreau.

Cu alte cuvinte, să ştii ce vrei este primul mare pas spre a avea discernământ. Chestia aia pe care o au oamenii mari, adulţii. Cei maturi emoţional.

Discernământ – adică abilitatea de a selecta şi alege ceea ce e bun pentru mine şi ce nu la un moment dat.

Există vocaţie sau nu există?

Pentru cel care ştie ce vrea, nici nu se pune problema. Îndoieli că vocaţia există, îndoieli că împlinirea vine din a oferi valoare celor din jur şi că iubirea vine din a dărui după ce ţi-ai asigurat ţie surplusul, au doar cei care nu le-au trăit.

Te uiţi la interviuri cu oameni care au realizări, numitorul comun este atitudinea de dăruire. Dăruirea din ce am şi ce sunt care creşte în cantitate şi intensitate pe măsură ce am şi devin mai mult.

Funcţionează panoul visurilor? Sau „the secret”?

Clar că funcţionează. Dacă ştii ce vrei. Dacă nu ştii, poţi să te dai cu curul de pământ până nu mai poţi, nimic nu e bun, nimic nu merge şi nimic nu e potrivit pentru tine.

E important să pui pasiune în ceea ce faci? Dacă ştii ce vrei, inima îţi bate mai tare când te gândeşti la rezultatul final al muncii tale.

Când nu ştii ce vrei, pasiune e doar un cuvânt gol şi lipsit de sens, ca şi cuvântul “ paradox”. Nu trezeşte emoţii.

Vrei să începi cu dreptul? Vrei ca totul să aibă sens pentru ţine, vrei să găseşti ceva util în fiecare carte, curs de dezvoltare, în fiecare om şi situaţie pe care o întâlneşti?

Răspunde-ţi la întrebarea ”Ce vrei cu adevărat?”

„Niciodată nu mergi mai departe ca atunci când nu ştii încotro mergi.” J. W. von Goethe

Am pentru tine două exerciţii pe care le poţi face, care te vor ajuta să răspunzi la întrebările “ ce e important pentru mine?” şi “ ce vreau cu adevărat?”

Cunoscându-ţi valorile, mai ales pe prima, cea mai importantă, scapi de problemele de care se plâng foarte mulţi oameni din comunitatea alfa: lipsa de motivaţie, plictiseală, lipsa de disciplină şi organizare.

Când îţi trăieşti viaţa după cele mai importante valori, eşti extrem de motivat, disciplinat, organizat şi entuziast.

Exerciţiu ajutător pentru descoperirea valorilor, aici 

După ce răspunzi la aceste întrebări esenţiale, vei descoperi că între ceea ce eşti şi ai acum şi ceea ce poţi deveni şi avea, există o prăpastie, poate mai mică sau mai mare. Această prăpastie trebuie trecută şi pentru asta e nevoie să umpli acel gol cu ceva.

Cu ce?

Cu un amestec de acţiune, plănuire şi educaţie, numit muncă. Necunoaşterea aceastei combinaţii magice ce îi eludează pe atâţia oameni, îi ţine departe de ce îşi doresc.

Doar munca nu e suficientă. Efortul nu înseamnă productivitate. Plănuirea şi educaţia sunt esenţiale ca să ştii ce faci. Umple prăpastia dintre ce eşti şi ce vrei să fii cu muncă de calitate.

Două materiale ajutătoare pentru a înţelege cum se face munca de către oamenii ce obţin super rezultate, aici şi aici

Brancuşi ne spune : Munceşte ca un sclav, porunceşte ca un rege, crează ca un zeu”

Ce aş mai adăuga eu cu smerenie, ar fi să priveşti la orizont cu curaj pentru a găsi farul tău călăuzitor, direcţia ta, viziunea ta, vocaţia ta.

Ultima mea carte este despre vocaţie şi ţi-o recomand în caz că doreşti să explorezi subiectul şi să îţi descoperi sensul personal pentru care munceşti, te trezeşti şi exişti pe acest pământ. Vine la pachet cu 16 interviuri din partea oamenilor cu vocaţie pe care i-am cunoscut şi este cea mai completă educaţie pe acest subiect.

O poți comanda aici – http://personalitatealfa.com/carte/impulsul-pentru-vocatia-ta

Vreau să ştiu răspunsul tău, concret şi specific. Lasă-mi un mesaj, într-un comentariu, cu ce vrei cu adevărat şi ce e important pentru tine

Per aspera ad astra
Pera Novacovici


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.