Mereu m-am mai gândit că dacă mi-aş prinde soţul înşelându-mă, şi dacă în aceste circumstanţe tot n-aş putea renunţa la el, atunci probabil că l-aş ierta; cu o singură condiţie însă: aceea de a-i deveni eu amantă în locul amantei. Cred că ar prinde bine în acest caz, o schimbare de roluri între noi douăfavoritele lui.

Păi cred că mi-ar conveni să nu mai gătesc pentru că trebuie, ci să uit pentru că vreau. Mai cred că mi-ar plăcea maxim să-mi amintesc zilele noastre frumoase de sex tantric dintre noi, decât acelea de sex de complezenţă obligatorie, matrimonială. Mai cred că mi-ar mai plăcea să nu fiu eu cea minţită, ci doar cea care ştie adevărul. Totodată, mi-ar mai plăcea să-l văd zâmbind din nou, doar către mine şi nu în amintirea mea.

Dar nu… mă răzgândesc de fapt, pe loc; acum şi aici. Nu cred că aş vrea să-i simt mirosul mâncării ce de abia a înghiţit-o. Nici urma mirosului ei de pe gât. Nici măcar n-aş vrea să ştiu în ce poziţie s-au împreunat în vreo seară. Şiii… nici atât, nu cred că aş vrea să ştiu că fiica mea sau fiul meu, îşi adoră mama vitregă, căci e mai maleabilă. De fapt, îmi dau seama acum, că nu pot juca vreun rol de amantă eu vreodată. Realizez că rolul meu, în viaţa mea, mi-ar trebui să fie unul real, unde nu există gânduri negative sau supărăcioase vis-a-vis de altă femeie, aproape la fel ca şi mine de interesantă, în viaţă lui. Nu cred că aş putea, indiferent cât de mult aş iubi un om, să fiu undeva poziţionată, ca şi un sac de dus în spate la drum lung, anevoios.

Cred că singura variantă viabilă pentru mine, este singura variantă viabilă pentru noi: să ne iubim, să ne certăm, să nu ne înţelegem astăzi, dar mai apoi să ne iubim din nou la superlativ şi maxim, mâine; până când cineva ne va despărţi de tot, căci aşa ni s-a hotărât soarta. Aşa îmi doresc eu să fiu de mult iubită. Doar aşa, cred că pot funcţiona fericită pe termen lung.

Doar atunci când vei şti cu siguranţă că doar eu îţi trebuiesc, doar atunci să-mi şi spui „te iubesc-ul” la care tânjesc. Altfel, mi se pare nedrept. Şi nu pentru că eu ştiu şi pot şi vreau, să mă dăruiesc întru totul, astfel având pretenţii de a primi totul în schimb, ci pentru că ştiu şi cred şi sunt extrem de convinsă, că altfel eu nu pot cunoaşte fericirea. Decât nefericită să trăiesc, cu speranţa că voi fi cândva, sentimental, peste media normalului, mai bine singură, cu speranţa că voi întâlni cândva omul potrivit mie. Nu mă mulţumesc cu jumătăţi de măsură, niciodată nu voi putea minţi că sunt fericită, dacă nu voi simţi în toţi porii mei, fericirea.

Deci, m-am răzgândit total… dacă voi afla că mă trişezi, nu o să încerc o schimbare de roluri, cum aş fi crezut iniţial. Doar va muri o parte din mine şi voi pleca în lume, sperând cu tot dinadinsul că am să mă regăsesc. Dragostea ta nu înseamnă dragostea toată ce o puteam cunoaşte eu, într-o viaţă. Dacă nu m-ai iubit tu suficient, nu înseamnă că am eşuat eu, în a fi fericită cândva, în a găsi fericirea.

Înseamnă doar că tu ai avut alte priorităţi decât mine, că nu ai simţit cum te-am iubit eu… atât de mult, încât să nu mai ai nevoie de vreo altă persoană vreodată; instinctul m-a înşelat şi am făcut o alegere proastă, din cauza slăbiciunii mele pentru tine. A două  oară, voi omite însă, să mai am slăbiciuni. A două oară aş iubi probabil mai rezervat, pentru a nu mai fi dezamăgită nici măcar un pic.

Dintr-un singur motiv aş proceda astfel: acela de a nu mai trebui să-mi şterg visele pe care mi le-am notat în carneţel, de frică să nu mai plâng atât de zgomotos şi din teama de a nu mai răni din nou, copilul din mine.

Aşa că, dragul meu, sunt pregătită să aflu dacă ai vreo amantă, tu, cândva. Sunt liniştită, înţeleaptă… aş şti cum să procedez la o adică… prietenele mele toate au trecut prin asta şi au călcat peste ele împăcându-se şi iertând greşeala soţilor lor. Eu aş proceda diferit. Aş înţelege că nu eu sunt reprezentarea ta de fericire, că nu pot să mai sper vreodată că eu şi doar eu, reprezint suficient pentru tine, atât de mult şi suficient, încât dacă m-ai răni în vreun fel, mi-ai simţi sângele fierbinte scurgându-se pe tine încetişor. Te iubesc cât pot de mult să iubesc eu pe cineva, momentan. Şi sunt convinsă că şi tu mă iubeşti la fel. Tot momentan, fireşte.



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-x4