Este prea cald.
Oamenilor le place să vorbească despre temperatură. Inclusiv mie, probabil. E ca un tic nervos. TREBUIE SĂ COMENTĂM DESPRE VREME. TREBUIE SĂ DISCUTĂM DESPRE BRIZĂ, DESPRE UMIDITATE SAU DESPRE FAPTUL CĂ ESTE FRIG. Nu-mi dau sema dacă măcar conștientizezi vreun pic câtă nevoie neimportantă și totuși iată cât de esențială pe de altă parte, avem de a discuta temperaturile scăzute ale zilei, ori dimpotrivă. Zic totuși că dacă purtăm o conversație de cinci minute despre vreme, poți presupune, de obicei, că nu avem nimic altceva de spus mai interesant. Probabil nu avem deloc compatibilitate, de aceea și suntem atât de timorați în discuții.

Urăsc bărbaţii.
Nu, nu-i urăști, crede-mă. Iubești bărbații pentru că sunt frumoşi și fermecători și  wow!..chiar da, recunoaște! viața ar fi plictisitoare fără ei. Când spui: „Urăsc bărbaţii” sună ca un dialog penibil preluat dintr-un sitcom de mâna a doua ori ceva. De ce apelăm noi la astfel de seriale întunecate, spre deloc pozitive? Păi? Zi și tu..

„Eu lucrez în ...”
Este plictisitor să vorbești despre munca ta, un lucru destul de trist, având în vedere că, de obicei, acolo îți  petreci boscorodind 80% din timpul tău. Oamenii sunt atât de critici referitor la ocupaţii! Dacă spui cuiva că lucrezi ca vânzător într-un magazin spre exemplu, vei fi privit cu compasiune și ți se va răspunde cu ceva de genul „Serios? Vai, dar sună bine! Pare distractiv!” Nu e distractiv, așa-i? Nu-ți place deloc de fapt. E oribil. Tu știi asta, eu știu asta, dar amândoi ne prefacem că nu știm.
„Îţi plăteşte contribuţia la pensie?” „Nu îmi doresc să fac asta toată viaţa, dar momentan e ok”. PamPam!

Mă simt mult mai bine de când am vorbit ultima dată. Cred că mi-am revenit după despărţirea de...

Consolarea unui prieten după despărţire poate părea de multe ori un scenariu. „Va fi mai bine. Ești atât de puternic(ă). A fost un măgar. Acest lucru trebuia să se întâmple!” Nu e loc pentru improvizații. Chiar dacă totul poate deveni plictisitor, sentimentul de inimă frântă este atât de universal, încât reciclarea afirmațiilor are sens. Partea frustrantă este că ştii că nimic din ceea ce spui nu-ți va determina prietenul/prietena  să se simtă mai confortabil în vreun fel. Deci, urmează altfel întreg planul: îmbrăţişează, aprobă tot ceea ce spune, și faceţi câteva glume pentru a detensiona atmosfera. Și cam atât.

Oh, știi tu, așa și așa?
Când cunoști pe cineva, trebuie să afli dacă aveți prieteni comuni, nu? Pentru că dacă aveţi, această persoană este imediat validată în ochii tăi. Ei nu sunt o întâmplare, ei înseamnă ceva în grupul tău social, și puteți astfel închega o prietenie. Dar conversaţia aceea „Unde ai mers la școală? Oh, o ştiai pe  XX Lalalalala? Oh, Doamne, într-adevăr? Sunt prietenă bună cu ea! Ce nebunie!!” poate fi super plictisitoare. Și știi cum se termină fiecare dintre aceste conversații? „CE MICĂ E LUMEA”.PamPam. Da, oamenii care au interese similare cu tine, firește, se învârt în aceleaşi cercuri sociale. Cu alte cuvinte, poate pământul nu e plat.

Conversaţiile pe care le-am enumerat mai sus sunt invariabil plictisuri necesare. Oamenii vor continua să se întâlnească, să se despartă, să vorbească despre mâncare, despre locurile lor de muncă și despre vreme. Asta nu se va schimba niciodată și e în regulă. Aș vrea însă să am un înlocuitor când au loc aceste interacțiuni pentru că sunt atât de … irelevante, jur! De-a dreptul și cu totul plictisitoare.
.



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-11C