Ai avut orgasm? Aproape… De ce mint femeile?

M-am amuzat teribil azi, într-o discuție relaxată cu o prietenă… fii atentă: o ejaculare/douuuă ejaculări. Substantiv de gen feminin. Și-apoi, ia uite… un orgasm/douuuă orgasme. Substantiv neutru. Femeia e neutră deci, în termeni de plăcere culminantă. Mi-a plăcut concluzia aceasta atât de tare, încât râd singură povestind!

Sunt femeie, feministă convinsă şi o persoană ce-şi doreşte răspunsuri în permanenţă. În plus, dacă punctul meu de vedere este diferit de al tău, şi de al ei, şi de al prietenei tale, şi… tot aşa, preumblând controversa printr-un lanț prietenesc al slăbiciunilor, ehh!!, atunci îmi place să aflu un alt punct de vedere, corect, generalizat, unanim foarte acceptat, de luat în seamă. Și atunci m-apuc să cotrobăi net-ul în căutare de răspunsuri clare. Google nu greșește! Cred cu tărie în Google.

Şi am dat peste o carte – „Raportul Hite. Noul studiu despre sexualitatea feminină” de sexologul Shere Hite – despre care toţi erau de părere că ar fi revoluţionat lumea acum vreo 30 de ani, accentul fiind pus, firește, pe orgasmul femeii. Orgasmul ăla, de gen neutru, am asta stabilit deja.    Cartea este, în fapt, un sondaj de opinie realizat pe baza unui chestionar, la care au răspuns peste 3000 de femei. Se povesteşte aici despre masturbare, despre mitul punctului G și tot așa. Deși se adresează femeilor, cred că această carte ar fi mai potrivită pentru bărbaţi. Să-i lumineze, că sunt cam varză!

„Cine eram eu când am început această cercetare? Eram studentă la istorie. Cam în aceeaşi perioadă am descoperit mişcarea de emancipare a femeilor: eu şi prietenele mele am luat parte la demonstraţii, am scris pamflete despre «drepturile femeilor» şi despre «dreptul la salarii egale». Treptat, ne-am dat seama că propriile corpuri sunt la fel de importante ca şi dreptul de a fi plătite la fel ca bărbaţii“, ne povesteşte Hite în prefaţă. „Pentru mai mult de 70% dintre femei, raportul sexual nu duce de obicei la orgasm. Peste jumătate dintre respondente au recunoscut că l-au mimat. Una mărturisește că «Nu e bine să-l laşi pe bărbat să creadă că nu te-a satisfăcut, asta l-ar emascula», alta spune – „Dacă mă abordează deschis «Ai avut orgasm?», atunci refuz să mint. Voi spune ceva de genul «Aproape»“. Aproape?!? Adică? Sex echitabil, doamnelor!

De ce credeţi dumneavoastră, domnilor, că sunteţi minţiţi de către femei în pat? Ia să auzim!

P.S. Cartea, din păcate, nu se găsește în nicio librărie. Stoc epuizat! Și tare mă tem că n-au cumpărat-o bărbații…

Distrug aceste gesturi comune o relație?1 reader now

Avem propriile noastre comportamente și avem o relație cu o persoană care le are pe ale ei. La început credem că sunt drăguțe până devin enervante. Ce se întâmplă când devin de-a dreptul enervante și ne aduc în pragul frustrării sau furiei?

Sunt multe lucruri pe care partenerul le poate face pentru a ne enerva și cel mai bun lucru pe care îl putem face este să discutăm despre aceste sentimente cu el și să găsim o soluție. Ei nu au nicio idee despre cum ne simțim și putem deveni mai frustrați pe măsură ce ei nu observă frustrarea noastră.

Dacă partenerul tău continuă să facă un lucru care te irită, vorbește cu el, este necesar! Dacă nu faci asta, iritarea ta va crește în timp ce partenerul tău rămâne în întuneric neștiind că te simți așa. Până la urmă, nu citim minți.

Lucruri cu care partenerul ne poate enerva până la a distruge relația sunt:

Să lași lucruri pe podea și să nu le strângi după tine

Acest lucru este cel mai important lucru aflat sub atentă observație într-o relație. O persoană continuă să își lase hainele, pantofii sau cănile și vasele murdare prin casă. Acest lucru este foarte egoist, în special dacă partenerul tău ți-a cerut să te porți ca un adult în loc de un copil. Până la urmă mama ta nu mai e lângă tine să facă totul pentru tine, nu că ar fi fost acolo în ultimii 10 ani. Dacă asta te enervează, fă pe adultul și strânge după tine. Să lași lucruri prin casă știind că partenerul tău este nefericit în legătură cu asta înseamnă că o faci intenționat pentru a-l răni și stresa pe partener. Nu înseamnă respect sau iubire. Poartă-te ca un om matur care ești și te rog, strânge-ți lucrurile de prin casă.

Te aștepți ca partenerul tău să fie deschis la cap

Adevărul este că nimeni dintre noi nu poate citi minți. Femeile au mai capacitate mai bună de a citi limbajul trupului în general și se așteaptă ca partenerul bărbat să facă la fel. Acest lucru este greșit, ei nu pot face asta. Dacă ai ceva în sinea ta sau dacă ești supărat, te rog vorbește cu partenerul tău despre asta și nu crede niciodată că el își va da seama ce e greșit. Când chiar vorbim, este important să ne exprimăm sentimentele și să nu ni se spună că e greșit.

O altă greșeală frecventă este atunci când partenerul observă că un lucru e greșit și te întreabă, iar răspunsul tău e dacă nu știi, nu merită să vorbim despre asta sau nimic, sunt bine, asta nu e benefic. Ar trebui să fim într-o relație în care să ne simțim destul de confortabil pentru a ne exprima emoțiile față de partenerul nostru. Dacă nu faci asta într-o relație atunci îți sugerez să mergi la consiliere pentru a-ți ajuta relația să crească și să se dezvolte. Dacă nu ne putem auzi, înțelege sau avea sentimentul de deschidere, acest lucru poate fi un factor decisiv care va duce la divorț.

 

Ții o listă a comportamentelor sau acțiunilor care îți displac

Dacă ținem o listă, cum fac mulți dintre noi, acest lucru afectează relația. Înseamnă că ești deranjat de ceva și că nu ești capabil sau doritor să vorbești despre asta. Strângând în tine lucruri și explodând cu plângeri îți rănești partenerul și relația. A recita o listă de comportamente și obiceiuri este o lipsă de respect și condescendent pentru partenerul tău. Ia inițiativa și discută ca un adult. Amintește-ți, ceea ce te enervează pe tine s-ar putea să nu fie supărător pentru celălalt. Dacă și când se pare că te supără ceva, încearcă să accepți situația. Dacă nu poți, atunci vorbește cu el despre asta. Când vorbești cu el, este mereu inteligent să ai o soluție pentru a face o schimbare.

Îl șantajezi emoțional

Când spui lucruri ca dacă mai faci asta o dată plec, folosești o formă de intimidare sau o amenințare. Dacă partenerul tău face ceva care te scoate din minți, o discuție serioasă va lămuri motivul pentru care face asta sau făcea asta, atunci asigură-te că nu se va mai întâmpla. Amenințându-l îi arăți că nu ai respect pe longevitatea relației și vei pleca dacă va mai face ceva care nu îți place. Dacă fiecare problemă se transformă într-o amenințare, devine o problemă. Se creează o dramă care îl poate speria. Vrem ca partenerul să se simtă puternic, confortabil și iubit într-o relație, amenințările le elimină această asigurare și îi lasă speriați că vor face ceva greșit pentru a-și supăra partenerul care va pleca. Vrem o relație în care ambii parteneri să rămână, să lucreze împreună la orice problemă ar apărea și să găsească o soluție. Asta e iubire!

Dai vina pe partener pentru sentimentele tale

Când dăm vina pe partener pentru modul în care ne simțim, ce facem de fapt? Spunem că nu avem control pe noi înșine și asta e absurd. De fapt, noi avem control complet, nu numai că noi suntem singurul lucru pe care îl putem controla cu adevărat. Ne putem controla doar pe noi înșine. Ne putem simți într-un anumit mod datorită comportamentului sau cuvintelor partenerului dar adevărul este că nu contează ce a făcut, răspunsul este în totalitate al nostru. Când luăm responsabilitatea pentru cum ne simțim putem începe să discutăm cu partenerul nostru într-o manieră pașnică fără să dăm vina pe el pentru sentimentele noastre. Le putem spune cum ne simțim și poate și motivul. Oricum, să dăm vina pe ei pentru că ne fac să ne simțim într-un anumit fel, nu e niciodată corect.

Tu sau partenerul tău sunteți geloși tot timpul

Când suntem mereu geloși sau speriați că partenerul nostru ne poate înșela, acesta este un motiv serios de discuție. Poate ai fost rănit în trecut de un fost, dar a pune povara pe umerii partenerului tău nou poate să îl copleșească. Se știe faptul că un partener poate pleca dacă nu simte că ai încredere în el chiar dacă nu ți-a dat niciun motiv să te simți așa. Dacă ai probleme din trecut, te implor să cauți ajutor a consiliere. Dacă ai de-a face cu un partener care te verifică tot timpul, reasigură-l regulat că nu faci nimic greșit. Dacă nici asta nu a mers și tot te simți presat, atunci îți sugerez să cauți ajutor profesional. Deseori acest tip de comportament poate fi înlăturat rapid cu ajutor. Încrederea este unul dintre cele mai importante aspecte ale unei relații de succes.

Scuzele sunt spuse prea des

Dacă tu sau partenerul tău continuați să vă cereți scuze după un comportament îngrozitor sau aspru, aici e un semn. O scuză este mereu bună, dar dacă scuza este continuă după acțiuni sau comportamente repetate, atunci înseamnă că nu învățăm nimic. Partenerul tău sau tu, dacă tu ești persoana care face asta, trebuie să se concentreze pe acel comportament sau acțiune care este bună în loc să încerce să o evite. Când ne concentrăm pe ce ne dorim, putem ajunge ușor la acel lucru. Poate fi nevoie de o schimbare de comportament sau de acțiuni. Găsește calea pentru a obține o schimbare în comportament pe care ți-o dorești și lucrează la asta. Am descoperit că un cuvânt tag merge perfect. Dacă o să continui să fii furios și să spui cuvinte grele partenerului tău, de fiecare dată când începi să o iei pe câmpii, el spune cuvântul tag, tu îl auzi, te oprești, te gândești 5 secunde înainte de a vorbi din nou. Cuvântul tag poate fi orice cuvânt care în mod normal nu se spune. Poate fi porcupine, punct purpuriu, orice lucru care nu se zice de obicei. Când acest cuvânt este spus, persoana care a exagerat trebuie să se oprească până este destul de liniștită pentru a vorbi iar. Acest lucru poate rezolva multe probleme și certuri. În mod sigur poate preveni lucruri de la a se întâmpla și a fi spuse, lucruri pentru care o să-ți ceri scuze mai târziu.

10 beneficii pe care ți le aduce o despărțire

Câteodată lucrurile la care ținem cel mai mult ne sunt furate. Te agăți de ele, te ții de ele cât de mult poți și tot dispar dacă așa e menit să fie. Doare. Persoana pe care ți-ai imaginat-o alături toată viața te-a lăsat singur și acum te gândești ce să faci de aici încolo. Timpul trece și prinzi experiență de viață. Golul din suflet rămâne pentru mult timp. Ierți și uiți, apoi realizezi cât de mult te-a schimbat acea despărțire. Pentru totdeauna.

  1. Doar tu știi cât a durut să-ți fie frântă inima, să fii luat de fraier și să fii luat prin surprindere de cel căruia i-ai dăruit inima. Doar cineva care a trecut prin asta știe cât de rău doare. În momentul ăla decizi să nu faci niciodată cuiva ce ți-a fost făcut ție. Nu o să rănești pe cineva pentru că știi cât de mult doare.
  2. În sfârșit realizezi că oamenii nu sunt niciodată ceea ce par. Știi că lucrurile care încep bine nu se termină întotdeauna bine. Nu mai ești atât de naiv încât să crezi tot ceea ce vor ceilalți să crezi. Începi în sfârșit să vezi dincolo de fațade și de măști. Nu vei mai fi niciodată orb în iubire.
  3. Putem cădea foarte ușor în capcana de a alerga după oamenii pe care ni-i dorim doar pentru a realiza cruntul adevăr mai târziu. Odată ieșit dintr-o relație eșuată realizezi că este o mare diferență între o relație perfectă și una potrivită pentru tine. Întreabă orice cuplu de succes cum a trecut prin momentele grele din viață și îți vor spune că atunci când s-au văzut prima dată nu au crezut că se vor îndrăgosti unul de celălalt. Când lucrurile nu merg cu oamenii pe care îi credeai perfecți, înțelegi că ai avut dintotdeauna idei greșite despre iubire și că niciunul dintre noi nu are un tipar.
  4. O despărțire te mai învață să nu depinzi niciodată de alții pentru a fi fericit. Îți dai seama că iubirea nu poate înlocui stabilitatea emoțională și mândria personală. Iubirea nu înseamnă să ai nevoie de celălalt în viața ta, să îți dorești să fi doar cu el. Niciodată să nu îți cauți pe cineva care să te ajute să te simți complet după o despărțire.
  5. Când depui suflet și efort în a face lucrurile să meargă, când nu uiți de stima de sine doar pentru a-i face fericiți pe alții și lucrurile tot nu merg, începi să te respecți pe tine mai mult. Conștientizezi că ești la fel de important ca ei și că nu te mai mulțumi vreodată cu mai puțin decât meriți. Știind că ai făcut tot ce ai putut, ești hotărât să mergi mai departe și să nu lași pe nimeni să te mai calce în picioare.
  6. Dintr-odată îți dai seama că ai fost mai degrabă îndrăgostit de ideea de iubire decât de a fi îndrăgostit cu adevărat de altă persoană. Nu poți forța chimia și atracția. Știi că nu ar merge, dar te agăți de speranță pentru că ți-ai dorit o poveste de iubire. Asta nu înseamnă că așa trebuie să fie. După ce te desparți de cineva cauți pe cineva pe care să îl iubești cu adevărat, cineva de care ai nevoie.
  7. Îți amintești cum ți-ai dorit dintotdeauna un partener atunci când erai mai tânăr. Când ai intrat într-o relație ai văzut cu ochii tăi greutățile despre care nu ți-a zis nimeni. Știi cum stă treaba. Știi că aparențele înșeală și acum nu ai mai intra într-o relație de drag, nu ai mai face asta vreodată.
  8. Descoperi o nouă putere interioară. Ceea ce părea sfârșitul lumii acum ceva timp, acum pare o simplă amintire. Vezi cât de departe ai ajuns? În momentul ăsta știi că nu te poate opri nimic, că ești mult mai puternic decât ai fi crezut vreodată. Te simți minunat!
  9. Când lucrurile nu merg cum îți doreai indiferent cât te străduiești, devii furios. După prima despărțire serioasă, intri în acea etapă a vieții în care refuzi orice convenție, lege, lucruri pe care nu le faci de obicei. Explorezi lumea mai mult decât de obicei și descoperi că ai judecat greșit oamenii, că nu toți oamenii au aventuri sau nu sunt în stare să iubească, ci uneori iubirea apare în cele mai neașteptate momente și locuri.
  10. Cel mai important, despărțirile te învață să fii independent. Relațiile ne fac să fim dependenți și doar când ne despărțim ne trezim singuri din nou. Învățăm cum e să fim pe picioarele noastre și cum să ne iubim din nou pentru tot ceea ce suntem.

Dacă te gândești bine despărțirile ne învață să ne iubim propria companie.

8 semne discrete că vă îndreptați spre divorț

Câteodată semnele că mariajul tău este pe butuci sunt surprinzătoare și șirete. Fii deschis la a căuta ajutor profesional pentru a-ți salva căsnicia.

Vorbiți, dar nu comunicați

Comunicarea nu înseamnă doar să vorbești ceva important la începutul și sfârșitul zilei, dar este o problemă dacă nu vorbești cu soția ta despre nimic altceva, cum ar fi vreme sau cine vrea mai mult lapte. Este un semn rău faptul că vă vorbiți unul altuia superficial, spune Marni Feuerman, terapeut specializat în practică privată în Boca Raton, Florida. Dacă ții în tine lucruri de zi de zi se va crea o distanță și o răcire în căsnicia ta. Te poate face să te simți mai puțin afectuos și apropiat de partenerul tău. La fel dacă o persoană vorbește, iar cealaltă doar ascultă. Ține minte: comunicarea nu înseamnă doar să vorbești în dreptul tău, spune Francesca Di Meglio expertul de la About.com și scriitor al blogului Italian Mamma. Este vorba și despre a asculta și chiar a-ți auzi consortul.

Nu ești de acord să aveți copii

Ați mai discutat despre subiectul ăsta înainte de căsătorie, dar sentimentele s-au schimbat. Poate că simți că ți-ar împiedica evoluția în carieră sau faptul că partenerul tău vrea să își rezolve problemele de infertilitate creează sau amplifică o problemă în familie. Di Meglio sugerează să încerci să te pui în locul partenerului. Imaginează-ți de ce el sau ea nu vrea un copil și ce argumente aduce în acest sens. Persuasiunea nu este rezolvarea. Nu este corect să vrei să convingi pe cineva să aibă sau nu copii, spune Lesli M. W. Doares, un consultant de căsătorie și coach cu un cabinet privat în Cary, Carolina de Nord și autor al cărții Blueprint for a Lasting Marriage: How to Create Your Happily Ever After With More Intention, Less Work. Creșterea unui copil este destul de grea și pentru doi părinți, spune Doares. A te lăsa convins în asta creează doar resentimente.

Petreceți din ce în ce mai puțin timp împreună

Nu trebuie să fiți legați unul de altul toată ziua, dar ar trebui să vă petreceți timpul liber împreună și să vă simțiți atât de bine alături de partener cum nu o faceți cu nimeni altcineva. Este normal să te uiți la o emisiune TV, să stai pe Internet pe telefon, să te adâncești într-o carte, să lucrezi până târziu sau să vorbești cu soțul tău, dar nu folosi aceste activități ca distragere până la punctul în care pare mai mult o ușurare să nu fiți împreună, de la a discuta ce probleme aveți în mariaj. Făcând un program de timp petrecut împreună și a face lucruri relaxante este un punct extrem de important pentru un mariaj de succes, care să dureze, spune Doares.

Nu depuneți amândoi efort să vă îmbunătățiți mariajul

Ambii soți trebuie să depună efort pentru a face relația să meargă. Dacă îți lipsește motivația să lucrezi la mariajul tău, să rezolvi problemele care vă îndepărtează, atunci trebuie să găsești motivul pentru care faci asta, spune Di Meglio. Deseori, lipsa motivației este un semn clar că s-a pierdut ceva. Nu înseamnă neapărat că trebuie să îl recuperezi, dar trebuie să te dedici descoperirii motivului pentru care te simți dezamăgit și dezinteresat.

Îți lipsește respectul față de celălalt

Totul începe cu un reproș inocent, spune Doares, cum ar fi: Nu ai spălat vasele. Apoi se transformă în reproș general: Niciodată nu mă ajuți prin casă. Evoluează în judecarea personalității: Ești un egoist, un snob face nu face nimic. Nu se întâmplă peste noapte, dar sapă la temelia căsniciei voastre, spune Doares. Dacă vă certați unul pe celălalt și vă criticați constant, s-ar putea să nu faceți o partidă bună. Dacă nu respecți acea personaă, ai putea avea dificultăți în a-l plăcea sau a-l iubi, spune Di Meglio. Gândește-te la ce a zis sau ce a făcut pentru ca tu să îți pierzi respectul față de el. Ambii parteneri trebuie să fie hotărâți să își recâștige respectul, să își schimbe comportamentul pus sub semnul întrebării sau să comunice mai bine, spune Di Meglio. Dacă nu este posibil sau căsnicia este prea distrusă, atunci ea este sortită șfârșitului.

Partenerul tău este un adulterin de succes

Unele cupluri își pot reveni și pot merge mai departe după o rătăcire conjugală, chiar să devină mai uniți după ce partenerul a înșelat. Cuplurile pot supraviețui unei aventuri, spune Doares. În orice caz, un soț adulterin care a avut aventuri repetate are o problemă care nu poate fi rezolvată. Singura cale pentru a trece peste o trădare, emoțională sau fizică, este să câștigi încrederea prin a nu mai înșela vreodată, spune Di Meglio. Dacă este un tipar comportamental, atunci nu îți vei recâștiga niciodată încrederea. Unii oameni nu pot fi monogami sau nu sunt făcuți pentru căsnicie. Doares reamintește oamenilor să nu dea vina pe ei însăși. Nu este vorba despre tine, ci despre refuzul partenerului de a participa 100% în mariaj, spune ea.

Nu mai aveți momente de intimitate

Nu mă refer la a fi unul în altul ca în luna de miere. Atracția pe care o simți pentru soțul tău poate scade sau crește din mai multe motive „, spune Cathy W. Meyer, expertul specializat în divorțuri de la The About.com și editorul șef la divorcedmoms.com. Nu este un lucru neobișnuit ca într-o căsătorie să avem și perioade în care să nu simțim dorință pentru partenerul nostru. Când cineva este bolnav sau aveți copii tineri, este natural să fiți intimi mai rar. Chiar și pe măsură ce îmbătrâniți, s-ar putea să nu vă mai doreți să fiți la fel de intimi cum ați fost odată. Dar, dacă nu mai ești intim și acest lucru este consecvent, trebuie să vă întrebați de ce, spune Di Meglio. Apare o problemă și mai mare dacă unul dintre voi vrea sex, iar celălalt nu. O lipsă de afecțiune fizică înseamnă că ești într-o relație platonică. Cuplurile încetează să mai fie iubitori si devin colegi de cameră și parteneri de afaceri, spune Doares. Dar asta nu e motivul pentru care cei mai mulți dintre noi se căsătoresc.

Vă certați continuu din cauza acelorași lucruri

Este un lucru obișnuit ca oamenii să se certe pe aceeași temă în continuu, într-o căsnicie, spune Feuerman. Acest lucru poate duce la divorț dacă lași situația să scape de sub control, lupți murdar și refuzi să vorbești sau învinuiești excesiv, spune Feuerman. Este posibil să fie necesar să faceți un compromis oferind și primind pentru a pune capăt certurilor și diferențelor. Din experiența mea, cuplurile ajung să fie prinse în același cerc vicios pentru că și-au pierdut interesul pentru celălalt și sănătatea relației, spune Meyer.

Câteodată fericirea înseamnă să renunți la viața pe care ți-o imaginai

Fericirea înseamnă să renunți la cum credeai că va fi viața ta și să te bucuri de cum e acum. ( Mandy Hale )

În copilărie îți imaginezi cu mare entuziasm, viața pe care ai vrea să o ai ca adult.

Viața pe care ți-e sortit să o ai.

Avem așteptări. Multe. Numai realitatea nu ni le împlinește.

Unele lucruri sunt bune, altele nu sunt prea bune.

Cum te împaci când inimaginabilul, nedoritul se întâmplă?

Cum reacționezi când te trezești și realizezi că viața ta nu este deloc cum ți-ai imaginat să fie?

Înțelege că e ok să te întristezi pentru că nu ai viața pe care ți-ai dorit-o.

Boală cronică. Handicap. Durere cronică.

Toți avem lucruri în viața noastră care nu sunt perfecte.

Uite câteva din ale mele…

Nu mi-am imaginat niciodată că ma voi trezi trăind lucruri pe care eu însămi să mi le descriu ca fiind iad.

Viața mea nu trebuia să fie așa.

Mi-am imaginat multe lucruri și mi-am dorit să mi se întâmple și chiar s-au întâmplat.

Poate fi dificil să renunți la viața pe care credem că era normal să o avem.

Există mereu un sentiment de nedreptate, un sentiment de de ce eu?De ce mi se întâmplă mie? De ce nu pot avea ce îmi doresc? De ce nu pot fi ce imi doresc?

Indiferent că este vorba de stiluri de viață și lucruri materiale pe care nu le poți avea sau de simple speranțe de viitor, să știi că este ok să jelești ceea ce a fost și ceea ce ai sperat că va fi.

Și apoi îți revii.

Vine și timpul resemnării.

Când lucrurile nu merg bine, când ne chinuim cu greutățile vieții este foarte ușor să cădem în mrejele disperării și să ne gândim că mâine va fi la fel de dureros, la fel de obositor, vom avea la fel de multe limitări ca azi.

Te simți frustrat, furios și dezamăgit de toate nedreptățile. Aceste emoții sunt naturale când întâlnim adversități, dar nu este bine să trăiești cu ele pe termen lung.

Trebuie să te resemnezi. Doar atunci poți merge mai departe și poți găsi fericirea.

Trăiesc cu o boală cronică. Înseamnă mai multă durere, oboseală și limitări în viața mea decât am crezut vreodată. Doare să nu poți face toate acele lucruri pe care erai capabil să le faci sau să vrei să fi capabil să le faci și să nu poți. Totuși am o viață fericită și împlinită.

Caut mereu moduri de a-mi îmbunătăți viața deși sufăr de o boală cronică, de a-mi lărgi orizonturile și de a găsi un scop, de a găsi fericirea.

Totul se rezumă la alegerile pe care le fac: tratamentele, dieta și stilul de viață cu această boală și de a încerca să trăiesc dincolo de restricțiile medicale care mă limitează, mă restrâng pe mine ca om în prezent și în viitor.

Exprimându-mă prin scris, hrănindu-mi corpul cu mâncare hrănitoare, făcând mișcare, stând afară la soare, toate acestea contribuie la fericirea mea.

Mă ajută să accept realitatea curentă și să mă opresc din lamentare, din disperarea agonizantă pentru tot ceea ce nu e. Să merg mai departe în cel mai bun mod posibil.

La ce anume ții, lucru care te ține în loc? Ce bucurie pierzi în timp ce te lamentezi despre lucrurile care nu s-au întâmplat? Ce ai face pentru a te bucura de ziua de azi dacă ai accepta realitatea exact așa cum e și te-ai decide să iei tot ce e mai bun din ea?

Bucură-te de frumusețea momentului de acum.

Să înveți să te bucuri de moment este poate, cel mai greu lucru de stăpânit.

Încă mai am momente când îmi doresc ca viața mea să fi fost diferită, lipsa durerii ar face totul perfect, când mă chinui să las în urmă ce ar fi putut fi și cum viața ar fi trebuit să fie.

Dar dacă mi-aș fi petrecut totul concentrându-mă pe tot ce merge prost în viața mea, nu aș fi văzut ceea ce merge bine în prezent. Iubirea și sprijinul familiei și prietenilor. Dezvoltarea personală pe care doar experiențele trecute puteau să mi-o aducă. Boala cronică, care m-a îngenuncheat, dar m-a și adus la un nivel de conștientizare și de îmbunătățire, supraviețuire, iubire și îmbărbătare.

M-a învățat să mă bucur de viață sub toate aspectele, de lucrurile mici la fel de mult ca de cele importante.

Pașii pozitivi din fiecare zi pentru a crea o experiență sănătoasă, mai fericită reprezintă cheia.

Concentrează-te pe ceea ce este bun în viața ta deoarece apare în orice moment dacă ești destul de atent în jurul tău.

Tot nu reușești să vezi ceea ce e bine? Întreabă-te: cine ți-a fost alături în călătoria de experiențe? Ce am învățat despre viață sau despre mine în experiența asta? Ce oportunități au apărut în această provocare pentru reînnoire sau transformare?

De asemenea, fii activ în crearea de bucurii în viața ta. Începe un nou hobby, fă ceea ce contează pentru tine, învață ceva nou sau mergi săptămânal la cafea cu cea mai bună prietenă pentru a nu îți mai face gânduri negative, distructive despre ceea ce nu poți schimba.

Bucură-te de viața ta exact cum e ea acum, cu bune și cu rele.

Avem doar o viață. Doar o șansă să o facem să merite. Am încercat și asta e. ( J.A. Redmerski )

Acum e șansa ta! Ce ai făcut pentru a găsi fericirea? Pentru ce te-ai luptat din răsputeri să păstrezi?

Importanța atingerii

De ce este atingerea atât de importantă?

Multe cupluri ajung să aibă probleme după câțiva ani de relație pe măsură ce se instalează rutina, sunt mai ocupați și mai activi la locul de muncă. Când să găsească timp și pentru partener, relație, cuplu și sine în această viață agitată?

Numeroase cupluri se plâng de lipsa sexului, a timpului petrecut împreună, absența spontaneității, ceea ce înseamnă că le e dor de noi. Le e dor de atingere.

Deci, cum să ne asigurăm că rămânem prezenți în relația noastră pe măsură ce viața ne cere din ce în ce mai mult, copiii cer mai mult timp, munca devine epuizantă și nu mai există timp pentru acasă și pentru familie ajungând să îi neglijăm? Cuplurile rămân împreună doar ca prin minune.

Există câteva modalități prin care te poți asigura că tu și partenerul tău aveți intimitate, rămâneți apropiați și conectați. Primul lucru care apare în viața noastră împreună este atingerea. Atingerea este vitală: nu înseamnă că ar trebui să ducă mereu la sex, dar este făcută doar cu scopul de a ne simți bine, conectați și să amintească partenerului că ești acolo pentru el și cu el.

Atingerea ne poate face să ne simțim mai bine, ne poate lua gândul de la problemele de peste zi, poate elibera enforfina în creierul nostru și crea senzația de bine de care avem nevoie. Cum putem să ne atingem pentru a ne asigura că ne bucurăm de ce e mai bun fără să ducă la sexul pentru care nu avem nici timp, nici nu îl vrem în fiecare noapte?

Atingerea este importantă în aproape orice aspect și dacă știm că poate duce la sex, nu ar trebui să o facă întotdeauna pentru că partenerul nu își dorește mereu sex. Când se întâmplă acest lucru, el se supără, se simte frustrat și respins și amândoi se retrag în sine. E clar că atingerea, intimitatea și apropierea fac rău cuplului.

Modalitatea prin care se asigură faptul că amândoi rămân în centrul atenției într-o relație, cere o gândire inițială cu care să se înceapă înainte ca subconștientul să preia frâiele și să devină obișnuință și plăcere.

În timp ce stați pe canapea împreună, vă plimbați sau chiar când luați cina, țineți-vă de mână. Când atingem mâna partenerului îi oferim un gest de intimitate, vrem să îl simțim, să ne conectăm fizic cu el, să fim cu el.

Când a fost ultima data când ai trecut pe lângă el în bucătărie sau pe hol, te-ai aplecat și l-ai sărutat pe obraz sau pe buze? Fă asta des pentru ca amândoi să vă opriți, să observați și să simțiți apropierea persoanei de lângă voi. Ghemuiește-te în brațele sale când dormiți împreună, când stați în pat înainte să adormiți. Fă o regulă ca asta să nu ducă mereu la sex, de fapt sexul să fie o dată sau de două ori pe săptămână dacă aveți o viață ocupată sau copii. Discutați asta și faceți o înțelegere deoarece asta poate să mai elimine din presiunea de pe umerii voștri.

Atinge și mângâie mâna sau piciorul partenerului când stați împreună. A te ghemui și a-ți ține partenerul de mână poate însemna un moment important de intimitate. A ne ghemui ne face să ne simțim observați și apreciați, iubiți, doriți și știind că îi pasă de noi. Ne face să secretăm acei hormoni care ne fac să ne simțim bine.

Petrece timp privindu-ți partenerul în ochi. Nu te holba cu orele, dar pur și simplu uită-te la el. Mulți oameni sunt uimiți când numără fiecare minut în care au avut contact vizual cu partenerul, este puțin. Vorbim, ne mișcăm, ascultăm și totuși uităm să petrecem timp uitându-ne în ochii lui și fiind atent. Este important să ai contact vizual cu partenerul pentru că demonstrează că ești interesat în ce are de zis, îl asculți. El poate să îți citească limbajul trupului și să se simtă conectat cu tine.

Reține:

  1. Ține-l de mână
  2. Sărută-l pe buze sau pe obraz
  3. Ghemuiește-te
  4. Atinge-i mâinile sau picioarele
  5. Privește-l în ochi
  6. Zâmbește-i des

Păstrează-ți mariajul puternic

Acum câteva luni am avut un client care se refăcea după un divorț. Mi-a spus că motivul pentru care soția a divorțat a fost că era dezorganizat și nu îi punea cănile și farfuriile în chiuvetă. A început să-mi explice că un alt motiv ar fi că își lăsa hainele pe jos, era leneș, avea o de dependență de jocurile video și a ales să nu comunice prea mult cu ea. El chiar nu înțelegea de ce l-a lăsat după 3 ani de căsnicie. A zis că ea îl ruga să își adune hainele de pe jos sau să pună cana în chiuvetă și el îi răspundea cu dar poate mai folosesc o dată cana sau poate port hainele mâine. Nu i-a fost deloc de folos, dar în capul lui răspunsul era logic. În mintea ei era o lipsă de respect și el refuza să vadă cum o făcea ea. Ea nu a renunțat la obiceiurile sale și nici nu a făcut nimic prin casă.

Am început să discutăm despre ce înseamnă căsnicia și parteneriatul. Părea chiar surprins să afle că este un parteneriat unde ambii oameni sunt responsabili pentru ei înșiși și să se asigure că partenerul lor de viață este respectat, îi pasă de el și e apreciat.

Nu știa cum să facă asta așa că am petrecut ceva timp discutând moduri în care să-și ajusteze comportamentul să devină mai bărbat după cum a zis. Să fie mai masculin, să îi pese mai mult și să fie corect.

Am lucrat împreună pentru câteva săptămâni și am făcut progrese incredibile. Voia cu adevărat să devină un bărbat echilibrat care putea să-și facă soția fericită, mulțumită și să o facă să se simtă iubită în fiecare zi. A înțeles ce a făcut și cât rău i-a făcut până acum.

După câteva săptămâni și-a recuperat soția deși fuseseră despărțiți o perioadă. Soția lui încă îl iubea, dar era deranjată de atitudinea lui egocentrică căreia simțea că nu îi mai poate face față și nu voia să aducă un copil pe lume când relația lor era așa tumultuoasă.

Am avut câteva ședințe în care am discutat despre echilibru, egalitate, apreciere și respect, toate acele lucruri pe care el ca bărbat a realizat abia acum că nu le-a oferit soției sale. Acest tip de comportament este învățat din copilărie, în special de la mama care a stat acasă concentrându-se pe grija pentru tată, casă și copii. El se aștepta ca soția sa să facă la fel, indiferent că și ea lucra full time.

Câteodată nu ne dăm seama că timpurile s-au schimbat, generațiile au evoluat și echilibrul și egalitatea sunt părți importante ale oricărui parteneriat sau căsătorie.

Acest cuplu a participat la trainingul Când eu devine noi și acum se înțeleg chiar bine. Chiar am primit ieri un telefon de la ei să îmi spună că așteaptă primul lor copil. Sunt amândoi fericiți, conectați și atunci când apar divergențe nu mai există certuri, țipete sau vorbe urâte aruncate.

Când cuplurile întâlnesc probleme și adversități, în loc să fugă de ele, pot să le remedieze și să le rectifice în ceva timp, cu efort și sfaturi. Acest cuplu poate să fie doar un alt divorț statistic deși s-au împăcat mai puternici ca oricând, înțelegându-și rolul, responsabilitatea în relație și fiind mai bine pregătiți pentru orice problemă poate apărea. Soțul încă se joacă pe calculator, dar numai în anumite zile și la anumite ore. Cu alte cuvinte, au consimțit la anumite limite cu care amândoi se simt confortabil. Acum el își ia responsabilitatea pentru ceea ce face fără să se aștepte ca soția să fie sclava care să adune după el înțelegând ce comportament copilăros și jignitor a avut față de ea.

De fapt, el este acum un bărbat mai echilibrat, mai puternic și mai capabil; iar în ochii femeii sale este un bărbat adevărat, bărbatul ei care o iubește și o adoră. El nu se cațără pe munți, nu conduce o companie și nu se luptă cu tigrii, dar este bărbat adevărat pentru că este destul de profund pentru a fi blând, bun, respectuos și o apreciază pentru tot ce face.

Iubirea, respectul și aprecierea persoanei pe care ai ales-o ca partener pentru totdeauna, sunt lucruri pe care le merită la fel ca tine. Dacă vreodată unul dintre voi are nevoie de o reamintire a acestui lucru, te rog oferă-i o clipă pentru a-i aminti și pentru a primi sprijin fiind sigur că mesajul a fost auzit și înțeles. Efortul merită toți banii!

PitchMeNow

De ce nu pot avea femeile totul?1 reader now

În ziua de azi femeile vor totul și așa ar trebui. Carieră, copii, familie și o relație perfectă. În timp ce unii pot crede că este prea mult să ceri sau să te aștepți la asta, dacă bărbații au reușit, de ce nu ar putea și femeile?

Femeile muncesc și mai mult după ce nasc. Muncesc full time sau part time de acasă. De multe ori ele sunt cele care își îndrumă copiii în carieră, țin casa, fac cumpărături, gătesc, fac curat, plătesc facturile și toate celelalte îndatoriri legate din casă și familie.

Femeile de carieră vor și așteaptă să urce pe scara carierei. Așa și ar trebui. Atunci de ce există o diferență în salarizare cu 20 procente mai puțin pentru o femeie decât pentru un bărbat care face același lucru? De ce femeile nu cresc în funcție și nu promovează?

Dacă femeile tind să creadă că statutul de mamă le trage înapoi, adevărul este că bărbații sunt cei care fac asta. Bărbații sunt cei care sunt puși în poziții de conducere și care aleg cine promovează și cine nu. Chiar sunt copiii cei care le țin pe femei departe de promovare? Se gândesc angajatorii la faptul că mama poate fi chemată acasă dacă se întâmplă ceva cu copilul? De ce nu se face aceeași presupunere și despre tată?

Un studiu realizat de Universitatea Harvard a relevat faptul că nu copiii sunt de vină pentru ruinarea carierei, soții fac asta. Au descoperit că de cele mai multe ori bărbații și femeile au aceleași ambiții în carieră și este mai mult probabil ca bărbatul să reușească, iar femeia nu.

Se credea că femeile și-au părăsit planurile de carieră odată ce au devenit mame, dar studiul a relevat că nu este adevărat. Femeile care își doresc o carieră nu se simt împlinite de statutul de mamă sau de o funcție mai puțin solicitantă. Acest lucru se datorează discriminării șefilor bărbați care nu vor ca femeile să aibă o carieră solicitantă. Păi, cine să aibă grijă de casă și de copii, nu mai zic de ei, dacă soția e plecată?

Doamne ferește ca bărbatul să își ia inima în dinți și să facă vreo treabă prin casă.

Din păcate societatea și femeile au creat această idee preconcepută și depinde doar de forța și ambiția lor să schimbe ceva. Părinții trebuie să-și crească împreună copiii, băieți și fete, să colaboreze pentru a face cele necesare în casă, să aibă grijă de educația copiilor și de toate celelalte responsabilități care derivă din acestea.

Desigur că există femei care preferă să stea acasă cu copiii lor în detrimentul unei cariere. Creșterea copiilor este plină de satisfacții, minunată. Țelurile femeilor se schimbă când devin mame. Totuși femeia vrea să le facă pe toate: să aibă o carieră, copii și familie așa cum este normal și un bărbat care să își dorească să fie tată.

În momentul în care ne învățăm copiii despre egalitate, ei vor aplica asta în viitoarea lor viață de adult: să respecți și să aștepți ca o femeie să fie egală în toate domeniile.

Pentru acele femei care își doresc totul, trebuie să știe că sunt îndreptățite să vrea asta și este normal să aibă din timp o discuție importantă cu partenerul lor în care să-i explice. Ambii parteneri trebuie să înțeleagă că sunt egali din toate punctele de vedere și merită să își urmeze visele. Când totul este expus și se ajunge la o înțelegere, bărbatul și femeia pot să împartă toate aspectele vieții lor, inclusiv copiii și familia.

Dacă ambii parteneri lucrează full time trebuie să se gândească la varianta angajării unei menajere care să vină o dată pe săptămână, să își cumpere mâncarea prin comandă online, să gătească pe rând, să găsească o persoană care să stea cu copiii în caz de boală sau de lucru peste program. Planifică-ți timpul astfel încât să petreceți timp împreună cât de mult puteți. Calitatea timpului petrecut împreună contează și nu cantitatea.

Femeile trebuie să scape de greutatea vinei pe care o poartă și să se vadă în primul rând ca egali, apoi ca femei. Sigur că sunt încântate de prospectele de mamă și își vor da toată silința, dar in 18 ani copilul va fi deja independent trăindu-și propria viață, nu ne dorim ca regretele să ne urmărească toată viața.

 

De ce este greu să ieși dintr-o relație toxică?

Am reluat de curând legătura cu o prietenă de-a mea după ce am auzit că s-a întors la fostul ei după ce a avut o scurtă aventură. Primul meu instinct a fost să fiu răutăcioasă și să critic decizia ei având în vedere cât de nesimțit a fost cu ea. În schimb, am decis să o ascult pentru că și eu am fost într-o situație similară, nu cu mult timp în urmă. Imediat cum ne-am așezat la masă a început să își deschidă sufletul în fața mea, justificarea ei părând credibilă. Nu am putut să o ajut cu nimic, doar să fiu empatică față de situația ei.

„Îl iubesc”, mi-a spus ea fără regrete.

„Nimeni altcineva din lumea aceasta nu mă va răni așa cum o face el, dar eu îl iubesc”.

De reținut: acest bărbat era același tip care a trecut de la plăcere la a o face să își piardă încrederea în sine. Singura dată când nu s-a simțit complet inutilă în ochii lui a fost atunci când a trebuit să îi satisfacă dorințele sexuale. Îmi amintesc o conversație telefonică pe care a avut-o cu el ân care a început să râdă de ea atunci când l-a acuzat de adulter – încă o dată. El a acuzat-o cu nerușinare de faptul că nu are încredere în ea, spunând că singurul motiv pentru care ar fi afemeiat este faptul că este mereu cicălitoare. Am fost șocată.

De asemenea, am fost martoră la o scenă când prietenii lui își băteau joc de ea pe când treceam eu pe lângă ei și în loc să vină în apărarea ei, i-a ajutat să o minimalizeze. În ciuda numeroaselor încercări de a-i face pe plac (aranjându-și părul în mod regulat, mergând la sala de sport după ce ar fi făcut-o grasă, cumpărându-și haine „mai frumoase” pentru că, potrivit lui, gusturile ei ar fi lăsat mult de dorit, purtând machiaj pentru că pielea ei mai puțin perfectă a incitat comentariile urât din partea lui, etc.), nu a avut niciodată vreun moment în care să se bazeze pe el. Nici măcar faptul că a fost o femeie cu o carieră de succes și proprii ei bani nu l-au făcut să fie mai puțin abuziv emoțional. Cu excepția cazului în care ea făcea bani pentru ca el să aibă ce bea.

„Dar îl iubește”, mi-am spus în gând.

Sunt sigură că ar renunța la el dacă ar putea, dar eu, de asemenea, știu că nu e așa ușor. Și, când a reapărut după ce a văzut-o cu cineva nou, ea probabil că nu s-ar fi întors la el, dacă lui nu i-ar fi păsat cu adevărat.

„Știu că probabil sunt naivă, dar sunt datoare mie însumi să ne mai dau o șansă pentru că eu încă îl iubesc”, a recunoscut ea. „Îmi place haosul, durerea, lupta, plânsul. Nu mă deranjează pentru că are sens pentru mine”.

Presupun că asta e ideea cu relațiile toxice. Nu contează cât de greu o a treia persoană te imploră să vezi adevărul, nu vei părăsi relația decât atunci când vei fi gata să pleci. Ajungi să fii atât de obișnuit cu toxicitatea încât, în cele din urmă, este singurul lucru pe care îl vei dori. Pur și simplu pentru că la acel moment nu cunoști mai bine și crezi că nu meriți mai bine.

Asta m-a speriat cel mai mult legat de întreaga mea conversație cu ea …

Cum evităm conflictele de cuplu

 

Deseori o dăm în bară în relația cu partenerul nostru. Spunem lucruri pe care de fapt nu vrem să le spunem, îi acuzăm de lucruri pe care nu le-au făcut și atunci partenerul confuz, uimit sau furios, ne răspunde cu ce ai spus?

Problemele de comunicare sunt cele care afectează o relație. Când cuplurile învață să își rezolve problemele de comunicare și găsesc o modalitate de a-și îmbunătăți modul în care comunică, pot să își rezolve problemele din relație, conflictele și certurile.

Învățăm să vorbim, putem asculta, dar nu primim nicio lecție despre comunicare în sine. Nu există niciun manual pentru noi care să privească problemele cuplului și cum să comunicăm fără să rănim persoana pe care o iubim.

De ce ne certăm și mai exact, ce e cearta? Reprezintă informarea celeilalte persoane despre cum ne simțim, ce facem, ce credem că vom face dacă nu va fi de acord cu opinia noastră. Ca adulți în toată firea ar trebui să înțelegem că opinia noastră, deși corectă în propria viziune, poate fi diferită de opinia altei persoane.

Vechea zicală pietrele și bâtele pot să-mi rupă oasele, dar vorbele nu mă pot răni este complet neadevărată. Adevărul este că vorbele pot răni profund. Să ne cerem scuze pentru cuvintele grele aruncate și care nu ar fi trebuit folosite pe persoana la care ținem nu e de ajuns. A cere scuze nu șterge amintirea vorbelor grele și jignitoare.

Nu ar trebui să spunem niciodată partenerului ce trebuie să simtă sau să gândească, ce trebuie să facă, să spună sau să simtă. Poate duce la o confruntare sau la un conflict ducând de obicei la o ceartă pentru că partenerul simte că îi impui ce să facă și cum să facă.

Pași pe care cuplurile îi pot urma pentru a evita certurile:

  1. Acceptă că opinia ta nu este singura opinie corectă

Ascultă-ți partenerul pentru a descoperi motivele pentru care simte ceea ce simte și încearcă să îi înțelegi sistemul de valori. Mai mult, demonstrează-i că ești flexibil în gândire și nu purtând ochelari de cal.

  1. Oferă-i un mediu liniștit pentru a-și deschide sufletul

Este important ca fiecare persoană să aibă un mediu propice pentru a-și arăta vulnerabilitatea când își exprimă emoțiile. Un mediu propice include a fi atent la ceea ce spune partenerul și nu la alte activități, lucruri casnice sau rețele de socializare. Merită să primească o atenție deplină. Auzim deseori că partenerul se plânge despre faptul că partenerul său nu se deschide sau nu îi împărtășește lucruri. Acesta este un simptom care arată că el nu se simte bine în a-și exprima emoțiile, iar certurile apar.

  1. Fii curios și ascultă ce are de zis

Adesea vorbim monosilabic și nu spunem totul despre cum ne simțim. Când partenerul tău îți spune ceva important sau profund, fii curios în legătură cu ceea ce zice și nu arăta niciodată că deja știi. O să vrei să auzi cu propriile lui cuvinte, în modul lui de a o spune și cu emoția pe el o atașează momentului. Este important să fii curios și să clarifici cu partenerul ceea ce ți-a spus.

  1. Alege-ți cu grijă cuvintele

Vechea zicală pietrele și bâtele pot să-mi rupă oasele, dar vorbele nu mă pot răni este complet neadevărată. Adevărul este că vorbele pot răni profund. Nu putem să ne cerem scuze pentru cuvintele grele aruncate și care nu ar fi trebuit folosite pe persoana la care ținem. Să-ți ceri scuze nu șterge amintirea vorbelor grele și jignitoare.

  1. Niciodată nu îi ignora sentimentele sau să îi spui că greșește

Nu ar trebui să spunem niciodată partenerului că sentimentele lui sunt greșite. De fapt, sentimentele și emoțiile noastre sunt mereu corecte, în viziunea noastră. Dacă avem dificultăți în a le înțelege emoțiile aici intervine curiozitatea. Este important să ne dăm silința pentru a înțelege ce simte partenerul nostru chiar și atunci când nici el nu înțelege prea bine.

Sentimentele și emoțiile sunt personale, importante pentru noi și dacă suntem ignorați doare foarte tare. Cu toții avem nevoie să fim auziți și chiar înțeleși de persoana cu care am ales să ne împărțim viața și visele deopotrivă.

 

Exit mobile version