Cine ești tu?

Cine eşti tu cu adevărat? Te-ai întrebat vreodată? Cine eşti tu cel real, în sine?

Te-ai gândit vreodată câte lucruri faci tu cu adevărat pentru că simţi să le faci astfel şi câte pe de altă parte le desfăşori în felul altora, doar pentru a câştiga un pic de simpatie?
Pentru a aduna apreciere? Ori pentru că dacă nu comporţi tu astfel, cum de altfel nu ai simţi în sine să comporţi vreodată, consideri că nu poți fi iubit?

Cine eşti tu? Te-ai gândit vreodată obiectiv, cu adevăr adevărat în întrebare?

Oferi dragoste pentru a primi dragostea-n schimb?
Ori dăruieşti pentru că-ţi simţi bucuria cum tresaltă, atunci când simte vibe cu bucurie din partea celuilalt?
E important să construim imagine pentru a-i mulțumi pe ceilalţi, ori este cu totul esenţial să construim un om de care să fim mândri personal?
Pe care să-l îmbrățișăm cu drag noi în oglindă privindu-l dimineaţa?

Cine eşti tu? Ia gândeşte-te!
Eşti un TU care se ceartă în ascuns căci minte despre el mereu?..adeseori?
Eşti un TU puţin cam trist în sine la culcare, dar cu o imagine publică voioasă?
Eşti un TU care ştie să manifeste iubirea pentru a fi înțeleasă? Ori eşti un TU ce doar mimează manifestarea afectivă? ? Grija?
E important  CE oferi, ori mai degrabă CUM oferi?
E important cum te prezinţi ori cum eşti prezentat de către ceilalţi? Este firesc să fii un TU în sine, alt Tu pentru noi? Ori crezi că-i important să fii același TU pe peste tot?

Deci? Cine eşti? 5 trăsături. Cum te-ai descrie?

..empatică, inteligent emoţională, idealistă, altruistă șii..iubibilă, firește!   Așa sunt eu! Dar tu?

Igiena sufletului

Mereu am zis că este esenţial să te îngrijeşti de suflet, de sănătatea şi igiena lui, în aceeaşi măsură ca şi de trup.

Acum zic altfel: zic că este esenţial să pui pe un plan superior sufletul.
Să-l întreţii şi mai temeinic decât trupul pe care ţi-l răsfeţi cu tot felul de inovaţii cremoase şi uleioase şi injectabile şi..şi aşa mai departe.
Ştii ce-am învăţat în timp?
Am învăţat devreme că degeaba dai cu parfum dacă nu faci un duș înainte.

Am remarcat de-a lungul timpului pe de altă parte, oameni extrem de foarte bine îngrijiţi şi întreţinuţi, fără a răzbate însă dinspre ei miros măcar firav de prospeţime, iz de vioiciune tinerească nu le răzbătea din zâmbetul destul de strâmb din colţul gurii.

Ştii de ce? Pentru că ei nu-şi îngrijeau sufletul, nu-i întreţineau sufletului căldura necesară pentru a dezvolta apoi mugur după mugur..îl lăsau fără viaţă şi-i masau numa’ forma trupească.

Măi, ştii ce diferenţă mare este între un om cu trup şi suflet igienizat şi îngrijit cum trebuie, şi un om care are grijă doar de aspectul sau exterior la suprafaţă?
E o diferenţă colosală!

Acelaşi om de 35 de ani poate arăta de 45 şi asta numa’ dacă îi observi tristeţea şi singurătatea privirii blazate, învinse.

Măi, dar trezeşte-te, te rog, dacă simţi că te regăseşti în rândurile astea, printre cei ce şi-au uitat să-şi poarte grija sufletului.!!
Şi dacă nu ştii încă sigur unde te încadrezi exact, dacă te bâjbâi încă, fii atent, uite! fă un exerciţiu simplu: uită-te printre pozele tale mai vechi, de atunci de când n-ai niciun dubiu că erai sănătos şi trupeşte şi sufleteşte şi compară-le cu cele de astăzi.
Priveşte-te atent şi vei vedea cu siguranţă dacă lucrurile sunt încă în toată regula cu tine, ori dimpotrivă.
Iar dacă nu sunt, stai liniştit şi nu te impacienta, căci totul pe lumea aceasta este rezorvabil, din fericire!

Fireşte că nu se termină zilele dacă observi nişte pete rămase pe o parte ori pe alta a sufletului..stai liniştit doar şi eliberează gânduri!
Întreabă-te dacă ţi-e bine şi de ce simţi tu stare confortabilă acum.
Întreabă-te apoi şi încearcă să-ți simţi şi emoţia negativă, cu stare de disconfort.

O simţi? Cum o simţi? Apăsătoare? Tristă? Plânsă? Singură?
Vezi unde o încadrezi exact şi, cel mai important, încearcă să afli şi de când simţi lucrurile astea.
Uşor uşor aşa, caută apoi să găseşti cauza.
De ce nu mai râzi tu vesel ca în poza aceea de la revelionul trecut? Ce s-a schimbat cu tine?
Ce te nelinişteşte? Ori cine?

Şi tot aşa să faci, nu te opri deloc!
Acum este momentul când vorbind în șoaptă sinceră cu tine, vei descoperi motivele nefericirii tale prezente, vei desluşi motivul pentru care ți-a apărut şi vei găsi astfel şi soluţia pentru a reveni la starea ta normală, cu păsare de tine.

E primul pas spre vindecare.
Este primul pas făcut de tine după multă vreme fără durere, fără să şchiopătezi deloc. Simți?

Mâine urmează al doilea..şi tot astfel până când vei reînvăța să dansezi fericirea cotidian cu zâmbet larg pân’ la urechi.

Aa..! Și stai liniştit..nici nu durează mult!
E ca mersul pe bicicletă nu se uită de tot odată ce l-ai deprins! Doar se mai împiedică pe-alocuri din lipsă de exercițiu..!!

La mine aşa s-a întâmplat!

Emotii dezechilibrate, viata nefericita!

Salut!

Ai nevoie de echilibru emotional? Care e metoda ta prin care il obtii cat de cat? Toti avem o asemenea metoda!
Tu poate mergi si te plimbi in natura, eu am nevoie de somn pentru asta. Prietenul tau poate priveste un film sau se duce si taie lemne cu toporul sau merge si agata o gagica… habar nu am.

Exista o metoda care reuseste sa echilibreze emotiile la toata lumea. Si echilibrul pe care il da este foarte intens pentru ca este una dintre emotiile fundamentale pe care ne bazam viata.
Frumusetea – mai exact, starea emotionala pe care o ai cand admiri ceva frumos, poate sa te ajute sa te dezvolti. Cum face asta?
Am descoperit un secret legat de starea de admiratie.
In primul rand, iti spun ca admiratia este opusul invidiei. Seamana ca doua picaturi de apa, dar sunt opuse. Invidia te face sa vrei sa ai acel lucru/persoana, pe cand admiratia iti deschide in tine canalele de comunicare cu subconstientul tau. Cu acea parte din tine unde iti tii ascunsa comoara ta de putere, intelepciune si incredere in tine. Admiratia este o punte de legatura intre tine si obiectul/persoana pe care o admiri. In timp ce admiri, esti complet vulnerabil in fata starilor emotionale pe care le simti exact atunci. Aceste stari intra in tine si te “regleaza”.

Nu poti sa te dezvolti si sa lasi sa ramana in tine starile negative (citeste si articolul „Cum sa iti transformi emotiile si sa le folosesti in dezvoltarea ta”). Nu va fi o transformare de durata pentru ca tot ce vei cladi va fi pe o fundatie fisurata. Nu ai de unde sa stii cand una dintre fisuri cedeaza si iti apar la suprafata mania, orgoliul, invidia, frica etc. De asta eu insist pe transformarea completa. Asta nu se poate face decat prin iesirea din zona de confort si prin folosirea de tehnici care provoaca schimbarea. De fapt, mai este o metoda: lasi viata sa te pocneasca peste cap de atatea ori, incat inveti din propriile tale greseli… nu e recomandata metoda copiilor sub 99 de ani! 🙂
Revin la tehnica de azi… iti recomand sa admiri cat mai des ceva care este frumos.
Exercitiul 1.
Gaseste in jurul tau tot ceea ce merita admirat si iti trezeste o stare de bucurie si uimire.
Simte cat mai des aceasta stare de uimire si bucurie data de admiratia a ceva frumos.
Poate sa fie un spectacol, o muzica faina, un peisaj, o opera de arta… orice.

De asta arta este necesara pe calea dezvoltarii personale. Nu stiam asta! Cand am descoperit lucrul asta, am facut un salt urias! Sunt multi care vor dezvoltare personala, dar vor sa lase la o parte elemente esentiale din aceasta dezvoltare.

Am simtit cum evolutia mea se accelereaza prin folosirea acestor stari emotionale generate prin diferite tipuri de arta.

Nu inteleg nici acum pictura moderna si abstracta (gen Picasso sau Dali), dar am alte tipuri de arta care ma fac sa exclam: “Cat de frumos poate sa fie asta!”

Spuneam ca admiratia este puntea care te face sa devii asemanator cu obiectul/persoana admirata. Cand admiri ceva, tu asimilezi in tine calitatile a ceea ce admiri. Cred ca aceasta propozitie este cheia acestui articol, asa ca citeste-o de doua ori. Asta se intampla si cand admiri si iti place ceva agresiv, viclean, periculos etc. Aduci in tine exact ceea ce iti place si admiri.

Poti sa admiri inteligenta unui smecher sau viclenia unui politician, sau determinarea lui Hitler. Tu alegi ce admiri. Iti recomand sa iti faci o lista clara a ceea ce vrei sa asimilezi, a ceea ce vrei sa trezesti in subconstientul tau.

Noi avem in noi absolut toate aceste stari – si cele pozitive, si cele negative. Admiratia le trezeste la viata, dar nu ar reusi asta daca ele nu ar fi acolo.

Tu decizi de ce stari ai nevoie ca sa iti sustina dezvoltarea.

In articolul de azi am vorbit de emotia data de frumusestea pe care o admiri. Am ales aceasta emotie pentru ca este ca un medicament, ca un balsam care iti reorganizeaza toate sentimentele si starile. Este o emotie de baza, necesara pentru dezvoltarea ta. Sunt emotii care nu sunt la fel de naturale, care sunt invatate social. Cum este cinstea (genereaza emotie pozitiva) sau cum este invidia (emotie negativa).

Nu stiu ce emotii iti doresti sa ai tu in evolutia ta personala, eu o sa iti dau o lista cu emotiile pe care le-am amplificat prin admiratie si prin alte metode si care mie mi-au fost de folos.

–          Emotia data de frumusete (in cazul meu, am obtinut asta prin admirarea artei si a naturii)

–          Emotia data de imensitatea spatiului si timpului (am admirat peisaje de pe munti, marea)

–          Emotia curajului  (am facut stari de transa cu arhetipul curajului sau cu muzica care inspira curaj)

–          Emotia vointei si a fermitatii (tot cu muzica si cu transa)

–          Emotia calmului si a linistii (am facut tehnici de respiratie si concentrare asupra respiratiei pana cand s-a linistit)

–          Emotia timpului infinit, a eternitatii (asta mi-a fost cea mai dificila sa o simt, am reusit o singura data complet, dar m-a marcat pentru totdeauna. Tot prin transa si muzica specifica.)

La ce m-au ajutat toate astea? Pai, mi-am imbogatit ablitatile emotionale si mentale ca sa pot sa reusesc sa imi echilibrez emotiile.

Daca vorbesc de ECHILIBRU, inseama ca balanta este dezechilibrata. Asta inseamna ca de undeva au provenit stari negative mult mai multe decat cele pozitive si asa a aparut dezechilibrul.

Din cauza asta, ai nevoie de accentuarea zilnica a starilor pozitive. Ca pana la urma sa ajungi sa echilibrezi balanta…

Fara aceste stari, dezvoltarea ta este numai una exterioara.

Toata lumea vorbeste de faptul ca dezvoltarea personala inseamna SCHIMBARE. Schimbare, dar ce anume se schimba in noi ?

Pai, se schimba mai multe lucruri:

–          Comportamente (modul de a actiona)

–          Stari emotionale

–          Abilitati (fizice, emotionale, mentale)

–          Credinte si valori interioare

Daca schimbi numai comportamentele, atunci schimbarea nu e de durata, pentru ca nu se bazeaza pe o modificare din profunzime. Este ca si cum ai vopsi vechea Dacie din garaj. Pare frumoasa si noua, pare schimbata, dar in interior e tot ruginita.

Ai nevoie de schimbare profunda, iar asta inseamna sa poti sa ai stari emotionale noi, deosebite de cele ale 99% dintre oameni.

Ca sa te schimbi, trebuie sa intri in cei 1%.

Nu imi place asta, mi-ar placea sa pot sa ajut toti oamenii, dar nu se poate. 99% nu sunt deloc interesati – deal with that, obisnuieste-te ca asa va fi. Nu forta pe nimeni sa se schimbe!

Iti dai seama ca atunci cand incepi sa schimbi starile emotionale pe care le ai in prezent cu unele noi, o sa ti se schimbe comportamentele, o sa ti se schimbe abilitatile si o sa apara abilitati noi.

Uite un exemplu: dupa ce o sa simti des starea de imensitate a spatiului, o sa ai abilitatea de a-ti modifica prin vointa starile negative. Starea asta (imensitatea spatiului) o poti avea pe un varf de munte. Privesti si aduci in tine acea emotie. Daca uiti de ea, nu va avea efect.

IMPORTANT: cand simti o stare noua sau una pozitiva… inchide ochii si fa-i „o fotografie emotionala”. Cere mintii tale sa o impregneze in tine asa de mult, incat tot timpul ea sa ramana acolo. Daca nu faci asta constient, o sa uiti de starea aceea. Imagineaza-ti ca pentru cateva momente, starea aceea devine ceva material, pe care o poti aspira in tine prin respiratie… Mintea ta va sti sa faca, daca tu ii ceri asta.

O sa iti explic in alt articol de ce este asa. Vezi, toate lucrurile astea sunt legate. Ma tot gandesc la un articol care sa prezinte aceste legaturi, dar cred ca o sa fie o carte mai degraba.

Cum sa folosesti aceste metode pe muzica

Melodiile iti sugereaza si iti inspira anumite emotii, dar pentru asta au nevoie de ajutorul tau. E nevoie ca, in timp ce le asculti, mintea ta sa fie complet atenta si linistita. Uite cateva reguli ca aceasta tehnica sa functioneze:

–          Tehnica de dezvoltare personala prin activarea emotiilor cu ajutorul muzicii nu este o tehnica de vindecare a emotiilor negative. Nu folosi melodiile ca sa iti anulezi emotiile negative.

–          Melodiile trebuie sa le folosti exclusiv ca sa iti amplifici emotia pozitiva specifica acelei melodii

–          Cand o asculti, trebuie sa stai cu ochii inchisi si sa nu faci nimic altceva. Daca o asculti in timp ce faci curatenie sau in timp ce privesti la TV, atunci efectul se pierde pentru ca melodia nu mai intra ea singura in subconstientul tau.

–          Daca asculti melodia in timp ce faci si altceva, ea isi pierde efectul emotional puternic, e ca si cum te obisnuiesti prea mult cu ea si se pierde intensitatea emotiei pe care o genereaza.

–          Trebuie sa ii dai atentia ta totala si completa ca sa isi pastreze permanent intensitatea emotionala, de fapt, trebuie sa SIMTI emotia respectiva macar un pic, iar melodia sa o intareasca.

–          Tine minte, daca asculti la infinit o melodie, ea va deveni plictisitoare la un moment dat. Melodiile pe care le folosesti ca sa iti trezesti starile emotionale necesare trebuie sa le asculti putin, cat sa iti fie pofta de ele. Sa nu te saturi niciodata de ele.

–          E important sa asculti melodia specifica si sa rememorezi un moment in care ai simtit exact starea emotionala pe care ti-o amplifici prin melodie.

–          Nu trece rapid de la o melodie la alta. Nu deschide TV-ul dupa ce ai folosit aceasta metoda, mai bine ramai in liniste si citeste cateva pagini dintr-o carte de dezvoltare personala pentru ca efectul sa se sedimenteze si sa nu apara influente din alte surse de informatie opuse ca emotii (stiri violente de la TV).

–          Nu gasi melodii de care nu esti sigur ca au exact efectul emotional dorit. Numai cineva care a reusit sa aiba sub control exact acea dorinta poate sa iti spuna daca melodia respectiva este cea potrivita pentru o anumita stare sau nu. Unele stari pot sa te pacaleasca.

Erori pe care poti sa le faci la inceput

Spuneam ca unele stari pot sa te pacaleasca. Acest efect o au multe melodii care sunt in gama DO Minor si sunt lacrimogene. La prima vedere, ele iti trezesc stari emotionale de calm, tandrete etc., dar  la o ascultare atenta, ele pot sa iti dea o stare de depresie sau de singuratate. Deci nu experimenta inca singur.

Si mai ziceam ca aceasta metoda nu e meloterapie, nu o folosi cand esti deprimat ca sa fii vesel. Aceasta se face in alt mod. Exista o alta metoda ca sa iti schimbi starile emotionale prin muzica si o sa iti explic alta data cum se face. Retine numai ca trecerea de la o stare la alta se face prin etape succesive, trebuie sa asculti melodii in etape, nu sa sari de la depresie la o melodie vesela.

Gata cu regulie, treci la actiune. Uite ce ai de facut:

  1. Fa o lista cu starile de care ai nevoie ca sa te dezvolti si sa te transformi.
  2. Apoi scrie-mi ca sa pot sa caut melodii specifice pentru tot ceea ce ai nevoie si o sa iti mai dau si alte metode.

Cam atat pentru astazi.  Iti atasez la articol o melodie care sa iti inspire emotia frumusetii din natura – sa zicem ca e o alta emotie cu care experimentezi.

Mult succes,

Pe curand.

Marius

Oameni nepotriviti cu noi

De ce alegem oameni nepotriviţi cu noi câteodată? Oameni care ne rănesc uneori? Suficient de des încât să trăim nefericiţi?

Păi pentru că sinele rănit, copilul nostru din sine, îi atrage, de aceea.

Noi, oamenii toţi, putem fi priviţi sub două aspecte: Copilul din Sine pe care l-am denumit deja astfel mai sus un rând, Ego-ul, şi..hai să-i spunem Marele Sine,  ori Sinele Superior, sufletul.

Copilul din Sine se întreabă mereu dacă el merită să fie iubit, nu ştie cu siguranţă cât de iubibil este, n-are habar dacă munceşte destul și bine pentru a primi apreciere, ori dacă este posibil să primească acceptare din dragoste doar pentru cum este el construit, cu defecte şi calităţi împreună, cu validare într-un final de la partener perfect compatibil cu el, de la persoana în care el deja a investit sentimente multe si profunde de dragoste.

Pe de altă parte, Sinele Superior îţi povesteşte că eşti inteligent, bun, spiritual, valoros, important, el se află în antiteză cu Sinele tău Copil, Ego-ul tău.

Fiecare dintre noi acţionăm doar dintr-un singur aspect din cele două aspecte pe care le vorbirăm noi un pic mai sus și, în principal, majoritatea trăim acționând prin prisma Ego-ului, cel care se îndoieşte întotdeauna de capacităţile noastre.
Egou-ul se valorizează doar și mereu din perspectiva celorlalţi, nu se priveşte în interior pentru a găsi acceptarea de sine şi o validare, va considera că restul ceilalţi, doar ei sunt responsabili pentru fericirea lui, doar cu ajutorul celorlalți va ajunge să se valorizeze corect și să fie împlinit sufletește.

„Dacă voi avea mai mulţi bani, voi reuşi să fiu iubit. Dacă voi fi iubit, cu siguranţă voi fi fericit.”
„Dacă voi avea o casă mare şi frumoasă, voi avea mai mulţi prieteni şi astfel voi fi fericit.”

Indiferent de ce va întreprinde Ego-ul şi va și îndeplini în timp, indiferent în ce parte din exterior va căuta el fericirea, nu va fi însă niciodată cu adevărat fericit.
Şi știi de ce? Pentru că ego-ul rămâne toată viaţa în stadiul de copil fără putere, incomplet mereu, aceasta fiind de altfel însăși natura lui.
Viaţa privită din perspectiva Ego-ului va fi o viaţă tristă, incompletă, fără putere; o viaţă submisivă.
Lucrurile exterioare pot să-ţi aducă plăcere pentru un moment, pentru o zi..sau pentr-o lună adunată disparat din zilele din an, însă niciodată nu te vor face fericit.

În altă ordine de idei, Ego-ul se trezeşte brusc la viaţă, înviorat și pregătit să-ţi intervină după ce l-ai hibernat un timp, în special atunci când te cuprinde îndrăgosteala; iar asta pentru că mai mereu în iubire suntem răniţi cel mai tare şi cel mai profund.
Dacă n-ai reușit să cicatrizezi răni importante din copilărie, atunci cu siguranţă la maturitate le vei simţi într-un mod asemănător, vei retrăi sentimentul negativ și dureros care te-a marcat şi astfel vei fi atras şi vei atrage persoane care îţi vor aminti acel sentiment atât de neplăcut.( sentimentul de respingere ori frica de abandon, teama că nu meriţi a fi iubit şamd).

În subconştient întotdeauna vei dori să afli oameni care să-ţi pulseze răni vechi, uitate, pentru că doar astfel vei reuşi să vindeci şi să evoluezi.

Înţelegi acum de ce atragi doar persoane care te fac să suferi?
Pentru că doar astfel te vei vindeca interior, pentru că doar astfel vei şti să vindeci şi să cicatrizezi şi să trăieşti liber mai apoi de ponoase strânse de suflet din copilărie şi pentru că doar astfel vei fi pe deplin fericit şi împlinit.
Pentru că doar aşa reuşeşti să simţi clar și exact care ţi-e buba, doar retrăind amintirea veche care şi-a pus amprenta negativ, descoperind trauma de care nici nu ești conştient că îți există.

Marele Sine ori Sinele Superior, sufletul, îți cunoaşte tot adevărul însă, toată povestea despre tine o ştie pe de rost, privindu-te prin ochii lui, eşti valoros. Ești cel mai cool!

Eşti un om perfect cu imperfecţiuni pe-alocuri, un suflet important şi bun, un om care cu siguranţă merită să fie iubit aşa cum este, pentru ceea ce este el şi nu pentru ce ar putea fi dacă..

Scrisoare de desparțire

 

„Nu ştiu de ce tot avem aşteptări multiple din partea celorlalţi.

Ne aşteptăm să fim iubiţi, avem pretenţia să fim înţeleşi, avem senzaţii că toţi ceilalţi îşi doresc şi ei lucruri similare cu ceea ce ne dorim noi din partea lor.

Foarte greşită abordare.
Dorinţele ne sunt în mare parte personalizate în funcţie de nevoi proprii, care la rândul lor nu pot fi generalizate, sunt ele cumva extrem de altfel pentru fiecare dintre noi, în particular.
Nuanţa poate fi diferită, culoarea favorită nu ne este aceeaşi tot mereu, sensul în care gândim situaţii asemănătoare are deseori altă conotaţie pentru fiecare dintre noi.

Nu iubim la fel, nu avem cum astfel, să avem aşteptări de iubire tot la fel.

N-am dormit astă noapte.

Am tot gândit una alta, am tot plâns pentru mine cu gând despre tine, am răsucit şi am răzgândit ideea de a continua sau nu noi doi relația asta eșuată pe care o tot trăim de ceva vreme.

Şi mi-am dat seama că nu este corect să mă aştept să fie dragoste ceea ce tu consideri cel puţin la modul afirmativ, ca fiind o…nu ştiu ce, că nici n-am chef măcar să-ți reţin comparaţia.

Mi-am mai dat eu seama că nu sunt în vreun mod deplorabil la mila ta, nici la a mea de altfel nu trebuie să fiu, nu trebuie să cerşesc disperată vreo atenţie mărită din partea ta, dar din partea nimănui nu am nevoie de nimic.

Am nevoie să mă reconsider doar.
Atât.

Am nevoie de restabilire emoţională, am nevoie de linişte, am nevoie de pace.
Nevoile tale nu sunt despre iubire între noi, nici de menţinere a ei măcar nu sunt ele.
Tu ai nevoi ce ţin exclusiv de tine şi de înţelegere a ta, tot de către tine.
Ai nevoi de asumare, nevoi de validare de tine şi apoi de mine şi abia apoi de noi, dacă ajungi în adevăr şi recunoaştere până la noi, şi nu cumva te vei opri ca şi până acu’ doar când ajungi la tine.

Dacă ajungi şi până acolo.

Ai nevoi de înţeles că iubirea o alegi şi o decizi să o iubeşti, nu-ţi este obligaţie, nici sacrificiu, nici în responsabilitate nu-ţi intră în vreun fel.  Ea e liberă de încătuşări de astea, pentru că e fix voinţa ei de a iubi şi de a se lăsa iubită.

Asta mă gândeam când nu am dormit deloc eu azi noapte.

Că am pus greşit problema, având eu nu ştiu de unde, nişte aşteptări din partea ta, sau plângându-mi de milă oarecum, insistând nu știu de ce, să înţelegi cumva ce-mi trebuie mie, dar nu și ţie. Nicidecum.

Tu eşti diferit de mine şi tot repeţi că n-ai nevoie decât de singurătate.

Nu-ţi trebuie dragoste ţie chiar deloc, că te copleşeşte ea cumva, neînţelegând-o..căci tu nu ştii să simţi lucruri ce nu există decât prin poveşti.

Tu nu crezi în poveşti, uitasem că mi-ai spus cândva că nu ţi-au plăcut nici în copilărie.
Uite că, am reuşit într-un final să te-nţeleg pe deplin într-o noapte insomniacă.
Neplânsă ca de obicei. Doar înţeleasă cum trebuie.

Ţie îţi trebuie să ştii întâi cum să iubeşti, dacă iubeşti, îţi mai trebuie să ştii să convingi când iubeşti, prin manifestare de iubire şi să menţii şi pentru celălalt un pic de echilibru emoţional, nu să-l tot bulversezi.

Căci al tău nu-i bulversat, îl ceri a fi stabil.

Mie îmi trebuie să nu m-aştept la nimic, de-acu’ înainte.

Să las.. fără să insist în vreun fel explicativ sau prin vreo demonstraţie argumentată, să las să intervină doar starea mea de bine, fără insistenţă către tine despre cum am putea trăi noi.
N-ai inspiraţie sentimentală, doar un maxim de nehotărâre sentimentală simţi tu din ce transmiţi.
Nu eşti ţinut în lanț de către mine! în vreun prizonierat sentimental.
Eu nu te ţin legat afectiv de mine în niciun fel.
Tu singur te menţii într-o dependenţă sentimental afectivă, pe care însă tot refuzi să ţi-o recunoşti şi pe care mie nici atât nu mi-o imprimi.
Tu vrei să-mi pară mie că sunt slabă sentimental în ce te priveşte, că aş avea vreun handicap cumva în lipsa ta.
Ireal.
Eu sunt bine cu tine, recunosc, dar şi fără tine pot să învăţ să fiu.
Și vreau să încep de mâine să exersez viața trăită fără tine. Așa am hotărât, fără să-ți cer vreun acord de astă dată.”

Lacrimi trecute

Mi-a intrat ceva în ochi.
O lacrimă?
Mă deranjează rău ceva la ochi!
Și nu, nu este ea,
..lacrima mea.

Am avut lacrimi ceva..
dar până ieri.
Azi mi-e ochiul plin de gânduri.
Dansa în lacrimi ochiul meu
Dar numa’ până ieri,
Cumva dansa de prin
străfunduri.

Astăzi, am însă ochii plini de zâmbet,
Deloc nu fac vreun loc ei lacrimii,
Ce-mi stropea..dar până ieri,
Obrazul cam crispat,
Prin amintiri plimbat.

Mi-e greu un pic fără un gând de tine.
Poate mai ușor mi-ar fi,
Să îți zâmbesc în amintire?
Căci și cu tine îmi devine greu,
Îmi esti și-aproape, așa cum îmi doresc,
Așa e.
Dar asta numa’-n visul meu.

Prefer să-mi zambesc eu lacrima
Ce nu mai curge în neștire
Pe-un obraz;
Nu-mi curge nicio fericire.
Și nici măcar dezamăgire.
Se prelungește doar,
un zâmbet larg de agonie.

Am învățat să mă trăiesc
și eu,
Cu zâmbet un picuț citeț.

Mi-aude lacrima un gând
Ce te gândea cândva, plângând
Dar nu știu cum, c-așa deodată,
Mi-a plecat lacrima toată.

S-a hotărât cumva să nu te mai inunde,
Nici să te-alerge pe niciunde.
Mi-a stat pe loc încrâncenată,
Brusc, acuma și de tot..ea toată.
Îmi place să mă simt curată.
Dar fără să-mi spăl fața de acum,
Cu nicio lacrimă sărată.

Read all below

 

Dragostea e doar un cuvânt până când cineva îi dă un sens

Dragostea este doar un cuvânt până când apare cineva și îi dă un sens. Cred cu tărie că dragostea poate vindeca orice boală a sufletului, orice handicap al ființei, orice frângere de aripi. Orice. Dincolo de cele opt litere și un spațiu se află magia pe care o citeam în povești, atunci când eram mici. Nu suntem Făt Frumos și Ileana Cosânzeana, ci oameni simpli care iubesc alți oameni simpli. Și cea mai frumoasă iubire este cea simplă, cea în care lucrurile se întâmplă de la sine.

Iubește-o la nebunie. În fiecare zi. Și atunci când îi este teamă că nu va reuși, dar și atunci când bucuria îi udă obrajii. Iubește-i haosul organizat din cap și din dulap. Iubește-o dimineața când faceți baie de soare și noaptea când vă acoperiți cu razele lunii. Iubește-o cel mai mult atunci când îți spune că nu merită toată iubirea ta. Iubește-o chiar dacă este la sute de kilometrii. Arată-i că doi este cea mai frumoasă cifră și în doi este cea mai frumoasă lume. Iubirea are limite doar dacă ni le impunem.

Sărut-o și îmbrățișeaz-o. Acoperă-i fiecare centimetru. Cuprinde-i toată lumea în îmbrățișarea ta. Rămâi pe buza superioară, privește-o în ochi, ia-o în brațe. Cunoaște-i buzele, pielea, ca și cum ar fi singura cunoaștere de care ai nevoie.

Cere-ți iertare și iartă. Amândoi greșiți, amândoi construiți. Suflet lângă suflet, mână în mână. Dragostea iartă. Tot ceea ce nu o sfărâmă, iartă.
Dansează cu ea. În ploaie, printre oameni, în casă, desculți în iarbă. Lasă iubirea să vă conducă pașii spre cel mai frumos vals. Să îți conducă mereu pașii pe același drum: către ea.

Joacă-te cu ea. Fără să îi pui piedici, fără să o împingi, fără să o lovești, fără să trișezi. Joacă-te cu senzațiile ei atunci când o săruți, când o mângâi. Fă să conteze jocul, nu cine îl câștigă.

Fă-o să râdă. Orice haine ar purta, oricum s-ar machia, are nevoie de zâmbet pentru a fi completă. Glumește cu ea, gâdilă-i sufletul.

Dar știi ceva?
Dacă o iubești pe femeia care îți este alături, nu trebuie să îți spun eu ce ar fi frumos să faci!
Cred că trebuie să simți tu.
Fii un bărbat pentru ea, nu o povară ce-i apasă umerii!
Fii pieptul de care are nevoie, seara, să pună capul!
Fii mână care nu îi mângâie doar trupul ci și sufletul!
Fii bucătarul care-i hrănește sufletul cu cele mai bune preparate!
Fii ploaia ce-i stinge focul inimii și focul ce-i aprinde pasiuni!
Fii adăpostul ei atunci când, speriată, apare la ușă ta!
Fii responsabil, în egală măsură, pentru fericirea voastră!
Fii ziua în care ea a cunoscut fericirea!

Când devine indiferentă o femeie?

Când devine indiferentă o femeie? Evident, după ce-i calci sufletul sub ghetele numărul 42. După ce l-ai plimbat p-ală micu’ dintre picioarele pe la altele. După ce te-a prins când îi spuneai pe Facebook alteia că abia aștepți să o vezi – și, mai mult ca sigur, te-a trimis de urgență la ea. După ce ți-a dat tot și tu i-ai luat tot. După ce ai promis și ai uitat de promisiuni.

Nu, nu e ura aia clasică, în care-ți dorește răul. Că are suficient suflet încât să nu-ți mai dorească nimic. Te lasă în pace. Parcă nici n-ai fi existat. Femeia-i puternică, poate duce multe chestii în spate chiar dacă o cocârjează cele două plase când vine de la piață. La nivel psihic, duce mai mult decât îți închipui. Și acceptă, și înțelege, și iartă, doar pentru că-i place să creadă în bărbatul din fața ei, cel care i-a promis că totul va fi bine.

Dar, când sare calul individul, când ea simte că s-a umplut paharul ori că tipul a pus cireașa pe tort, femeia devine icebergul din Titanic, iceberg de care se vor frânge toate rugămințile tale, toate acele ”îți cer iertare” penibile și inutile. Când ai sărit calul, ajunge să-ți regrete prezența din viața ei, să-și regrete deciziile, căci toate au condus la o altă dezamăgire. Or, dezamăgiri poate găsi la orice pas. În schimb, e mai greu să găsească acei bărbați sinceri și responsabili despre care a tot auzit. Da, probabil, lipsa norocului e de vină.

Indiferența femeii la care ții, dar pe care nu ai ezitat să o dezamăgești, doare ca dracu’! O vrei și nu o mai poți avea. Îți spui că-i trece, o lași să se mai calmeze, dar când revii la ea de neînduplecat. De ce? Probabil, pentru că s-a săturat să-ți înghită aceleași clișee. Poate că a înțeles că ea este mai importantă, că nu poți să-i fii fericirea dorită, bărbatul matur și asumat.

Nu știu, tu fă cum vrei, dar când o să o simți distantă și la distanță de tine, înseamnă că nu te-ai ținut de cuvintele rostite la început când încercai să-i intri în grații.

Abuzul emotional la care ai fost supus! Exista posibilitate de vindecare?

Am gasit pe un forum o intamplare povestita de cineva.
Spunea acolo ca intr-o camera era un pat si pe pat statea Mama plangand. Langa pat, se juca Copilul, care era pe jos. Copilul avea maxim 3 anisori. In timp ce Mama plangea, Copilul se apropie de pat si isi pune mainile pe Mama si ii spune: “Mami, eu te iubesc!” Atunci Mama isi sterge lacrimile, il ia pe Copil in brate si ii spune: “Saruta-ma ca sa imi treaca!”
Induiosator, nu e asa?
Ei bine, terifiant!
Am trecut cu totii prin aceasta scena. Copilul din povestea noastra invata ca el este cel care tine in mana (prin sarutul sau) starea de bine a Mamei.  El este responsabil si vinovat daca Mama sau Tata sufera.
Acel Copil este marcat pe viata de sentimentul de responsabilitate si atunci cand nu va reusi printr-un sarut sa linisteasca lacrimile, va fi marcat de sentimentul de vina.
Asta este prima furtuna emotionala ce se poate abate asupra unui pui de om.
Pana atunci, a mai avut emotii, dar erau emotii legate de senzatii fizice sau intamplari concrete:
–          Suparare ca nu primeste biberonul in secunda cand incepe sa planga 🙂
–          Placere cand este gadilat si aruncat in sus sau leganat
–          Tristete cand s-a lovit si a simtit durere
–          Etc.
Dar toate acestea erau concrete si le vedea cauza imediat. Lantul cauza – efect era clar determinat. Ce se intampla insa in mintea  puiului de om cand simte ca Mama sufera si plange si nu isi da seama de ce? Nu isi pune intrebari, ci reactioneaza instinctiv. Cand el a plans, Mama a venit sa il ia in brate. Acum va face si el la fel. Ii spune Mamei ca o iubeste si crede ca asta e suficient ca sa anuleze suferinta. Apoi, dupa ce spune asta, Mama chiar se opreste din plans… deci metoda lui a functionat. 🙂 E fericit ca a gasit medicamentul la toata suferinta din lume 🙂
Din pacate, rari sunt parintii care ii spun copilului ca e normal ca uneori sa mai si planga, chiar daca sunt adulti.
Exista doua extreme:

Parinti care se ascund de copii in tot ceea ce inseamna emotii negative (cearta, plans, suferinta)

Parinti care abuzeaza emotional de copil prin faptul ca mai tot timpul se cearta de fata cu acesta.
Ambele situatii sunt negative. In primul caz, copilul nu invata ca exista si asemenea emotii… si ca sunt temporare. Ca toate trec, atat cele bune, cat si cele rele.

Santajul emotional

In al doilea caz, copilul este deja conditionat ca el este responsabil si este vinovat pentru ca parintii se cearta si sufera. Este ca si cum l-ai bate incontinuu daca il pui sa asiste la asa ceva.

Apropo de bataie… Cel mai mare rau pe care il poti face unui copil este sa il lovesti. O lovitura este ca o muscatura din fiinta ta. E ca si cum cel care te loveste iti rupe o bucata din personalitatea ta. Lovesti acel lucru care nu are valoare. I-ai anulat valoarea prin lovitura aceea. Personalitatea in formare are cel mai mult de suferit din cauza asta. Invata ca felul sau de a fi nu este cel acceptat de parinti.

Atunci cand un om este lovit, este ca si cum simte ca partea lovita din el trebuie sa fie anihilata. Ca si cum ar merita sa fie taiata de pe corpul lui. Bineinteles ca nu se poate, asa ca incepe sa tot taie si sa anihileze din personalitatea sa. Cu fiecare lovitura fizica, scade si personalitatea acelui om.

Un copil nu intelege ca e lovit ca pedeapsa (i se spune asta, dar nu are sens pentru el), ci intelege ca e lovit pentru ca nu are valoare (ce urat poate sa sune “e lovit ca pedeapsa”). Copilul loveste un obiect pe care e suparat. Loveste dulapul de care s-a impiedicat si si-a ranit genunchiul. Cand el este lovit, se considera din ce in ce mai putin o persoana si incepe sa se considere un obiect.

Crescand adult, acea persoana considera ca a lovi este un gest de afectiune. Iubeste daca loveste. Pe de alta parte, simte incontinuu dorinta sa sufere.

Intra in acele relatii in care are posibilitatea de a suferi. De a fi jignit si minimalizat. Nu o face constient, dar aceasta este lumea pe care o cunoaste de mic.

Rare sunt cazurile cand un om este suficient de constient ca sa poata sa schimbe ceva la acest comportament.

Si totusi, unele persoane au reusit sa se schimbe. Chiar daca au avut parte de tratament foarte abuziv din partea familiei, au reusit sa faca schimbarea in viata lor incat sa nu mai abuzeze si ei pe altii sau sa nu se mai lase abuzati.

Cum au procedat ca sa se schimbe?

Au facut un fel de “transfuzie” de energie emotionala. Daca pana atunci lumea in care au crescut era coplesita de emotii de un anumit tip, ei au reusit sa isi schimbe emotiile din interiorul lor atat de mult, incat aproape ca cele vechi nu mai puteau sa apara.

E ca si cum cineva si-ar face o transfuzie completa de sange infectat. Incet, incet sangele curat isi intra in drepturi si organismul se insanatoseste. Nu am gasit alt exemplu aici, dar ai inteles tu la ce ma refer!

Exista mai multe tipuri de metode pentru a produce aceasta modificare, aceasta insanatosire. Toate se bazeaza pe schimbarea in timp a emotiilor care ne coplesesc negativ cu emotii pozitive.

Poti sa spui ca tine si de gandirea pozitiva lucrul acesta, dar e mai mult decat atat.

Uite in continuare o lista de metode de care o sa incepem sa vorbim in curand. E adevarat ca unele dintre ele deja sunt pe site, dar o sa le mai reluam.

Producerea de emotii dorite prin:Relaxare musculara si mentala
Schimbare de stari prin autosugestie
Autoanaliza pe tema “cum sa fiu fericit”
Anularea emotiilor nedorite prin:Meditatie, rugaciune
Controlul stresului
Tehnici de respiratie
Utilizarea culorilor (cromoterapie)
Debarasarea de emotii: (“sa iti iei o emotie de pe suflet”)Descarcarea de orice emotie negativa (catharsis)
Integrarea emotiilor in univers si “daruirea” acestora unei “puteri” mai inalte
Convertirea energiei emotiilorSublimarea si transformarea energiei emotionale prin metode psiho-mentale
Metode compuse:Distragerea atentiei
Schimbarea mediului social
Activitati recreative
Masaj
Invatarea de noi abilitati (antiplafonare profesionala si personala)
Exprimarea emotiilor prin arta
Toate aceste forme de terapie emotionala sunt foarte utile pentru cineva care simte ca are probleme de control emotional sau stie ca a suferit din cauza unor abuzuri emotionale in trecut sau in prezent.

Emotiile sunt ca o stampila care, odata pusa asupra personalitatii noastre, e dificil sa o anulam. Fara sa facem ceva la modul constient, e aproape imposibil ca peste noapte sa ne reglam emotiile.

Acest post este o avanpremiera despre ce am in plan sa scriu in acest an despre emotii si despre cum sa vindecam ranile emotionale.

Pentru azi, o mica metoda care sa iti tina companie pana la urmatorul articol din categoria Autocontrol Emotional.

Tema de acasa

Cauta in biblioteca sau pe net o carte de povesti. Citeste o poveste din acea carte si retraieste emotiile din copilarie. Incearca sa te intorci in timp in momentul cand citeai acele povesti si sa retraiesti constient aceleasi emotii de atunci. Citeste ca si cum ar fi adevarat fiecare cuvant, fiecare propozitie. Intra complet in acea lume a povestii cu mintea si imaginatia unui copil.

Nu o sa iti trimit niciun articol viitor daca nu imi promiti ca citesti macar o singura poveste din copilaria ta. 🙂

Concluzia zilei

Prima etapa in controlul emotiilor este sa ajungi sa le constientizezi. Sa iti dai seama cand apar, ce fel de emotii sunt ele si ce efecte au asupra ta. Ca sa fii atent la emotiile tale iti recomand sa te opresti de cateva ori pe zi din orice ai face. Si in timp ce te opresti, sa iti imaginezi ca te dai un pas in spate si ca te privesti. Te gandesti cum ai arata daca in acel moment te-ai uita la tine si te gandesti sa percepi tot ceea ce simti in acel moment. Sa vezi daca emotiile acelei clipe iti tin muschii umerilor contractati sau relaxati, daca fata si capul sunt contractate sau relaxate, daca restul corpului simte durere sau placere si cum te simti inconjurat de oameni sau in singuratatea acelui moment.

Iti urez succes,

Pe curand.

Marius

Afla ce se ascunde in spatele personalitatii tale

Incredere in sine – voce barbat
Acum mai bine de 100 de ani, in Rusia s-a nascut un om. Acest om a revolutionat viata a numerosi scriitori si artisti ai secolului trecut. Numele lui poate nu iti spune nimic, iar aceasta a fost chiar dorinta lui, insa cei care l-au cunoscut au dus in lumea psihologiei comportamentale, in lumea cercetarilor stiintifice si a artei multe dintre invataturile sale. Numele lui era Gurdjieff. Am folosit aceasta mica introducere ca un omagiu al meu pentru acest om.
De fapt, ce ma intereseaza pe mine se refera la una dintre metodele pe care le-a folosit acesta de-a lungul vietii sale.
Mic joc/test de autocunoastere

Ca pe toti oamenii, ma pasioneaza si pe mine toate informatiile legate de cunoasterea personala. Imi place sa ma cunosc si sa imi anticipez reactiile, gandurile si emotiile. Inainte de a incepe acest articol, iti propun sa facem un asemenea joc/test de autocunoastere.

Daca esti de acord, putem incepe:

Primul lucru pe care il ai de facut este sa te asezi comod si sa inchizi ochii. Cu ochii inchisi, va trebui sa te gandesti si sa identifici care este animalul tau preferat.
Dupa ce ai identificat care e animalul preferat, gandeste-te ce anume iti place la acel animal. E important sa fie ceva obiectiv, concret – nu ceva de genul: “imi place pentru ca e frumos” – asta e prea general si subiectiv.
Acum, gandeste-te la ce anume nu iti place la animalul preferat. De asemenea, ceva obiectiv si concret. Pentru fiecare dintre aceste etape, acorda-ti cat timp ai nevoie, nu te grabeste nimeni.
Acum, trecem mai departe si va trebui sa te gandesti si sa identifici pasarea ta preferata. Nu ai voie sa te gandesti la nici un pui pe rotisor 🙂 , ci la o pasare cat se poate de vie si fara gust. 🙂
Bineinteles, acum va trebui sa identifici ce anume iti place la pasarea ta preferata. Si apoi va trebui sa identifici ce anume nu iti place la ea. La fel de valabil si aici, va trebui sa alegi ceva obiectiv, concret si clar.
Acum, noteaza sau tine minte ce ai ales si urmareste in continuare articolul sau sari direct la final ca sa afli rezolvarea si explicatiile.

Iarasi despre cum te poti cunoaste mai bine.

Incepusem sa iti povestesc despre ce anume a aflat lumea prin intermediul lui Gurdjieff. Acesta a descoperit si dezvoltat o metoda care te ajuta sa iti identifici tipul de personalitate si sa iti dai seama ce anume se intampla la nivelul subconstient al tau. Mai mult decat atat, metoda aceasta iti permite sa stii in ce directie trebuie sa te indrepti daca vrei sa te transformi in mod pozitiv.

Eu am aflat prima data de aceasta metoda dupa ce – iti spun sincer, nu am fost deloc satisfacut de tot ce citisem in domeniul psihologiei. Senzatia pe care mi-au lasat-o cartile de psihologie este ca totul e haotic, ca totul e atat de complicat, incat noi, muritorii de rand, nu avem nicio sansa  sa incercam sa studiem si sa intelegem asa ceva. Intr-un fel, m-am revoltat si poate aceasta revolta a facut sa incep sa caut altceva.
Prima data cand am auzit de eneagrama – asa se numeste metoda lui Gurdjieff – a fost prin intermediul unui amic, acesta citind o carte despre asa ceva si mi-a fotocopiat un fragment. Am ramas uimit de claritatea explicatiilor si de cat de logic era totul. Deodata, se facuse lumina suficienta, cat sa pot sa merg fara sa imi sparg capul de pereti. Metoda aceasta de autocunoastere poate fi aplicata de oricine cu un minim de informatii pe care trebuie sa le aiba. Va trebui apoi sa isi gandeasca bine numai ce vrea sa faca in viitor. Dar metoda ii spune care este directia de urmat.

Cele noua tipuri de personalitate
Dupa ce te-ai nascut si ai inceput sa cresti, ai vazut (pe la 4-6 ani) ca lumea din jur nu este exact ceea ce ti-ar placea tie sa fie. Ai invatat ca nu orice dorinta a ta iti este indeplinita si ca societatea parca nu este in jurul tau tocmai ca sa iti faca tie pe plac. Brusc, ti-ai dat seama ca nu esti centrul universului. De aici ti-a aparut si o alta senzatie: faptul ca ceva lipseste – brusc, ai inceput sa simti o ruptura intre tine si societate. Daca la inceput totul in jurul tau facea parte din lumea ta, acum te percepi tu si langa tine percepi lumea. Nu mai exista unitate, ci mai degraba diferente intre tine si lume.
Din aceasta cauza suntem in continua cautare, zi de zi cautam ceva. Cautam sa redevenim copii poate tocmai din dorinta de a simti din nou gustul acelei unitati initiale. Acesta, de fapt, este sensul dezvoltarii personale pe care ne-o dorim cu totii.
Aceasta cautare in care esti prins, incepand de cand erai copil, este cea care ti-a modelat personalitatea.  Ai fost obligat sa adopti un anume tip de personalitate tocmai pentru a face fata acestei cautari. Presiunea evenimentelor vietii tale, oamenii care erau in jurul tau cat ai crescut, ti-au orientat formarea egoului si a tipului de personalitate. Egoul si personalitatea se dezvolta ca un scut care te protejeaza impotriva societatii. Ai dezvoltat astfel o tendinta care iti este predominanta, o cumpulsiune (emotie negativa), o virtute esentiala (pozitiva) si o idee forta care te insufleteste. Aceste patru elemente-cheie iti definesc personalitatea. De-a lungul vietii, ai tot incercat si uneori ai gresit, alteori ai avut succes, ai invatat astfel care structura de elemente iti este cea mai potrivita. Apoi a devenit tipul tau de personalitate. Bineinteles, acum am rezumat cat de mult am reusit, procesul este ceva mai complicat, dar esenta asta este.
Imagineaza-ti ca ai putea sa iti raspunzi la intrebarile esentiale care te framanta:

Cine sunt?
De ce nu ma simt implinit, multumit?
De ce repet aceleasi greseli din nou si din nou?
Cum pot sa devin mai bun?

De fapt, la aceste intrebari vreau sa te ajut sa raspunzi in continuare. Asa ca iti propun sa trecem la ceva practic.
Haide sa identificam ce tip de personalitate esti:

Spuneam mai devreme ca exista noua tipuri de personalitate. Cu unul dintre aceste tipuri de personalitate ne identificam fiecare. O sa vezi ca, atunci cand le citesti, ai senzatia ca te regasesti in mai multe. Avem cateva caracteristici din fiecare tip, dar unul ne este predominant.
O sa iti prezint in continuare doua metode pentru a identifica din ce tip de personalitate faci parte. Prima metoda pe care ti-o prezint este cam subiectiva si nu o recomand. Consta in citirea tuturor caracteristicilor de la cele noua tipuri de personalitate si alegerea celui in care crezi ca te afli. A doua metoda insa implica o alegere in doi pasi si este mult mai obiectiva si mai exacta. Deci iti propun sa iti explic cum sa procedezi.
O sa iti descriu doua grupuri de elemente de personalitate. Grupul 1 are trei elemente denumite A, B, C.  Grupul 2 are tot trei elemente, dar denumite X, Y, Z.  Va trebui sa le citesti pe toate si sa alegi ce crezi ca te caracterizeaza mai mult din grupul 1 si apoi din grupul 2 – din fiecare grup, vei alege cate un element.
Grupul 1

(A) Am tendinţa să fiu destul de independent şi îmi place să mă afirm. Am simţit că este mai bine să iau viaţa în piept. Mi-am stabilit scopurile, îmi place să mă implic şi să fac ca lucrurile să-mi iasă. Nu-mi place să stau deoparte – vreau să realizez lucruri mari şi să am impact asupra celor din jur. Nu caut neapărat să mă confrunt cu alţii, dar nu las oamenii în niciun caz să mă dea la o parte. Cea mai mare parte din timp ştiu ce vreau şi fac totul pentru asta. Am tendinţa sa muncesc din greu, dar şi să mă distrez.
(B) Am tendinţa să fiu tăcut şi îmi place să fiu singur. Nu obişnuiesc să atrag atenţia asupra mea  şi nu obişnuiesc în  general  să  mă afirm. Nu mă simt bine să preiau conducerea sau să fiu aşa competitiv precum ceilalţi. Mulţi pot spune despre mine că sunt un visător, o mare parte dintre trăirile mele se petrec în imaginaţia mea. Mă simt bine dacă nu este nevoie să fiu tot timpul activ.
(C) Am tendinţa să fiu foarte responsabil şi devotat. Mă simt groaznic dacă nu-mi ţin promisiunile şi dacă nu fac ceea ce ceilalţi aşteaptă de la mine.Vreau ca oamenii să ştie că sunt aici pentru ei şi că voi face tot ceea ce cred că este mai bine. Chiar dacă ei nu ştiu, de multe ori am făcut sacrificii mari pentru ceilalţi. Deseori nu am grijă de mine. Fac ceea ce trebuie făcut şi mă relaxez (sau fac ceea ce imi place cu adevărat) numai dacă mai rămâne timp.

Grupul 2

(X) Sunt o persoană care are de obicei o imagine pozitivă despre viaţă şi simte că lucrurile se vor sfârşi cu bine. Pot să găsesc cu uşurinţă ceva care să-mi trezească  entuziasmul şi găsesc întotdeauna ceva de făcut. Îmi place să fiu împreună cu alţii şi să îi ajut să fie fericiţi. Mă bucur să-mi împărtăşesc starea mea bună cu cei din jur. Nu mă simt întotdeauna grozav, dar încerc să nu arăt asta nimănui! Amân de multe ori  să-mi rezolv problemele.
(Y) Sunt o persoană cu sentimente puternice, cei mai mulţi oameni pot spune când nu-mi convine ceva. Pot fi precaut cu ceilalţi, dar sunt mult mai sensibil decât las să se vadă. Vreau să ştiu pe cine mă pot baza şi prefer să-mi definesc clar relaţiile cu ceilalţi. Când sunt supărat, aş vrea ca persoanele din jur să-mi răspundă şi să fie alături de mine. Ştiu care sunt regulile şi nu-mi place ca oamenii să-mi spună ce să fac. Vreau să hotărăsc eu însumi.
(Z) Tind să fiu logic şi mă stăpânesc bine – dar nu  mă simt în largul meu să am de-a face cu sentimente şi emoţii. Sunt eficient – chiar perfecţionist – şi prefer să lucrez  singur. Când sunt probleme sau conflicte personale, încerc să nu mă implic emoţional în acea situaţie. Unii spun că sunt prea rece şi detaşat, dar nu vreau ca emoţiile să mă distragă de la ce este cu adevărat important pentru mine. De obicei, nu-mi manifest reacţiile, chiar dacă ceilalţi insistă.

Noteaza acum ce litera ai ales de la grupul 1 si ce litera ai ales de la grupul 2. Cauta in tabelul de mai jos combinatia celor doua litere.

AX        7        Generalist
AY        8        Conducatorul
AZ        3        Competitivul
BX        9        Mediator
BY        4        Artist
BZ        5        Observator
CX        2        Altruist
CY        6        Devotat
CZ        1        Perfecţionist

Ai identificat in acest moment carui tip de personalitate apartii. Acum o sa iti explic pe scurt ce anume are caracteristic fiecare tip de personalitate.

Tipul 1: Perfectionistul, Reformantul
Este tipul principial, idealist. Sunt morali si constiinciosi, cu un deosebit simt pentru tot ceea ce este corect. Lupta pentru dreptate, dorindu-si intotdeauna sa faca lucrurile cat mai bine, dar fiindu-le intotdeauna teama sa nu greseasca. Bine organizati, ordonati, pretentiosi, incearca sa mentina standarde foarte inalte, dar din aceasta cauza pot ajunge sa fie prea critici si perfectionisti. Problemele lor de baza sunt reprimarea maniei si nerabdarea. La cel mai sanatos nivel, cei din tipul 1 ajung sa fie intelepti, realisti, cu discernamant, nobili, foarte morali.

Tipul 2: Cel care ajuta, Altruistul
Tipul grijuliu, care are mereu grija de ceilalti. Persoanele care apartin tipului 2 sunt empatice, sincere si foarte afectuoase. Sunt prietenoase, generoase, gata sa se sacrifice pentru cei din jur, dar pot fi si sentimentale, lingusitoare, cautand sa faca pe placul celorlalti. Tind sa fie aproape de ceilalti si fac deseori servicii numai pentru ca lumea sa aiba nevoie de ei. Problema lor este faptul ca nu au grija de ei si nu sunt constiente de propriile lor nevoi. La cel mai sanatos nivel, cei din tipul 2 sunt altruisti, lipsiti de egoism si au o dragoste neconditionata pentru ei si pentru cei din jur.

Tipul 3: Cel care reuseste, Competitivul
Tipul adaptabil, orientat spre obtinerea succesului. Cei din tipul 3 sunt persoane bine bazate, pline de incredere, atractive, fermecatoare. Sunt ambitiosi, competenti si energici si pot fi foarte constienti de pozitia lor sociala si foarte motivati pentru a se realiza. Sunt foarte preocupati de imaginea lor si de ceea ce gandeste lumea despre ei. Problema lor de baza este ca sunt foarte competitivi si ajung sa fie dependenti de munca lor. La cel mai inalt nivel, cei care apartin tipului 3 se accepta pe deplin, sunt autentici, devenind modele de urmat pentru cei din jur.

Tipul 4: Individualistul. Artistul
Romantic, introvertit. Cei din tipul 4 sunt constienti de sine, sensibili, rezervati si tacuti. Sunt individualisti, introvertiti, sinceri cu sentimentele lor. Pot fi schimbatori, timizi, prea centrati pe persoana lor. Sunt retinuti in relatiile cu ceilalti din cauza faptului ca se simt vulnerabili si imperfecti, dar dispretuiesc si fug, in acelasi timp, de modul banal de viata al celorlalti. Au probleme din cauza faptului ca sunt prea indulgenti cu ei si se autocompatimesc. La cel mai sanatos nivel, tipul 4 sunt persoane foarte inspirate si creative, in stare sa fie mereu altele si sa-si transforme propriile experiente de viata in elemente de evolutie.

Tipul 5: Ganditorul. Observatorul
Tipul cerebral, intens. Persoanele din tipul 5 sunt intelegatoare, curioase si agere. Sunt capabile sa se  concentreze foarte usor, sa dezvolte abilitati si idei complexe. Independente si inovatoare, sunt foarte preocupate de gandurile lor si de constructiile lor mentale. Se detaseaza usor. Au probleme cu singuratatea, excentricitatea si nihilismul. La cel mai sanatos nivel, sunt vizionari, fiind pionierii a ceea ce va urma, au idei inaintea timpului lor si sunt in stare sa impuna o viziune complet noua despre lume.

Tipul 6: Devotatul. Loialul
Persoana de incredere, orientata spre siguranta personala. Cei din acest tip sunt fiinte vrednice de incredere care muncesc din greu si sunt foarte responsabile. Pot fi si evazivi, batand tot timpul in retragere, puternic anxiosi, traind tot timpul in stres. Sunt deseori ironici si indecisi, dar pot fi si rebeli, sfidatori, reactionand violent. Au probleme cu suspiciunea si neincrederea, pe care le manifesta atat fata de ceilalti, cat si fata de ei insisi. La cel mai inalt nivel de dezvoltare au deplina incredere in ei, sunt increzatori in ceilalti, curajosi, fiind un sprijin pentru cei slabi.

Tipul 7: Entuziastul. Generalistul
Tipul mereu ocupat, foarte productiv. Sunt inconstanti, multilaterali, optimisti si spontani. Jucausi, spirituali, practici, pot fi si indisciplinati, imprastiati. Cauta in permanenta experiente noi si excitante, dar devin zapaciti si epuizati din cauza acestei alergaturi nesfarsite. Au probleme cu impulsivitatea si superficialitatea. La cel mai sanatos nivel, tipul 7 isi canalizeaza talentele spre teluri valoroase, devenind fericiti, impliniti, si plini de recunostinta.

Tipul 8: Conducatorul
Cel caruia ii plac provocarile. Puternic, dominator. Cei care apartin tipului 8 sunt fiinte pozitive, puternice, au incredere deplina in ele. Protectoare, ingenioase, hotarate, pot fi si foarte mandri si dominatori. Ei simt ca trebuie sa controleze totul, devenind agresivi si incercand sa intimideze. Au probleme cu apropierea reala de ceilalti. La cel mai inalt nivel, sunt foarte stapani pe sine si isi folosesc puterea sa imbunatateasca vietile celorlalti. Sunt marinimosi, curajosi, putand sa devina mari personalitati istorice.

Tipul 9: Pacificatorul. Mediatorul
Tipul calm, fara griji, multumit de sine. Sunt fiinte primitoare, stabile, de incredere. Sunt buni la suflet, calmi, ii sprijina pe cei din jur, dar sunt mult prea dispusi sa faca pe placul celorlalti numai ca sa evite scandalul. Ei doresc ca viata lor sa se desfasoare fara conflicte si tind sa se complaca in orice situatie si sa minimalizeze orice tulburare care apare. Au probleme din cauza faptului ca sunt pasivi si incapatanati. La nivelul de dezvoltare cel mai inalt, devin neinfricati, in stare sa cuprinda totul, sa impace oamenii si sa vindece conflictele dintre ei.

Alte intrebari pentru tine

Ai identificat tipul tau de personalitate? Inca nu ai terminat toata munca. Fiecare tip de personalitate are o subcaracteristica de personalitate. Ai vazut cercul pe care am notat tipurile de personalitate? Sa zicem ca esti tipul 4 – cel al artistului. Va trebui acum sa citesti despre tipurile invecinate – adica despre 3 si despre 5. Unul dintre acestea doua are influenta si asupra ta. Identifica si aceasta subpersonalitate pentru ca si aceasta te caracterizeaza, e adevarata ca in masura mai mica, dar apare si la tine.

Ai vazut sagetile din figura de mai sus? Fiecare tip de personalitate provine de la un tip de personalitate si se duce spre un alt tip de personalitate. Urmareste sagetile si vei vedea. Daca tu esti tipul 4 de personalitate, sageata merge spre tipul 2. Asta inseamna faptul ca pentru a scapa de tot ce este negativ la tipul 4 de personalitate, va trebui sa inveti tot ce este pozitiv la tipul 2, spre care se indreapta sageata.

Dar deja ne-am lungit prea mult acum, vom continua in cateva zile.

“Tema de acasa” si explicatia testului de la inceput

Incearca sa te gandesti cat de mult se potrivesc la tine caracteristicile tipului tau de personalitate. O sa vezi ca daca ai ales corect si sincer de la inceput, aproximativ 80% din ce ti-am descris eu vei regasi la tine. Nici nu e nevoie de mai mult, in final, suntem oameni, nu masini.
Si acum explicatia testului de autocunoastere de la inceputul articolului.
1. Animalul la care te-ai gandit reprezinta cum te vezi tu pe tine – cu ce iti place si ce nu iti place la tine.
2. Pasarea pe care ai identificat-o reprezinta cum te vad ceilalti pe tine – cu ce le place si ce nu le place la tine.
Interesant este faptul ca mai toata lumea isi da seama usor ce anume ii place la animal si isi da seama greu ce anume nu ii place la pasare. Asta pentru ca suntem dispusi rapid sa identificam la noi calitati, dar nu suntem dispusi sa ne imaginam ce anume nu le-ar placea oamenilor la noi… noi suntem perfecti! 🙂

De abia astept sa continuam,
Pe curand.

Marius

Exit mobile version