Etichetă: Bătrână și bună

Îmi plac foarte tare bătrânii. Să ne-nţelegem, în categoria asta intră toată suflarea de peste 70 ani. Ce e sub, se consideră încă „verde”.

Îmi plac bătrânii plini de viaţă, cu zâmbetul pe buze, şugubeţi şi puşi pe şotii. Bătrânii care au o vastă experienţă de viaţă, care au îndurat lipsuri şi umilinţe dar care au ştiut să treacă peste toate păstrându-şi optimismul. Din păcate, văd destul de rar astfel de oameni.

Întâmplarea face ca o astfel de bătrână să mă viziteze la serviciu. O scanez de sus în jos şi invers şi devin pervers de invidioasă. Da, pe o bătrână!! Ţeapănă rău. Avea părul frumos coafat, prins într-un coc discret, nişte cercei eleganţi dar nu ostentativi, i-aş fi purtat şi eu o tură. Un ruj discret, o urmă de fard, totul cu gust. Manichiură perfectă. De la gât în jos era… scoasă din cutie. Aaa, poșetă asortată. Eu deja îmi plângeam de milă, ştiindu-mă cum am plecat de acasă. În timp ce făceam asta în gând, ea probabil văzându-mi moaca mea cam dezamăgită, rezultat al gândurilor mele, intră în vorbă cu mine.

Aflu povestea vieţii ei, ce probleme a avut, mai are încă, cum a învăţat să se descurce, să înveţe lucruri noi şi cum marea ei problemă actuală e să-şi convingă vecinii de la bloc, unde locuieşte, să o lase pe ea să zugrăvească scara blocului, ultimul zugrav adus fiind un dezastru. O privesc siderată. Cred că glumeşte. Ea să zugrăvească???

Nu glumea, era perfect serioasă şi tind să cred că se pricepea. Mă rog, părea convingătoare.
Îşi varsă of-ul dintr-o răsuflare:

Ai naibii hodorogi şi hoaşte, nu vor ei să mă lase pe mine, să le arăt eu ce bine ştiu să dau cu bidineaua, că am zugrăvit mamă la viaţa mea, casa lu’ mama, casa lu’ soacră-mea şi a lu’ fecioru’, da’ numa’ de două ori, că nu m-a mai lăsat nor-mea! Sunt bună să ştii, mă pricep!

Da, era bună rău, pusese monopol pe atenția mea. Printre alte abilităţi practice îmi enumerase croitoria şi brodatul în etamină.

Curiozitatea mă împinge s-o întreb câţi ani are, cam cu juma’ de gură, prea avea vână în ea şi în vorbă, arăta după mine cam la vreo 60 de ani.

Draga mamii, DOAR ce-am împlinit 84 de ani, da’ la anu’ vreau tort şi să vină și nepriceputu’ ăla de la patru! Habar n-are să țină în mână trafaletu’!

N-am mai reținut restul discuției, mintea mea era blocată ca la bingo, pe numărul 84.
84?!?!?!?

Doamne, bună rău mai e femeia asta!!!