I-am putea găsi o bogată simbolistică legată tocmai de viață, sănătate și belșug, de la cămăruțele inimii la foițele trifoiului. Gândindu-ne la puncte cardinale sau la semnul crucii, l-am asocia chiar și cu ordinea și perfecțiunea, însă pentru culturile Asiei de Est și Sud-Est, cifra 4 este simbolul suprem al ghinionului ca o consecință a grafiei și pronunției aproape identice morții.
„Nu oferi nimic în patru bucăți” spune un vechi proverb chinezesc, iar dacă ne apucăm să medităm la adevărara sa semnificație, deja ne-am aventurat chiar prea departe, fiindcă în viața reală, de la datinile din străbuni, la convențiile mediului de afaceri până la însemnele folosite de forțele navale și aeriene, respectul pentru interpretarea sa stricto sensu depășește cam orice ocol în care să zicem că ne-am arunca pentru a evita superstițiile.
Iar dacă am considera că multe astfel de frici s-au format „după ureche”, în dialectul cantonez, pronunția lui 14 și a lui 24 apare ca o previziune macabră, spunând că „sigur vom muri” sau
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
