Aspecte elementare pe care ne ignorăm adesea la cumpărături

Fie că vedem în cumpărături un dulce tratament de relaxare sau o activitate pur utilitară, de care ne-am dori să scăpăm cât se repede, mult mai important decât orice listă ar fi să ştim exact cum să alegem inteligent haine care să ne pună în valoare.

  • Chiar dacă achiziţia pieselor în mărimi mai mici ne-ar impulsiona să ajungem mai repede la silueta dorită, acestea ne vor arăta corpul în cele mai triste proporţii. Şi fiindcă mărimile diferă în funcţie de brand şi originea acestuia, recomandabil ar fi să încercăm chiar şi câte trei mărimi diferite înainte de a ne decide asupra unei achiziţii.
  • Dacă ştim că anumite piese vor căpăta o poziţie centrală în garderoba noastră, fiind baza multor ţinute, le-am putea achiziţiona în dublură.
  • Oricât de greu ar putea fi, unul dintre cele mari servicii pe care ni-l putem face propriei persoane este să ne asumăm conformaţia corporală şi să ne construim stilul în baza ei.
  • Pentru piesele ce au rolul de a vă evidenţia credibilitatea, aşa cum ar fi cazul taioarelor, nu faceţi compromisuri la calitate şi chiar alegeţi ajustarea perfectă apelând la un croitor.
  • Dacă piesele cu un croi lejer ne-ar putea avantaja, trebuie totuşi să cunoaştem diferenţa între un croi lejer şi o mărime prea largă.
  • Fiindcă întotdeauna ne ajută să ştim să citim etichetle, aşadar, pentru pantaloni stretch, mergem pe 95% bumbac şi 5% spandex, în timp ce pentru blugi, ar trebui să găsim şi 2% lycra.
  • Pantalonii trebuie să fie la 2cm distanţă de sol, aşadar când îi modificăm să ţinem cont şi de pantofii cu care îi vom combina.
  • Pentru confort, ne alegem pantofii în funcţie de calapod, dar şi de forma piciorului pe care o putem afla călcând pe o foaie de hârtie şi verificând apoi cât vedem din amprenta tălpii. Dacă vedem întreaga urmă, avem un picior plat.
  • Oricât de tentantă ar putea părea compania unei prietene, ne vom concentra mult mai uşor singure la cumpărături.

10 răspunsuri potrivite întrebărilor clișeu din interviurile de angajare

Oricât ar părea de previzibile și de agasante, întrebările clișeu de care ne tot lovim la interviurile de angajare sunt construite pentru a repera profilul ideal între zecile de candidați. Iată cum le putem veni de hac:

  1. Povestiți-ne despre dvs.

Evidențiați prin ton și entuziasm, menținându-vă însă modestia, ce ar putea să vă distingă de restul candidaților, concetrându-vă strict pe experiența profesională, cele mai semnificative reușite și bineînțeles, obiective.

  1. De ce doriți să lucrați pentru noi?

Cum scopul întrebării este de a verifica dacă s-a realizat o documentare prealabilă referitoare la viziunea companiei, trebuie să subliniați cunoștințele despre aceasta prin activitate, oportunități, cele mai recente noutăți.

  1. Care ar fi punctele dvs forte?

Interesați-vă sau încercați să intuiți ce calități caută respectiva companie și adaptați un profil în funcție de descrierea postului

  1. Care ar fi punctele dvs slabe?

Evitați să oferiți un răsspuns în care o caitate este interpretată ca defect, mărturisind cu sinceritate o chestiune ce vă deranjează la propria persoană și insistând asupra eforturilor pe care le întreprindeți pentru a vă îndrepta. Esențial este totuși să nu menționați un element fundamental în descrierea postului.

  1. Unde vă vedeți peste cinci sau 10 ani?

Evidențențiați ambiția spre evoluție, curiozitatea față de domeniu și dorința unei lungi cariere în cadrul companiei.

  1. Cum gestionați un conflict?

Povestiți un caz, modul în care l-ați gestionat și care au fost rezultatele obținute.

  1. De ce v-am angaja?

Sub nicio formă nu vă lăsați descurajat când vi se spune că au mai mulți candidați buni, rămânând foarte modest evidențiați compatibilitatea cu descrierea jobului, astfel încât să induceți ideea ca doar dvs sunteți prin abilități și reușite perfect pentru respectiva poziție.

  1. Cum v-ar descrie colegii?

Evitați orice indiciu care ar putea trăda autosuficiența.

  1. De ce ați plecat de la ultimul job?

Dacă ați fost concediat, nu mințiți, însă preferabil ar fi să fi plecat voluntar, încercând să explicați de ce fără a vorbi defăimător și fără a vă plânge de rutină.

  1. Aveți vreo întrebare?

Testând atenția candidaților, cel mai neinspirat răspuns pentru această întrebare este nu, interesați-vă asupra ce puteți face pentru companie și reamintiți subtil vreun amănunt din documentarea dvs. Nu vă axați asupra a ceea ce puteți obține dvs de la companie.

Cum s-a încercat să se scape de frica de 13?

 

Mai degrabă întâlnim confirmări ale superstițiilor, decât încercări de a ne fi scoase din subconștient și totuși prin provocări la o mică nebunie, umor, ironii, dor de ducă sau pur și simplu, viziune, s-au găsit cazuri care să creadă în forța pozitivă a lui 13 îndrăznească a lupta cu fricile noastre iraționale, unii reușind să creeze legături dintre cele mai solide:

Un pastor din New York a decis să anunțe că pe tot parcursul anului 1913 va oficia gratuit ceremonia de cununie pentru cuplurile ce aleg zilele de vineri, 13 pentru a-și uni destinele.

Avansând în timp, o ofertă similară găsim la Viva Las Vegas Wedding Chapel, unde în aceeași zi de vineri, 13 ne putem bucura de ceremonii cu tematică zombie, vampiri sau „Rocky Horror”.

Invitat la o masă ca al 13 oaspete, Mark Twain va confirma superstițiile unui prieten care îl avertizase asupra nefastei coincidențe: „Intr-adevăr, mi-a adus ghinion, aveau mâncare doar pentru 12 persoane”.

Încă din 1981 motocicliștii statului Ontario, Canada și-au dezvoltat o tradiție urmată de mii de persoane de a participa la curse în fiecare vineri, 13.

Numărul 13 reprezintă elementul central al întemeierii Universității Colgate și de altfel, simbolul care conferă instituției steaua sa norocoasă. Ctitoria academiei a avut la bază 13 dolari, 13 rugăciuni și 13 articole iar de la această fundație începe o nouă inserare a numărului devenit blazon. Campusul poate fi reperat pe 13 Oak Drive, adresă cu codul poștal 13346 care nu numai că începe cu 13, dar și însumează toate cifrele în el. Iar dacă stăm să ne gândim la viața studențească, ei bine, între organizațiile din campus se distinge Konosioni ce adună ca membri 13 bărbați și 13 femei. Mai mult decât atât, în fiecare vineri, 13, de altfel Ziua Colgate, comunitatea absolvenților poartă vestimentația oficială a universității.

Ghidul începătorului pentru spargerea regulilor în modă

 

Ne inspiră rețele de socializare precum Instagram sau tumblr și am vrea să avem curajul de a sparge din regulile modei dar ne temem de eșec? Cu mici ponturi, există o rezolvare și nu trebuie să ne concentrăm decât asupra inspirației.

În primul rând, orice ar fi, nu uitaţi că proporţiile sunt baza reuşitei oricărei ţinute, dacă atât volumetria, cât şi distribuţia culorilor oferă un rezultat armonios, putem experimenta oricât ne-am dori.
Dacă vrem un colaj de imprimeuri, ne ghidăm după densitatea și dimensiunea modelelor sau când chiar dorim să introducem motivul leopard, îl vom aborda ca ton neutru, construind un nou mozaic în jurul lui.

A învăța alăturarea dintre argintiu și auriu e mai ușor decât am crede, necesită asumarea și construcțiile de bijuterii de lățimi diferite.

Ne tentează alăturarea denimului? Cât timp mergem pe tonuri diferite, totul este permis!

Am vrea să purtăm paiete ziua? Desigur, cât timp le îmblânzim în asortări cu piese în modele relaxate și nuanțe terne.
Combinații precum sandale cu șosete, fuste cu pantaloni, pantaloni trening cu tocuri sau hanorace cu fuste sunt permise, încurajate și cer noi și noi exerciții creative.

O regulă de bază în stilizare ne vorbeşte despre importanţa de a menţine accesorizarea sub control, excesele îngreunând vizual apariţia.Echilibrul cu piese relaxate, în acest caz vestimentaţia venind ca o planşă le poate dezvălui într-un spectacol eclectic, dar să nu uităm că pentru a pune în valoare construcţii e bijuterii, spre exemplu, trebuie să ne menţinem atenţia pe proprorţii .

Într-un principiu vom balansa inclusiv piesele a căror senzualitate poate fi temperată spre o ţinută de zi.

Nu în ultimu rând, fiindcă tendinţele ne provoacă să îndrăznim, să ne obişnuim deja cu ideea de a vedea în cele mai curajoase şi creative combinaţii atât pijamaua, cât şi cămaşa de noapte. Bineînţeles, dacă vedem că modelul ne permite, putem miza pe autenticitate, însă aceste piese de obicei stau ca inspiraţie pentru creaţii adaptate străzii şi nu prea sunt introduse întocmai.

Alte moduri în care am putea arăta sexy1 reader now

Ne este repetat constant că o imagine sexy este obţinută prin evidenţierea atu-urilor seducţiei. Dar cum orice partea a corpului şi orice atitudine pot fi exploatate astfel, cine stabileşte unde s-ar putea opri seducţia şi în acest sens, ne-am gândit la câteva trucuri:

  • Ni se spune că o apariţie sexy ne cere să arătăm piele, însă esenţial rămâne a şti cât şi mai ales, ce să dezvăluim. Câteodată un umăr căzut va fi mult mai senzual decât coapsele expuse.
  • Jocul cu iluziil rămâne cel mai incitant, aşadar, doi nasturi deschişi la cămaşă vor fi întotdeauna mai intrigant decât un decolteu expus.
  • Chiar dacă nimeni nu se bucură momentan de o asemenea privelişte, alegerea unei lenjerii intime sexy, la fel ca somnul într-un neglige senzual ne va sedimenta în subconştient ideea unei forţe proprii de seducţie.
  • O cămaşă albă nu trebuie să fie văzută doar ca o parte din uniforma de birou, când subliniază atât de uşor delicateţea şi senzualitatea pieselor casual, precum o pereche de jeans.
  • Prin Le Smoking, Yves Saint Laureant a revoluţionat percepţia societăţii asupra codurilor vestimentare de gen, dar încă de mai devreme de la introducerea stilului şi asocierea cu Marlene Dietrich , costumul de inspiraţie masculină este văzut drept una dintre cele mai sexy ţinute spre care ne-am putea îndrepta.
  • Chiar dacă nonşalanţa este întotdeauna seducătoare, accidentele deviază efectul de la incitant la comic, aşadar, pentru piesele mult prea “alunecoase” o bandă dublă adezivă prmite menţinerea unei imagini senzuale fără grija vreunei gafe.
  • Nu în ultimul rând, indiferent de cât de frumos ne-ar putea flata silueta o ţinută, nu vom arăta niciodată atrăgătoare dacă stilul ales nu este conform cu confortul nostru interior. Dacă suntem depăşite de senzualitatea piesei, e clar că ţinuta nu ar putea funcţiona pe noi, fiindcă vom încerca în permanenţă să ne ascundem, acoperindu-ne cu braţele, poşeta sau o postură adusă pe spate.

Cum să vorbim în public

Se spune de frica de a vorbi în public că ar surclasa-o chiar și pe cea de moarte, dar dacă e să rămânem în dimensiuni tenebre, să nu uităm niciodată că nu e dracul atât de negru și mai exact, chiar și marii oratori ai istoriei au cultivat nu neapărat un talent, ci o foarte puternică responsabilitate spre exercițiu. Odată ce reușim să vizualizăm auditoriul drept un peisaj pestriț și mult prea abstract să emită vreun fel de presiune asupra noastră – iar în această direcție merge de minune să focalizăm câteva puncte în sală pe care eventual să nu le identificăm vizual cu vreun chip – putem ajunge să stăpânim o prezentare, o prelegere sau un discurs reușit în doar câțiva pași.

–       Cum omul gospodar își stabilește calendarul culturilor înainte de recoltă, așa și un orator iscusit chiar și în condițiile în care ar dori să vorbească liber își va pregăti o eventuală schemă de idei, un parcurs al discursului și cel mai important, va repeta până când reușește să-și încadreze cuvântarea într-un interval de timp care să poată menține atenția publicului, cutumiar aproximativ 20 de minute.

–       Dacă nu putem suferi ceva la un eventual interlocutor, este sigur vorba de infatuare și autosuficiență, așadar cea mai inspirată abordare nu trebuie să preia înălțimea vreunei autorități, ci din contră o atitudine cât este permis de cordială, apropiată și dacă se pretează momentlui, condimentată cu o subtilă autoironie.

–       Dacă e să urmărim construcția unor mari discursuri politice, vom observa o dezvoltare crescendo tocmai pentru a putea menține interesul auditoriului.

–       Dacă simțiți că tensiunea momentului a resetat absolut toată informația înregistrată în orele de pregătire a discursului, un mic truc al trainer-ilor ne spune că asistența nu știe niciodată ce avem de transmis, așadar, avem undă liberă în refrazare, adăugiri și chiar eliminarea completă a unor fragmente. Oricât de greu ne-ar fi să credem, noi suntem cei ce controlează discursul, nu publicul.

–       Chiar dacă nici auditoriul și nici cadrul nu permit glumele, un efect similar într-o curiozitate vie și chiar în relaxarea atmosferei îl aduce o culegere de studii de caz, exemple, chiar anecdote, fie din parcursul biografic al unor personalități, fie din imprevizibilitatea societății și reacția presei sau a publicului.

–       Nu în ultimul rând, nu uitați să treziți participarea publicului, fiindcă o cuvântare eficientă nu va fi niciodată un monolog.

Întoarcerea la feminitate1 reader now

După ce estetica androgină a dominat sezoane întregi ca declarație a încrederii, noile colecții invită la un manifest al forței tocmai prin îmbrățișarea și dezvăluirea feminității:

Nimic nu va fi mai seducător decât o nonșalanță lucidă, vibrație ce se ridică peste erotism și tocmai această naturalețe stă la baza inspirației pe care lenjeria intima sau cămășile de noapte au dăruit-o unor brand-uri precum Celine, Calvin Klein, Givenchy, Balenciaga sau Alexander Wang.

Într-o societate ce ne învață că emanciparea nu permite delicatețea percepută ca semn al fragilității, candoarea unui décor tradus ca simbol al grației se regăsete în volane și fundele pe care le întâlnim în colecțiile Gucci, Miu Miu sau Rodarte.

Fie că ne inspiră romantismul Epocii Victoriene, subtilele influențe boho sau pur si simplu gingășia florilor accentuând finețea unor rochii suave de vară, vom aprecia reinterpretarea contemporană a frumuseții esteticii pastorale pe care o propun Alexander McQueen, Tory Burch, Etro sau Erdem, echilibrând liniile cunoscute din picturile secolelor trecute în sezualitatea actualității.

Dacă ar fi să ne-o imaginăm pe Carmen a lui Bizet în zilele noastre, ar seduce în creații Oscar de la Renta sau Gucci, fiind cucerită de armonia ingenioasă între pasiunea tradafirilor în tradițiile spaniole și o celebrare a senzualității cum numai rochiile dansurilor o pot oferi.
Și în final, ce poate reflecta mai fidel seducția prin încrederea în sine decât curajul de a străluci? De la Jessica Rabbit până la Jean Harlow, fie că ne referim la desene animate, la jocuri video sau filme, întotdeauna femeile fatale au pulsat pe luminuozitate totală, iar în noul sezon găsim construcția pieselor din paiete fie unitar, cum vedem în creațiile Vetements, Lanvin, fie pentru compunerea unor motive, cum a ales Marc Jacobs.

13 în Egiptul Antic

Sacralitatea lăsată moștenire de Egiptul Antic anulează astfel orice prejudecată legată de ghinionul pe care bietul 13 l-ar așterne. Și, da, se pare că hieroglifele au fost descifrate corect!

Piramida lui Keops ar avea în structura sa 13 repetări ale numărului 13 în cantități.

În vremuri mitice, Egiptul era stăpânit de bunul rege Osiris, cel care a oferit poporului atât îndeletnicirea agriculturii, cât și un set de legi. Alături de Osiris domnea Isis, soția sa.

Gelos, fratele cel rău al Osiris, Seth îl va omorî pe înțeleptul rege închizându-l într-o cutie bătută în pietre.

Știind că aceia plecați nu se vor odihni fără o înmormântare demnă, Isis va pleca în căutarea trupului dezmebrat al soțului său, străbătând Nilul într-o barcă din papirus.

De atunci se spune că un crocodil nu va ataca niciodată o barcă din papirus.

Regina și-a găsit soțul, însă când Seth a văzut cutia, va tăia trupul fratelui său în 14 bucăți, împrăștiindu-le în diferite colțuri ale lumii.

Isis a reușit să recupereze 13 din cele 14 bucăți în care a fost tăiat soțul său, singura parte lipsă fiind penisul.

Cât despre Set, acesta a întâlnit răzbunarea nepotului său Horus, fiul lui Isis și al lui Osiris.

Întoarcerea lui Osiris de la moarte – fie și într-o discutabilă integritate anatomică- stă ca dovadă pentru forța benefică a lui 13, numărul a fost apoi cinstit ca simbol al Eternității.

Întreaga spiritualitate egipteană cuprindea parcursul omului în 12 stadii, desăvârșirea evoluției fiind încununată în cel de-al treisprezecelea pas, moartea, privită nu ca etapăa degradării, ci ca prag spre Viața de Apoi.

Chiar și scara spre Nemurire ar avea 13 trepte, pentru a întări orice convingere asupra sorților ce înconjoară acest număr!

Sportul înseamnă viață!

Sub răbdarea, inspirația, dedicarea și empatia unui mentor în educație fizică și nutriție, nenumărate vieți au fost deviatela 180 de grade de la nesiguranță, apatie, despresie și chiar condiții medicale grave. Am aflat discutând cu Mihai Dragomir, profesor, antrenor fitness, specialist anti aging și autor mecanismele renașterii prin mișcare, ca palier spre sănătate.

– Drumul dvs în sport a început prin practicarea artelor marțiale. Ce lecții legate atât de frumusețea sportului, cât și de dezvoltarea caracterului v-au oferit acestea?

-Sportul pentru mine a însemnat, înseamnă și va însemna VIAȚĂ! De copil îmi doream cu ardoare să aparțin unui club sportiv și să devin asemeni idolilor mei de la aceea vreme. M-am trezit astfel visând pe vocea inconfundabilă care făcea să te treacă fiorii atunci când deschidea culisele unei întreceri sportive de orice fel: fotbal, handbal, gimnastica, etc. Nu aveai cum să nu tresari la auzul timbrului vocal care îți inunda mintea și sufletul plin de dorință nebună de a face parte din acel film, acea poveste.
Vă vorbesc despre marele comentator sportiv domnul Cristian Țopescu.
Este cel care a trezit în mine dorinta nebună de a face sport. Sunt unul dintre aceia care au trăit cu adevărat visul de a deveni campion.
Fotbalul și handbalul primau la acel moment, aveam 11 ani atunci, iar artele marțiale le puteai vedea doar în filme. Fiind în necunoștință de cauză în ceea ce privește artele marțiale în România am fost pus în postura de a alege între sporturile mama din acea perioadă – Fotbalul și Handbalul. Sincer să fiu nu prea m-am acomodat cu cei din fotbal și cu fotbalul în general, simțeam că ceva nu este în ordine iar dupa mai multe inițiative ale antrenorului de a mă ține pe banca de rezerve, am hotărât să fac o schimbare: după circa trei luni am cerut să fiu trecut către handbal. Noroc cu antrenorul Piticul (așa era poreclit maestrul nostru de atunci) în persoana lui Anichei Vasile care m-a făcut să văd și să simt că pot, m-a făcut să cred în mine în ciuda neliniștii pe care o aveam. Dintr-un copil blând, suav și temător m-a trasformat într-un fierbător de cafea – el îmi dădea scânteia iar eu fierbeam, ardeam cu adevărat. În timpul dedicat practicării acestui sport (handbal) am avut șansa nemaipomenită de a participa la un antrenament al bine cunoscutului maestru în arte marțiale, Florentin Marinescu, antrenament de pregătire fizica cu echipa de fotbal a Clubului Steaua București. Aveam o idee vagă la acel moment despre o ramură a artelor marțiale de atunci având șansa să practic cursuri de Tae Kwon Do. Faptul că l-am cunoscut pe Maestru a venit la fix, a fost ca o mănușă pentru mine. Un adevărat Maestru al artelor marțiale care venea într-adevăr cu o abordare nouă pe piață, fapt ce a constituit pentru mine o inițiativă pentru viață și pentru mai departe.

– Cum se manifestă o relație armonioasă cu sportul pentru o persoană al cărei program echilibrează activitatea profesională cu viața socială și cea personală?

-Din punctul meu de vedere dar mai ales după o viață dedicată cercetării și studiului afirm că regula simplă a acestei relații este înțelegerea faptului ca la origine suntem oameni și cei doi factori principali existențiali sunt mișcarea și aportul nutrițional. Pentru a beneficia de un mod de viață echilibrat și sănătos, așa cum toți ne dorim, prioritar este aspectul nutrițional care să ocupe o pondere de 80 % iar mișcarea o pondere de 20% în viața noastră. Regula simplă se poate obține doar prin conștientizare (importanța primordială a noastră, a organismului uman), așadar un proces prin care putem să ne asigurăm de sănătatea și buna funcționare a noastră pe mai departe.

– Cum poate fi acționată despărțirea față de sport, ca urmare a unor varii decizii de viață sau a unor conjuncturi nelegate de voința persoanei ce-l practică, astfel încât organismul să nu perceapa schimbarea drept un șoc?

-Ca să putem înțelege acest fenomen avem nevoie de o cunoaștere mai profundă a informațiilor reale și corecte despre sport (lăsând la o parte voința practicantului unui sport, aspect care într-adevăr poate reprezenta un factor important în atingerea unui nivel de pregătire ridicat) trebuie să înțelegem importanța rolului specialistului în materie de sport. Dacă am cerceta cu atenție o să observăm că sportul la origini are ca fundament competiția, întrecerile de tot felul stând la baza relațiilor interumane și culturale atât la nivel național cât și internațional. Mai mult decât atât nu realizăm faptul că indiferent de opțiunea sau alegerea pe care o facem, atât pentru noi cât și pentru copilul nostru, aceasta se dovedește a fi tocmai nepotrivită și ca și consecință se poate manifesta printr-un șoc atât la început, pe parcursul practicării cât și la despărțirea de sport. Aud foarte des oamenii spunând că au făcut sport de performanță, dar câți realizează că de fapt o mare parte au pierdut o groază de timp prețios din viață făcând o alegere nepotrivită, deoarece nu au avut o finalitate concreta … Este extrem de importantă alegerea unui sport în funcție de aptitudini, care trebuie depistate de un specialist, din timp, pentru ca pierderile să fie cât mai mici și beneficiile cât mai mari. Elementul cheie este acțiunea corecta prin alegeri personalizate și nu a unei acțiuni de masă (cu mulțimea). Trebuie lămurit ce înseamnă mișcarea și ce înseamnă sportul. Sportul este o formă de joc competitivă în care există o strategie proprie și complexă după care se desfășoară pregătirea și antrenamentul pentru a putea concura cu alți sportivi, echipe, cluburi sau federații. Aici toți cei înscriși fac același lucru, se antrenează toți la fel, nu există personalizarea sau individualizarea formei de antrenament. Dacă ai aptitudini pentru acel sport atunci ai șanse pentru mai departe. Nu ai aptitudini atunci execuți antrenamentul după propriile posibilități și dotări… Educația fizică este o formă de mișcare ce s-a dezvoltat în școli și instituții și care a avut rolul de a pune în mișcare corpul uman prin diferite tipuri de execiții de gimnastică și stretching. Nu trebuie confundată educația fizică cu sportul – nu sunt același lucru. Toți vor să facă sport dar trebuie să își dea silința să înțeleagă mai întâi ce înseamnă fiecare (educație fizică și sport) și diferențele existente, asta înainte de a face o alegere pentru ei sau copii lor. Educația fizică este cea menită să asigure minimum de conduită pentru întreținerea corporală și menținerea sănătății, și nu sportul așa cum cred cei mai mulți. Sportul înseamnă aptitudini, competiție, performanță. Nu toți cei care acced în sport ating aceste culmi, nu toți pot ajunge performeri, nu toți ajung campioni. Trebuie să vă treziți și să ieșiți din această standardizare, desprinzându-vă de strategiile impuse, păcălitoare. Puteți face pasul către viața reală, găsindu-vă propria indentitate și trăind cu adevărat.

– Pregătirea pe care o oferiți vizeaza inclusiv dimensiunea psihologică. În acest sens, care sunt principalele blocaje ce impiedică dăruirea unei persoane față de sport și ce schimbări remarcați odată ce această relație este închegată?

-În pregătirea pe care o ofer am demonstrat în nenumărate ocazii și cazuri că potențialul psihologic reprezintă cheia succesului și poate avea dimensiuni infinite. Exercițiul, continuitatea, perseverența și prefecționarea îți pot îmbunătăți categoric capacitățile motivaționale atât în sport cât și în viață. Așadar dincolo de bagajul genetic, blocajele care ar putea împiedica deschiderea unei persoane față de sport și de mișcare pot surveni în necunoștiință de cauză, din informații eronate, din neprofesionalismul de care dau dovadă acele persoane care sunt puse să-i învețe pe alții sau să le ofere cunoștințe din experiența lor. Acestea neavând experiența practică de comunicare și pedagogie în domeniu, nu sunt capabile să-i facă pe subiecți să înțeleagă fenomenul din punct de vedere psihic și astfel se produc acele blocaje care îi fac pe receptori să își piardă interesul vis a vis de fenomenul sport sau cel de mișcare. Iată deci că este de extremă importanță existența profesioniștilor care trebuie să dețină și să îndeplinească o multitudine de abilități profesionale, precum cea de pedagog, psiholog, antrenor, terapeut etc.

– Principalele aspecte ce inhibă inițierea unei legături cu sportul sunt fie varsta la care este luată această decizie, fie sedentarismul. Cum pot fi contracarate aceste prejudecăți și cum este introdusă inspre sport o persoana care a facut aceasta alegere, fara a o descuraja?

-Așa cum am menționat de fiecare dată, principalele aspecte ce inhibă inițierea unei legături cu sportul și miscarea nu sunt neapărat vârsta și sedentarismul, ci modul prin care se implementează și se explică, se predă și se traduce … dacă vreți mai simplu …modul prin care se oferă informația, calitatea ei și practica. Este adevărat – cu cât vârsta este mai fragedă cu atât avem posibilitatea de a explora cât mai mult relația directă dintre organismul uman și fenomenul mișcare. Dar la fel de adevărat este și faptul că indiferent de vârstă, și chiar dacă te afli la stadiul de sedentar, nu constituie o problemă inițierea unei legături cu sportul sau cu mișcarea atâta timp cât acest fenomen este dirijat de un profesionist. Indiferent de cât de bune sunt informațiile și cunoștințele pe care le oferim subiectului, fără ca metoda aleasă să fie optimă, aceștia nu vor înțelege și percepe cu mintea lor fenomenul și nu vor putea fi atrași niciodată de o asemenea conexiune și mai ales, ea nu va fi una de durata. Experiența și practica stilului de viață pe care l-am creat au demonstrat clienților mei că se poate chiar și mai târziu, decât niciodată.

– Implicarea dvs în dezvoltarea unui stil de viață sănătos se axează inclusiv pe nutriție, zonă sub care ați scris lucrări și ați conceput meniuri, în care dincolo de a crea rețete, ați supravegheat și structura ingredientelor. Spre ce concluzii v-a purtat acest interes?

-După cum am mai precizat în nenumărate rânduri acest subiect este unul foarte sensibil pentru dimensiunea sa necunoscută și mai mult decât atât pentru importanța vitală adusă existenței noastre. De aici și marea confuzie creată special de anumite persoane foarte importante din emisfera puterii globale. Alimentația fiind elementul de bază, vital pentru întreaga omenire, se află ca și subiect pe un teren minat. Este dacă vreți punctul cel mai sensibil la care omul a fost, este și va fi atins. Nimic nu este mai important în lume decât alimentele. Descoperindu-se acest lucru s-a creat un fenomen de manipulare al maselor devenit astfel cea mai importantă armă din cate au existat. Se spune că suntem ceea ce mâncăm. De-a lungul carierei mele am studiat, cercetat și aprofundat aproape tot ce este existent la nivel de cultură și educație în acest domeniu dorind să beneficiez de o cât mai bună și mai exactă cunoaștere a elementelor nutriționale de bază aflate la îndemâna noastră, care să asigure un aport nutrițional suficient și care să acopere necesitatea funcționării optime a organismului pe tot parcursul existenței lui. Am întâlnit și parcurs o multitudine de studii și cercetări (mai mult sau mai puțin elocvente), am ascultat opiniile mai multor specialiști și oameni de succes, am colindat departe în lume pentru a putea percepe, înțelege și cunoaște atât nivelul de cultură și civilizație cât și tradițiile și elementele de bază nutriționale ale acelei culturi dar paradoxal, nimic din tot ce am întâlnit nu a putut să definească în mod veridic calea cea bună de urmat. Concluzia mea este că secretul stă la baza moderației pe care fiecare trebuie să o aplicăm în ceea ce privește viața de astăzi. Multitudinea de alimente apărute, inventate peste noapte, care fac mai mult rău decât bine, de care în esență corpul nostru nu are nevoie, sunt făcute special să creeze dependență.

10 Ponturi de distractie a la Chris Rock

 

Bineînțeles, dacă e să devenim sufletul petrecerii se întâmplă spontan și în niciun caz forțat, dar chiar și fără să se preteze vreun plan pregătit de acasă și eventual memorat ca un discurs în oglindă, fix cum putem învăța numere de iluzionism sau predicții în tarot, tot așa merge să cultivăm și alte talente, cum ar fi cel al glumelor stand-up. Cum transformarea prezenței de spirit în umor ține la fel de mult de exercițiu, iată cum putem fura această artă:

  • Încercați să intuiți un profil comun astfel încât asistența să rezoneze cu gluma însă sub nicio formă să nu vă temeți că veți deranja sau ofensa.
  • Analizând asistența puteți vedea cât de departe să mergeți cu exprimarea colorată.
  • Ca strategie, alegeți întotdeauna economia de cuvinte pentru a nu apărea riscul ca asistența să piardă firul poveștii. Menționați detalii doar dacă acestea sunt relevante pentru glumă sau la rândul lor pot stârni ceva râsete.
  • Nu improvizați, scrieți-vă glumele din dinainte, dar niciodată să nu încercați să le analizați în momentul în care o faceți.
  • Repetați-vă propriul repertoriu astfel încât să vă puteți delecta prietenii cu relaxare, fără vreun moment în care să vă blocați în pauze încercând să găsiți continuarea.
  • Sub nicio formă să nu memorați mecanic glumele, ci mai degrabă, sensul și punch line-ul.
  • În stand up comedy sunt apreciate glumele din perspectiva experiențelor personale, așadar, bazați-vă pe propriile pățanii.
  • O poruncă din stand-up comedy spune să nu ne însușim glumele altor comedieni, așadar, în loc de furt (care oricum va fi sesizat), mai bine mizăm pe sinceritate și ne începem povestea cu „zicea George Carlin/Chris Rock”
  • Dacă am reușit să facem asistența să râdă nu înseamnă că trebuie să ne oprim aici.
  • Nu în ultimul rând, acceptăm când n-o nimerim și ne retragem cu elganță decât să oferim un spectacol demn de milă.
Exit mobile version