Autor: Bogdan Marcu

Scriu cum scriu, s-ar putea să nu-ţi placă, să te simţi puţin incomod. Nu-i nimic, o s-ajungi să mă suporţi aşa nenorocit cum sunt!

De ce aleg femeile să înșele

Uitându-mă în jur, cred că înțeleg de ce aleg femeile să înșele. Ce nu înțeleg este de ce nu aleg să plece, totuși, de lângă bărbatul pe care-l înșală.

Femeile ajung să-și înșele iubiții ori soții dintr-o lipsa tot mai accentuată a bărbaților. Știu, n-ați înțeles. Am zis bărbați, nu masculi, căci este o diferență. Să fii mascul este suficient un penis. Pe când, pentru a fi bărbat e nevoie de mai mult decât organul responsabil de însămânțarea femeii.

Sunt puțini acei bărbați în adevăratul sens al cuvântului. Cei care-s doar masculi, mă vor înjura. Ceilalți, vor înțelege la ce mă refer, căci cunosc situația.

Să fii bărbat înseamnă și să taci în fața femeii, atunci când dreptatea este de partea ei, nu să îți faci propria dreptate cu pumnul. Forța și doar forța este a masculilor. Inteligența este a bărbaților.

Să fii bărbat înseamnă să mai faci și compromisuri, cu toate că nu-ți este ușor. A trecut vremea când luai bâta, îi trăgeai una în cap femeii și, mai apoi, o băgai în peșteră și-i arătai tu. Acum se comunică. Masculii încă nu știu cum, bărbații da.

Să fii bărbat înseamnă să o susții pe cea de lângă tine, nu doar să dai zeflemitor din mâna, mirosind a nepăsare, și continuând să îți bei berea și să râgâi, toate acestea în timp ce te uiți la meci.

Teoretic, toate astea ar fi trebuit să există la cel mai redus nivel. Dar, practica ne arată că nu-i tocmai așa.

Ei, ș-atunci, de ce înșală femeile?

Pentru că se află în căutarea bărbatului, sătule de masculi. De ce nu pleacă? Nu știu, de fraiere, cel mai probabil. Sau pentru că tind să generalizeze când vine vorba de bărbați și intervine teama că și următorul va fi la fel.

Nu am un răspuns studiat, pe care l-ați găsi în cărțile de psihologie. Cunosc, în schimb, niște exemple. Și ele, exemplele, au înșelat tocmai pentru că le lipseau bărbații și erau sătule de ghiolbani, dar le era teamă că altceva mai bun nu vor găsi. Și niciodată nu le-am înțeles de ce nu au plecat de lângă ei. Nu că m-ar fi interesat asta în mod special, doar că nu-i tocmai etic și moral să înșeli. Nici măcar un mascul.

Dacă este luna MAI, fii un bărbat MAI bun!1 reader now

Dacă tot e luna MAI, fii un bărbat MAI bun pentru femeia cu care împarți patul, bucuriile, supărările și viața!

Fii MAI răbdător când se pregătește să ieșiți undeva, chiar dacă este greu – știu cum este să aștepți câteva zeci de minute să iasă din baie. Înțelege-o că se face frumoasă pentru ea, pentru tine, chiar dacă ție ți se pare că-i trăsnet și nemachiată – așa-s femeile, niciodată nu-s mulțumite!

Fii MAI atent cu ea! Nu te mai împiedica de fiecare obstacol ce-ți iese în cale, căci, la un moment dat, s-ar putea să-i rupi sufletul sub greutatea faptelor tale. Deschide ochii și înțelege-i valoarea, apreciază-i faptele, recunoaște-i meritele – o femeie tratată cu atenție va fi mereu doar în preajma bărbatului ei și nu va căuta în altă parte ceea ce-i lipsește.

Fii MAI sincer! Dacă tot e luna lui MAI, fii și tu MAI responsabil și spune-i adevărul și numai adevărul – minciuna are picioare scurte și când te va prinde, te va arde … la suflet. Știu că ai și tu secretele tale și le poți păstra, dar când vine vorba de voi doi, de relația voastră, fii un bărbat care-și asumă faptele. Dă-i sinceritate și o vei primi înapoi!

Fii MAI creativ! În special, în pat. Mai schimbă ritmul, pozițiile, refuzurile de a coborî acolo unde-i place ei. Dă-i plăcere de trei ori MAI mare decât cea pe care i-ai oferit-o până acum. De ce? Pentru că, sunt aproape sigur, o merită. Stai liniștit, nu-ți va rămâne datoare – am observat că femeile oferă fără să pună în balanță astfel de lucruri.

Sărut-o MAI des, îmbrățișeaz-o MAI strâns, vorbește-i MAI frumos, ia-i flori și ciocolată măcar în MAI, pentru a fi un iubit MAI bun. Bărbate, hai să transformăm luna MAI în luna în care noi suntem MAI buni pentru femeile cărora le sclipesc ochii ori de câte ori ne văd!

Eva | Are bărbatul minte când te minte?

Are bărbatul minte când te minte?

Evident că n-are. Cel puțin, nu una care să îl ajute să scoată bazaconia la capăt și să scape basma curată. Spre deosebire de femei, care sunt mai șirete din fire și mai puțin citibile, bărbații nu acordă importanță modului în care este născocită minciuna. Și la ce inepție este, o mai și uită – căci se cunoaște că minciuna-i scurtă-n picioare și, probabil, nici nu se întipărește bine în memorie. Dacă-l întrebi a doua oară același lucru, de cele mai multe ori, cu greu va reuși să lege o propoziție de la cap la coadă fără să se bâlbâie.

Și n-are nici demnitate, nemernicul! A pierdut-o când a ales cu celălalt cap (da,da, ăla din pantaloni) și-a uitat să spună că-l la o altă femeie. Nu că ar fi un lucru rău, însă atunci când există o femeie care îl așteaptă acasă, iar el este prin lenjeria alteia, nu prea se cade. Dacă ești bărbat, asumă-ți faptul că te mănâncă (la capul cu care ai ales), spune-i că nu-ți mai place cum te scarpină și, abia atunci, poți spune atunci că ai avut-o la suflet și că ți-a păsat câtuși de puțin.

Demnitatea asta ai pierdut-o însă la prima minciună. Gândește-te cât de simplu ar fi fost să spui adevărul, să spui ce ți-a lipsit și să pleci la scărpinatul ouălelor cu altă mână decât a femeii de-acasă. Odată ce realizezi că s-a terminat, pleci împăcat, fără mustrări de conștiință și fără să fi acuzat că ai fost un mic purcel. Amintește-și că minciuna nu te face mai bărbat și nici nu te scapă de responsabilități, ci doar le mai amână puțin.

Și n-are nici suflet! Pe acesta l-a pierdut când a născocit a doua minciună, aia despre cât de bine s-a simțit cu băieții la bere, că nu-i mai văzuse demult. Odată scărpinat de alta, nu-mi pot imagina, femeie fiind, cum te duci tu frumos acasă la „fraiera” care te așteaptă în fața laptopului, îi mărturisești că ți-a fost dor ca să pară că nu s-a întâmplat nimic și, ca bonus, îi mai spui și c-o iubești.

Mitomania e boală grea, iar când vei dori să scapi de ea, o să te rogi să te mai creadă cineva. Chiar de zici tu că-i albă și albă este, tot nu te va mai crede cineva.

Minciuna nu aduce nimic bun. În loc să eviți să rănești pe cineva, nu faci decât să te îngropi în minciuni, să lovești mai mult și să ajungi în situația în care nu mai ai habar încotro să o apuci.

Dacă ne potrivim, de ce ne împotrivim?

Știi ce-i frumos la noi? Că mâinile noastre se potrivesc una-ntr-alta de parcă ar fi un joc de puzzle, că privirile se-nțeleg fără ca gurile să vorbească, că umplem spațiul gol din pat. Dar cu toate acestea, am senzația că sufletele ni se împotrivesc.

Nu-nțeleg de unde teama ta de a iubi. De ce îți lași sufletul să vină doar până la ușa mea și nu-i permiți să intre și să se facă comod? Nu i-aș face nimic, l-aș servi cu o cafea și aș discuta cu el. Așa, ca-ntre două suflete ce se agrează. Și, apoi, dacă vrea să rămână, am să-i port de grijă cât pot eu de bine. Sunt o gazdă bună, să știi.

Știu că ai avut bărbați care ți-au lăsat dezordine când au plecat. Eu îți las dezordine în bucătărie doar dacă mă lași să-ți gătesc. Nimic mai mult. Nu pot să-mi bat joc de femeia pe care am ales-o dintr-o mare de femei, de cea față de care nu îmi ascund temerile, defectele, lucrurile rele pe care ceilalți nu le cunosc.

Uită-te la noi! Nu-ți pare caraghioasă toată împotrivirea asta? E inutil să te ascunzi după degete când vine vorba de iubire, dar uiți că ochii-ți vorbesc de la sine de fiecare dată

Nu-ți fie teamă! Dacă sufletul vrea să se lase-n brațele mele, lasă-l și ai încredere. N-am să-l scap ca un tăntălău pe jos. Nu, nu-mi cere să-ți promit, pentru că urăsc să promit lucruri. Vreau să-ți arăt, iar pentru asta am nevoie de gramul minim de încredere și timp. Imperiile nu se construiesc într-o clipită. Nici iubirea.

Dacă ne potrivim, de ce împotrivim, draga mea? Doar pentru că ne este teamă că am putea da amândoi cu fundul de pământ, că sufletele noastre s-ar putea frânge la un moment dat? Nimic nu este veșnic. Dar dacă nu trăim acum ceea ce simțim, atunci când?

Un ultim lucru: iubirea nu doare, oamenii o fac să se simtă așa!

Când vine vorba de femei, aleg calitatea, nu cantitatea

Primul articol din seria Povești cu Adam.

Am ajuns acasă, mai târziu decât preconizasem. Fusesem reținut la muncă. Era deja 11.30 seara. Mă așteptam să o găsesc uitându-se la TV ori citind pentru cursuri. Îmi era foame, nu apucasem să mănânc mai nimic toată ziua. Când am intrat pe ușă, am simțit miros de mâncare. Trebuie să fi gătit. Aveam dreptate, totul era pregătit pe masă. Unde era ea, că-n sufragerie era beznă? Deschid ușa dormitorului și o găsesc dormind. Întreaga liniște din lume era pe chipul ei.Trebuie să fi fost obosită tare. Rar adoarme așa repede. Am sărutat-o pe frunte, în semn de mulțumire și m-am dus să mănânc.

Unele femei, indiferent că nu au chef, energie, timp, găsesc câte puțin din fiecare și au grijă de bărbatul pe care îl iubesc. Ar fi păcat să fii o dezamăgire pentru o astfel de femeie.

Cât mâncam, mă gândeam că acum ceva vreme, voiam să cunosc cât mai multe fete. Să evit să spun că, de fapt, voiam să fut cât mai mult. Ei, uite că mi-a scăpat! Credeam că numărul femeilor te face mai bărbat. În niciun caz, nu m-am gândit că numărul zilelor petrecute lângă aceeași femeie te maturizează atât de mult. Treptat, mi-am pierdut interesul pentru cantitate și am ales calitatea.

Având-o pe ea acum, îmi dau seama că este ușor să ai zece femei cu care să faci același lucru. Când vine vorba de a face zece lucruri cu aceeași femeie, devine puțin mai greu, treabă de bărbat, nu de puștan în călduri. Să faci sex cu multe femei este ușor, mai ales dacă te ajută câtuși de puțin fizicul. Mai greu este să păstrezi aceeași femeie după ce faci sex, căci trebuie să te ajute câtuși de puțin și mintea, și sufletul.

N-am știut până la ea, deși mai avusesem încă două relații de durată cu două femei mișto, cât de multe lucruri poți face împreună cu o femeie. N-am știut pentru că nu eram suficient de copt, în niciun caz din cauza celor două. Sunt lucruri pe care le înveți tarziu, dar, așa cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată.

Va continua.

Ce le diferențiază pe femei? Bărbatul!

Desigur, printre alte lucruri cum ar fi chiloții, parfumul, gelul de duș, accesoriile, cariera, banii și amicii. Astea-s evidente și n-am ce spune despre ele. Sau nu vreau să spun. Dar, cu siguranță, ce le diferențiază pe femei este și bărbatul la brațul căruia pășesc în lume. Unele au noroc și întâlnesc un bărbat care le merită. Altele n-au și-ntâlnesc bărbați nepotriviți. Așa-i viața – îți mai dă, îți mai ia, important este să știi să ți-o faci favorabilă. Când vine vorba de a-ți face bărbatul favorabil (asemenea sorții), înseamnă ori să știi cum să-l meriți și să-l păstrezi, ori să-l lași să se ducă dracului și să închizi ușa-n urmă. Tu decizi ce vrei să faci!

Femeile se împart în două mari categorii: fericite și mai puțin fericite. Și aici, bărbatul care le este alături are un rol destul de important.

Unele femei au parte de bărbatul pe care și-l doresc, cel care le ridică deasupra celorlalte, cel ale cărui mâini sunt asemenea unor ziduri ce o protejează de toată răutatea lumii. Altele întâlnesc bărbați care le calcă-n picioare sufletul fără scrupule.

Bărbatul face diferența dintre nopți în care te udă și nopți în care uzi pernele, dintre nopți în care beți un vin bun și nopți în care te îmbeți dintr-un vin bun. De asemenea, face diferența dintre strălucire chiar și fără machiaj și lipsa frumuseții chiar și atunci când arăți fenomenal, dintre un suflet cald și o privire glacială.

Vezi tu, draga mea femeie – rareori, diferența dintre tine și cea de peste drum o face bărbatul alături de care adormi și te trezești, alături de care împarți binele și răul, alături de care zâmbești ori plângi. Banii se pot pierde, hainele se pot rupe, parfumul poate să-și piardă din tărie, însă un bărbat bun va rămâne la fel – cald, atent, respectuos, iubitor și mereu gata să te ajute.

Poate că dau prea multă importanță bărbatului în cazul acesta, dar nu te grăbi să mă critici. Gândește-te puțin și, poate, vei realiza că nu vorbesc tâmpenii!

Desigur, și la noi este la fel – voi, femeile, faceți diferența dintre mediocritate și realizare. Sufletească, căci despre suflet, despre liniște interioară, despre fericire ce nu poate fi verbalizată este tot articolul.

Femeia îți dă tot, dar și când îți ia … să te ferească Dumnezeu!1 reader now

Ea mi-a dat tot. Eu i-am dat cât au vrut mușchii mei, dar nu a fost suficient, pentru că, acum, îmi dau seama că i-am dat mult prea puțin pe lângă cât ar fi meritat femeia care mă iubea ca pe ochii din cap.

Mi-a dat liniște și un loc de refugiu când viața mea devenea de nesuportat. Eu, când a fost cazul, i-am dat cu flit, acuzând-o că se plânge din orice. Mi-a dat căldură și în cele mai friguroase zile ale iernii. Eu i-am dat doar căciulă, fular și mânuși – nu era suficient, căci trebuia să-i încălzesc și sufletul. Mi-a dat înțelegere când cedam nervos. De cele mai multe ori, eu eram motivul cedărilor ei nervoase.

Eram prea imatur să înțeleg ce am în față. M-am maturizat abia când a plecat, când mi-a luat tot. Când a plecat mi-a luat până și ultima speranță că aș putea să mă revanșez.

Ei bine, după o astfel de experiență, am învățat că femeia care-ți dă totul, îți ia totul atunci când pleacă. Și să te ferească Dumnezeu să fii într-o astfel de situație, când totul în jurul tău e doar gol și amintiri cu ea. Când realizezi prea târziu ce ai scăpat printre degete, ca un prost. Când vrei să te descarci, să te încălzești, să te liniștești și nu mai ai nimic. Da, femei sunt multe, dar, până la cea alături de care vei cunoaște din nou toate ce le aveai, e drum lung.

Femeia care te-a iubit ca pe ochii ei din cap pleacă de tot, căci i s-au terminat motivele pentru care să mai rămână. Plecarea unei astfel de femei este cea mai sigură dintre toate. Pentru ea, nu mai există cale de întoarcere, ci doar un drum înainte, la capătul căruia, speră să-și găsească fericirea.

Ești binele ce-mi face rău

Nici nu știu dacă tu ești binele ce-mi face rău sau răul ce-mi face bine. Recunosc, cu tine, mi-e greu. Fără tine, imposibil. Uneori, oamenii îi urmează sfatul lui Bukowski – găsesc ceva ce iubesc și-i lasă să-i ucidă. Am încercat, în repetate rânduri, să plec și niciodată nu am reușit să trec pragul ușii de la intrare. Pur și simplu, ajuns față-n față cu ușa aia nenorocită, sufletul mi se făcea greu ca plumbul și-mi cădea-n picioare. Și uite așa rămâneam de fiecare dată când voiam să plec.

În mine, are loc o luptă. Între minte și suflet, între argumente și contraargumente , între iubire și dorința de eliberare. Nu toți oamenii se iubesc așa cum își imaginau cândva că o vor face – se chinuie iubindu-se și iubesc chinuindu-se. Trec, aproape zilnic, de la agonie la extaz și invers. În fiecare zi își promit că de data asta își vor respecta principiile, pentru ca, în final, să le încalce.

Sunt conștient că dintr-o asemenea situație nu poți ieși decât șifonat la suflet. Fie că-l scapi pe jos și ți-l calcă celălalt în picioare, fie că ți-l mototolești tu. Om trăi ș-om vedea cum va fi scris finalul.

Câți dintre noi n-am trăit lângă un om pe care-l iubeam îndeajuns de mult încât să nu-i dăm drumul, deși eram conștienți că nu ne face bine? Probabil, mulți au trăit sentimentul ăsta. Vezi tu, sufletului nu ai ce-i face dacă i se pune pata pe-o anumită persoană. Oricât ai încerca să-l convingi, să-i acoperi ochii, tot ca el face. Oare omul poartă sufletul sau sufletul poartă omul? Dacă ai un răspuns, îl aștept cu nerăbdare.

În viață, vom întâlni și oameni care am fi preferat să rămână simpli necunoscuți, de genul fata din stație de la Unirii ori băiatul din față de la H&M. Însă, ceva ne îndeamnă să-i cunoaștem, să-i invităm la noi în suflet, nefiind siguri că vor intra frumos, descălțându-se de orice ne-ar putea murdări sufletul. Nu-i nimic! Orice întâmplare, indiferent de felul finalului –fericit sau nu – înseamnă experiență ce-ți va folosi mai târziu.

Nu-ți fie frică să iubești! Să-ți fie teamă de ziua în care nu vei mai putea simți nimic!

Fetele se tem de întuneric. Femeile profită de el.

Fetele, atunci când vine noaptea, se tem de bezna ce le învăluie tăcută. De fapt, habar nu au câte semnificații poate avea. N-au de unde, căci teama e tot ce au și nu le permite să cunoască mai mult decât le este dat să vadă. Trăiesc cu frică, se uită mereu în spate, sub pat, după șifonier. Tresar la fiecare zgomot suspect, chiar dacă acesta-i aparține mobilei vechi al cărei lemn trosnește sub greutatea timpului.

Le apucă groaza când se lasă noaptea. Se cuibăresc sub plapumă până dimineața, când soarele este sus pe cer. Ori stau cu becul aprins. Mai există și a treia variantă – își cheamă o prietenă, să aibă cine să le țină de urât.

Ei bine, la extrema cealaltă, se află femeia. Ea nu se teme de întuneric, ci profită la maxim de el. Pipăie, atinge, miroase, ascultă – își folosește fiecare simț avut în dotare pentru a-l explora cum știe ea mai bine. Nu se teme de marea de negru, căci necunoscutul de poate speria doar dacă nu te cunoști suficient de bine.

Fetele nu știu că în beznă au loc cele mai pătimașe iubiri, cele mai perverse palme peste fund, cele mai bune orale chiar dacă pare greu de crezut. Femeile știu toate acestea și-n plus știu cum să profite de fiecare gram de plăcere ce le este oferit.

Fetele nu știu că, în beznă, bărbații devin diferiți decât sunt ei pe timp de zi. Lasă imaginația, fanteziile să-și facă de cap. Nu știu nici că bărbații se simt mai comozi scufundați în negru. Femeile profită de descătușarea asta a bărbaților și obțin orgasme.

O femeie va lua ce-i mai bun din zi, din lumină, și ce-i mai bun din noapte, din întuneric. Ziua evoluează pe plan profesional, noaptea pe plan spiritual. Când apare întunericul, fetele se blochează unde au rămas ziua precedentă.

Cu lumina stinsă, fetele fac cuie de teamă. Femeile fac dragoste.

Îmi faci (dez)ordine-n cap!1 reader now

Păi e frumos, draga mea? E frumos să vii din senin, să te așezi la mine-n sufragerie ca și cum ar fi casa ta și să te apuci să-mi aduni haosul, lăsând în loc ordine? Măcar puteai să mă întrebi dacă-s de acord înainte să te apuci să-mi aduni gândurile de pe te miri unde. Puteai să mă întrebi dacă vreau ordine, căci poate dezordinea aia era ordinea mea.

Ai avut chef de muncă, ă? Așa deci!

Uită-te la mine cât sunt de năuc acum! În fiecare dimineață, îmi caut chiloți și ciorapi, și abia de-i găsesc. Ai schimbat totul. Și-n casă, și-n suflet. Nici măcar nu mi-ai spus care pe unde sunt, așa că trebuie să caut eu.

Lenea e cucoană mare, băi Adam! îmi spui. O fi, nu neg!

Ai apărut de nicăieri și mi-ai făcut creierul varză. Numai pe tine te am în cap. Apoi, ai trecut la nivelul al doilea – mi-ai dat peste cap și sufletul, l-ai umplut cu tine și, de, nici dacă aș vrea nu te-aș putea scoate de acolo. Dar dincolo de dezordinea asta generalizată, mi-ai făcut ordine în viață. Uite, acum mănânc regulat, fac sex regulat, râd și mă enervez regulat. Trebuie să-ți spun un sincer mulțam!

Așa-i femeia – unde-i ea, ordinea și dezordinea conviețuiesc fără nicio problemă. Oricât de mult am vrea să negăm, noi, bărbații, este nevoie de-o mână feminină în viața noastră – să ne mângâie, să ne atingă unde ne place, să o ținem când mergem prin oraș, să ne oprească când vrem s-o facem lată și am putea răni. Avem nevoie de femei care să ne completeze și pe care să le completăm. Avem nevoie de femei care, atunci când se impune, ne conduc cu mână de fier – noi suntem deseori tentați să ieșim în decor și cred că de la gene se trage slăbiciunea asta.

Avem nevoie de voi, dragi femei!

Propulsat de
►
Necessary cookies enable essential site features like secure log-ins and consent preference adjustments. They do not store personal data.
Niciunul
►
Functional cookies support features like content sharing on social media, collecting feedback, and enabling third-party tools.
Niciunul
►
Cookie-urile analitice urmăresc interacțiunile vizitatorilor și oferă informații generale despre valorile metrice, cum ar fi numărul de vizitatori, rata de respingere și sursele de trafic.
Niciunul
►
Cookie-urile publicitare oferă reclame personalizate pe baza vizitelor tale anterioare și analizează eficiența campaniilor publicitare.
Niciunul
Propulsat de
Exit mobile version