aprilie 2016 – Pagina 14

Indiferență și nepăsare

..trezindu-mă eu astăzi, cu imperativul aşezat în vorbă, devenit deja principial, am auzit la radio, căci ascult radioul în fiecare dimineaţă ca o bătrânică autentică ce sunt:) aud deci moderatorul întrebând mai în glumă mai în serios ascultătorii, „ce consideră ei ca fiind categoric și fără doar și poate, sfârşitul iubirii dintre doi oameni.”

Iar am exprimat alambicat, nu?? hai că întăresc ideea mai degrabă decât să dau delete, căci mi-e un somn şi-o lene incomensurabilă, nici măcar ochii nu-i pot mişca în sus, și, mai nou, printre altele nici foarte clar nu mai văd bine..dar..m-am programat însă la control să văd ce naiba-i pe-acolo, că nu mai pot deloc aşa, să tot privesc lumea în ceaţă..!

În fine..am stat pe gânduri puținel, întrebându-mă ce mi-ar încurca pe veci gândul că există iubire reciprocă într-un cuplu ..măi, destul de dificil totuși până să găsesc răspunsul, m-am tot învârtit până să certific categoric că nepăsarea şi indiferenţa denotă netrebuința clară a lucrului antamat de tine mai demult, de când era în trend..s-a demodat însă în timp, deşi a ţinut mai mult decât te-ai fi aşteptat, ţi-a fost piesă, esenţial în combinaţii multiple, până și unde nici nu ai fi gândit nici fir asortare..însă degeaba acum, că i-a trecut vremea când ţi-era mândru și fără lacrimi calde așternute-n poală tot mai des.

Ţin minte pregnant sentimentul ăsta, al nepăsatului, ştiu sigur că l-am trăit cândva, dar nu pot să vizualizez momentul..ştii ce ciudat este să ştii exact dar să nu ştii nimic în acelaşi timp? Pff..aşa păţesc mereu când mă gândesc la episodul ăsta, mă văd undeva clar și totuși mă aflu în ceaţă ca acum, dar pare că sunt singură..da, frate, ceva incredibil, că de câte ori ajung în acest moment şi mă privesc, mă uit spre mine efectiv, cu ochii bulbucaţi, cât pe ce să sară pleoapa de atenţi ce sunt şi încordaţi şi rotuși nu mă zăresc acolo decât pe mine însămi și atât..

Deci cine naiba să mă uite acolo? cine să mă uite în ceaţa dimineţii undeva, cu totală indiferenţă şi nepăsare, dacă eu mă aflu acolo singură?? În fine, nu-mi mai bat capul că n-are rost să-mi pierd timpul acum..ideea este simplă, oameni buni: păi cum ai putea să transmiţi mai bine ‘nu-mi pasă deloc dacă exişti sau nu, nici nu dau din cap să te salut căci mă enervezi și când vorbești un cuvânt, chiar dacă te zăresc agitându-te prin casă ca să-mi faci..habar n-am de ce dai din mâinile alea mici şi roşii aşa de mândră că poţi face şi tu un rahat pe băț, că-n rest oricum nu eşti bună de nimic. Mă duc să spăl maşina, că aici mă plictisesc şi dacă..”
Dacă..orice îl plictiseşte și-l irită, are mâini urâte și pe deasupra roşii, e un nimic care nu ştie să facă nimic cum trebuie şi-n plus şi o comunicativă vorbăreaţă care toacă într-una nonsensuri, mai și pretinde nebuna care-a-nnebunit de tot..e clar, cum că îl întregeşte şi-l face fericit, auzi la ea tupeu..!! câtă vreme el simte că îl încurcă merru și îl împiedică frecvent și doar atât.

Cum e indiferenţa deci, pentru iubire? Ce sentiment şi ce emoţie îi poate transmite, exceptând evident, întărirea faptului cum că dragoste nu e și chiar nu e şi poate nici n-o fi fost. Ori doar s-a dus.

Inspiră ruşine, trezeşte durere şi calcă suflet şifonat suficient cât să-l încingă iar cu talpă de jăratec a fierului de călcat cel vechi, moştenit din bunică în părinte, dăruit apoi cu multă fală ultimului născut în Generaţia de Fier.

Am amânat întâlnirea ce-o aveam dimineaţa asta, căci m-a copleşit un somn aşa de important, încât am adormit instantaneu până şi gândul, atunci când m-am aşezat înapoi în pat în linişte, ușurel, ca nu cumva să îmi trezesc soţul.

Bună dimineaţă tuturor din nou!
La imperativ şi astăzi, da..!..pfoa..dar ce bine m-am mai odihnit mă ajunsese o oboseală puternică, cronică!!

M-aşez la geam şi observ ceaţa destul de densă care încă nu se ridicase, deşi era spre prânz aproape deja! Ahh..! Şi trebuie să mă grăbesc un pic că suntem invitaţi la nişte prieteni mai vechi, o obligaţie!! Fug să mă aranjez!

Adina Banea

Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.

Esenţial iubit de iubire iubită

Mi-am dat seama de-un esenţial eu ieri. Sau poate că doar l-am scos la suprafaţă, căci îl ştiam demult. Habar nu am exact… nu ştiu.

Ştiu doar că-i esenţial ce-am gândit eu ieri.

Manifestăm diferit iubirea, dar ne-o iubim împreună. Eee… ce zici de asta??

Ai înţeles ce vreau să spun?
Pot să te iubesc eu pe tine mult şi pentru totdeauna şi profund. Şi chiar te iubesc aşa.
Poţi şi tu să mă iubeşti aşijderea.
Şi chiar mă şi iubeşti aşa.

Doar că eu manifest iubirea prin atenţie crescută sau grijă de cum simţi, ce simţi şi să nu simţi ceva ce doare, doar lucruri ce te mângâie.

Iubirea ca mod de manifestare în reprezentarea mea, pentru a fi transmisă către tine corect şi coerent, îmbracă neapărat această formă de exprimare afectivă; expusă vizibil afectiv, vorbită în emoţii trăite şi nu în raţional de situaţie argumentat cu logică şi nu bazat pe argument de sentiment.

Tu când mă iubeşti pe mine, manifeşti siguranţă de sine, autoritate; bazată pe rol de responsabilitate, nu de afectivitivitate emotivă în simţuri şi bâlbâită în gesturi pupăcioase.

Nu manifeşti expunere sentimentală gestuală sau vorbită tu, ci transmiţi alte valori de iubire, considerate a fi suficient de bine înţelese în definiţie de aceeaşi iubire, tot profundă ea şi importantă, cu mod de manifestare bazat însă, pe valori şi principii morale, nu gestual sentimentale.

Am înţeles un lucru esenţial azi.
Aşa consider eu.

Căci pe ea, iubirea, ne-o putem iubi împreună şi la fel de credibil o vom simţi amândoi, dar numa’ dacă înţelegem exact şi cert şi fără îndoială, că deşi iubim la fel, simţim la fel, trăim la fel… percepem că trebuie s-o manifestăm spre celălalt, altfel.

Căci pentru fiecare dintre noi, este altfel nevoia afectivă personală. Eu am necesitate de îmbrăţişat de către tine des, tu ai nevoie categoric de un pic de spaţiu personal mai mare.

Şi ar tot putea continua exemplele.

Eu sunt inteligent emoţională, tu mă completezi cu raţionalul imbatabil.

Şi tot aşa…

Eu pun accent pe manifestare vizibilă de afect puternic dacă-l simt, tu pe manifestare logică principială.
Temeri de lipsa de dragoste, n-avem sau nu ar trebui s-avem, niciunul. Căci iubim dragostea noastră împreună.

Dar o manifestăm în antiteză.

Noi suntem de fapt în antiteză, de aceea ne şi completăm atât de bine, iubindu-ne. Căci extrovertul meu invidiază introvertitul tău.

Optimismul meu are nevoie de-un pic din pesimismul tău, proverbial deja… exagerez, un pic aici, îţi dai seama, nu-i aşa?:)))

Ehh.. lipsa mea de umor, CÂTEODATĂ, hahahah, invidiază umorul tău sec pe alocuri, altădată.
Şi tot aşa…

Că de aia zic, am înţeles ceva esenţial eu ieri.

Că iubim iubirea noastră amândoi, iubim până şi faptul că ni se manifestă diferit.

Eu am nevoie să mă iubeşti tu aşa, manifestat în felul tău, tu ai nevoie să te iubesc eu tot aşa, manifestat în felul meu.

Ne place şi iubim în completare iubirea pe care ne-o iubim.
C-aşa e şi normal, să ne trăim.
Iubind iubirea noastră împreună.
Şi fără s-o răstălmăcim.

Adina Banea

Orgasmul are gen neutru

Orgasmul femeii.

Sunt femeie. Dar asta parcă bănuiaţi cu toţii, nu-i aşa??

Hahahah… Păi n-aveam niciun început bun pentru expunerea ce va urma şi chiar îmi trebuia un preambul neserios, pentru un monolog serios şi extrem de interesant, din punctul meu de vedere cel puţin.

Pe lângă faptul că sunt femeie într-adevăr, mai sunt şi o persoană ce-şi doreşte răspunsuri în permanenţă.

În plus, dacă punctul meu de vedere este diferit de al tău şi al ei şi al prietenei tale şi tot aşa, îmi place să aflu un punct de vedere corect, generalizat, iar atunci m-apuc să cotrobăi net-ul în căutare de răspunsuri clare.

Şi uite cum, din întâmplare, dezbătând subiectul orgasmului femeii şi neajungând la variante comune cu prietenele mele apropiate mai niciodată, am dat peste o carte despre care toţi spuneau că ar fi revoluţionat lumea acum vreo 30 de ani, privind sexualitatea feminină şi, bineînţeles, ca si punct de interes principal se află orgasmul femeii, în genere.

Cartea la care fac referire, se numeşte „Raportul Hite. Noul studiu despre sexualitatea feminină” şi reprezintă în fapt, un sondaj de opinie realizat pe baza unui chestionar, la care au răspuns peste 3000 de femei. (autor sexologul american Shere Hite).

Se povesteşte aici, despre masturbarea la femei, despre orgasmul femeii, mitul punctului G, ş.a.m.d.
Ca o paranteză așa, cred că ar fi de recomandat în primul rând bărbaţilor s-o răsfoiască, căci citind pe acolo rânduri întregi scrise de femei, vor avea şi ei astfel ocazia, să nu mai înţeleagă femeia doar printre rânduri.

De altfel, cartea aceasta interesantă, despre care tot vorbim pe-aici noi astăzi, ar putea fi chiar un manual de înţelegere şi conştientizare a femeii din punct de vedere sexual pentru bărbaţi, îi poate ajuta pe aceştia să observe cu exactitate, care sunt cu adevărat nevoile şi necesităţile unei femei, cum percep femeile sexul, dar şi orgasmul în sine.

Autoarea se adresează cu adevărat sexului frumos în special, şi încearcă să ne ajute să ne înţelegem corect noi, ca şi femei, sexualitatea, să nu ne fie teamă să ne recunoaştem modul de percepţie al actului sexual, care-i total diferit de cel al bărbatului, să nu considerăm că ceea ce simţim sau nu simţim este greşit, ci doar diferit pentru fiecare-n parte, iar asta doar din cauză că el, partenerul nostru, are anumite aşteptări de la noi, pe care noi ar trebui să i le recunoaştem, deşi le trăim diferit.

„Cine eram eu când am început această cercetare? Eram studentă la istorie. Cam în aceeaşi perioada am descoperit mişcarea de emancipare a femeilor: eu şi prietenele mele am luat parte la demonstraţii, am scris pamflete despre «drepturile femeilor» şi despre «dreptul la salarii egale». Treptat, ne-am dat seama că propriile corpuri sunt la fel de importante ca şi dreptul de a fi plătite la fel ca bărbaţii“, ne povesteşte Hite în prefaţa ediţiei americane din 2000.

„Pentru mai mult de 70% dintre femei, raportul sexual – penetrarea penisului în vagin – nu duce cu regularitate la orgasm“, spune din nou cu sinceritate, sexologul american. Pe de altă parte, peste jumătate dintre respondente au recunoscut că au mimat orgasmul. „Vin de la şcoală lui «Nu e bine să-l laşi pe bărbat să creadă că nu te-a satisfăcut» -, asta l-ar emascula“, spune una dintre femei participante la studiu.

Alte partenere sunt adeptele disimulării „Dacă mă abordează deschis şi spune «Ai avut orgasm?», atunci refuz să mint. Voi spune ceva de genul «Aproape»“.

De ce credeţi dumneavoastră, domnilor, că sunteţi minţiţi de către femei?

Ah! Dar ce mi-aş dori să intru un piculeţ în gândurile voastre şi să va ascult retorica monologului interior vis-a-vis de acest subiect… mi-ar plăcea să mă-nvârt un pic şi să va şi trolez gândirea masculină şi mi-aş mai dori apoi, să vă tot înconjor cu întrebări încurcătoare. Să fiu gândul demon ce nelinişteşte şi nu linişteşte egoul vostru masculin şi neinteresat în totalitatea de sinceritatea noastră.

Până una alta, revin însă în realitate cu recomandarea aceasta de carte bună ce dezvăluie cu adevărat chestii reale despre sexualitatea feminină.

E veridică chiar cu adevărat, asta probabil şi datorită faptului că a fost realizată sub anonimat, toate peste cele 3000 de femei participante la studiul ce a dus la apariţia cărţii, fiind asigurate că nu li se va dezvălui identitatea.

Lectură plăcută vă doresc tuturor!

Bărbaţi şi femei deopotrivă!

Adina Banea

Sex cu patru foi

Sex cu patru foi înseamnă lucru simplu. Înseamnă sexul de martie! Înseamnă că ieșim din hibernare puțin câte puțin și că nu mai tratăm sexul înghețați…

Sex cu patru foi înseamnă sex neîngrădit, înseamnă atracţie sexuală în introducere, cu deschidere sexuală în cuprins, cu o culminare apoteotică orgasmică, multiplă, fără explicaţii picurate onomatopeic, în încheiere!
Sună simplu, se-ntâmplă însă destul de complicat.  Iar asta pentru că sexul cu patru foi nu se găseşte pe toate drumurile! Or, așa credeai?!

Veste bună? Am, da: nu-i rar, atât de rar, precum trifoiul cu patru foi! În plus, ia uite, alt atu! E interzis prin lege să-l rupi, să tragi după tine într-o doară floarea abia înmugurită. Trebuie, dacă o afli, să o și îngrijeşti, n-ai încotro. S-o uzi cu apă proaspătă, să-i laşi roua în pace, nicidecum s-o ştergi repejor de pe frunză ca mai apoi s-o întinzi pe faţă conștiincios, sperând întinerire vizibilă după numai două zile tratamentoase. Eu recomand și botox în astfel de cazuri disperate, cu plus de stare psihică bună, total lipsită de stres. Mai recomand totodată stare materială suficientă pentru a-ţi asigura un câtuși de confort, dar, atenție, nu peste medie, totuși, pentru a-ţi asigura doar acea rutină a plictisului! Și, firește, mai trebuie iubire multă și din suflet, nu vreo iubire interesată în statut, indiferent de modul în care definești tu personal statutul.

Sexul cu patru foi mai este rar, în aceeași ordine de idei, și din cauză că nu ai tu răbdare să-l cauţi printre frunzele multe ce-ți dau satisfacţii de o foaie, maxim două, astfel mulțumindu-te cu prea puțin! Hai să fiu indulgentă azi, că tot am eu o stare bunicică de concediu!

Sexul cu o foaie-două nu-l doreşti prea des, păi, firește! Ce să faci cu un sex banal şi tern? Nu-i normal să tinzi la ceva special, la ceva aparte?!?

Există oameni mulţi ce nu acceptă cu ușurință că ceea ce e excitant să devină atât de incitant și la nivel psihic. Nici iarna, dar nici primăvara! Preferă mişcarea mecanică, frecușul îndoielnic…Dar când ai parte de un sex cu patru foi se-ntâmplă că devii așa de neliniştit în simţuri, încât începi să tinzi spre cinci foi, după aceea… nu? Ehh!! Uite, vezi? Aici deja exagerezi! Cu cinci foi devine dificil să afli sexul! Mai bine caută pe îndelete tu un sex norocos și-ți va fi de ajuns!
Vine primăvara! Și, astfel, dezvelim simțuri și trăiri și senzații uitate-n plapuma groasă, pe care eu deja am lăsat-o în grija moliilor înfometate, fie vorba între noi!

Caută sexul ăsta cu patru foi, te rog eu tare tare mult! Nu mă-ntreba cum, ce, unde ar trebui să simți fabulosul. În luna martie! Acolo îl găsești!

Ghicește tu cum ar fi, cum te-ar gâdilaa, cum, mmm!, te-ar preumbla… plus alte detalii pe care le extindem fiecare în intimitatea lui de primăvară cu rouă multă pe pervaz! Șșștt… Deci?!! Ia zi! Îl simţi? Îl crezi? Îl ştii??! Felicitări! Știu de glumă și eu, da!
La cât mai multe partide de sex mirobolante, cu patru foi descoperite-acum, în luna martie!

Adina Banea

Rutina sexuala in cuplu

Din păcate, atracţia sexuală dintre aceiaşi doi parteneri, de-a lungul timpului, nu creşte precum evoluează sentimentul de afecţiune dintre aceleaşi persoane ce formează un cuplu trainic de ani mulţi.

Nu ştiu care este duşmanul rutinei sexuale ce se înfiripă între un bărbat şi o femeie pe parcursul relaţiei ce le durează paşnic, de altfel, încă împreuna, darrr..dar studiez in avans pentru că, sigur și cu siguranță voi trece si eu prin faza aceasta de cuplu.

Nu este greu să faci în aşa fel încât să nu-ţi apară plictisul sexual, nici dificil nu este măcar… ci doar imposibil.😀

Trebuie doar să ştii că şi tu, precum ceilalţi, de când e lumea şi pământul, vei întâmpina probleme sexuale în parteneriat, la un moment dat.
Este posibil, femeie fiind, să conştientizezi mai greu faptul că nu mai ai entuziasm în aceeaşi măsură ca şi el, de altfel, în a da startul unei nopţi „aventuroase” cu soţul tău… Hahahah

Căci pe bune acu’, hai să fim serioși, ce nu ştiţi încă unul despre celălalt?

Ştiţi exact locul unde se excită fiecare dintre voi, ştiţi că poziţia x o va ajuta pe ea să ajungă la orgasm mai repede decât poziţia y, cum şi ea ştie că o mişcare mai bruscă şi o atingere concomitentă nu ştiu unde, îi va produce lui ejacularea instantaneu.

Toate fiind ştiute, cum reuşim oare să ne menţinem interesul sexual faţă de partener?
Păi foarte simplu… Trebuie doar să înţelegi că se întâmplă în viaţa tuturor cuplurilor asemenea momente nedorite.
Trebuie să nu presezi în niciun fel partenerul să-ţi înţeleagă nevoi ce ştii, pe de altă parte, că nu le mai ai nici tu la fel de prezent si des valabile, în ceea ce-l privește.
Trebuie să fii conştient/ă că nu doar sexul în sine vă uneşte, ci şi multe altele pe lângă el: afecţiunea, înţelegerea, bunăvoinţa, copiii chiar… de ce nu??! şi să mai fii conştient/ă că este doar o perioadă pe care dacă o treceţi cu brio fără certuri şi reproşuri şi alte chestii ce nu vor aduce atracţia sexuală dintre voi la stadiul acela iniţial din perioada când eraţi îndrăgostiţi doar… ba dimpotrivă, veţi reveni la un normal adecvat vârstei cuplului vostru.

Sexul uneşte, dar şi dezbină.
Prin faptul că îl aduci în discuţii spre exemplu, când devii serios conştient că între voi a intervenit rutina despre care vorbeam mai sus, nu rezolvi în niciun fel problema nou apărută în relaţia voastră de cuplu.
Ci dimpotrivă, o amplifici.
Iată cum, astfel, sexul în loc să-ţi aducă orgasmul, îţi poate aduce doar îndepărtarea afectivă cu totul, dezbinarea în cuplul vostru atât de bine stabilit din toate punctele de vedere.
Şi de ce aşa??
Pentru că partenerul tău, va începe să se învinovăţească iniţial personal, să se considere cu probleme sexuale datorate vârstei în principiu, şi atunci să se îndrepte către un nou partener de sex care-i va dovedi sieşi că problema nu-i aparţine, ci cumva este doar din vina ta.

Că nu-l mai inciţi, nu-l mai atragi, nu-şi mai doreşte partide de sex cu tine din diverse motive: ai devenit certăreaţă, ai început să-l învinuieşti, astfel el începând să se simtă impotent în ceea ce te priveşte și fără chef de început vreun sex in nicio seară, efectiv.

De aceea, repet, important este să nu învinovăţeşti partenerul, dar nici pe tine personal.
Se întâmplă perioade fără chef sexual în viaţa de cuplu vechi.
Dar dispar pe parcurs la fel de repede, dacă nu le acorzi o importanţă mai mare decât este cazul.
Deci..nu ne învinuim partenerii, căci astfel nu invingem rutina ce-și anunță venirea cu surle și cu trâmbițe..lăsăm o mângâiere caldă pentru moment în locul noaptei sexuale de vinerea,cum erați ambii obișnuiți.

Lăsăm întelegerea și bunăvoința și printre dinți sau câteodată dăm drumul și unei năzbâtii sexuale mai..acătării și mai inovatoare pentru cuplul nostru, astfel încercând să ne menținem cu interes sexual puțin câte puțin din nou,în atenția partenerului.
Dacă mă credeți și încercați teoria, dați-mi un semn să mă simt mândră și eu un pic..!!!
Hahahah!! Seară sexuală motivațională tuturor!!😜

Adina Banea

Despre un „te iubesc!”

Îmi place transparenţa mea oglindită doar și numai către tine.
Cea atât de controversată sau poate doar controversantă pentru restul ceilalți.

Prin însăşi transparenţa-mi ce mi-o-mbrac în fața lor în ţesătură tot mereu opacă; că-s ruşinoasă eu; şi timidă mai sunt pe alocuri!
De-aia mă şi feresc de ochi de-a dreptul indiscreţi, ba chiar obraznici îi simt uneori la câte unii!!..indecent de tulburi şi mult prea îmbrăcaţi pentru mine.
Sau poate doar neliniștiți??

În antiteză cu transparenţa privirii mele ce-şi poartă în linişte un retoric conversat închipuit despre una alta pe aici sau pe dincolo.

Cu tine nu-mi pun voalul ăla obişnuit, ce îmi îmbracă transparența în semitransparență.
Cu țesătura ei opacă.

N-am nevoie, că nu-mi e ruşine deloc când sunt cu tine.

Tu nu eşti indecent în priviri ca restul.
Asta-mi place la tine mult.
Îmi place că ai lumina şi drag şi onestitate, în ochii tăi mari şi albaştri.
Când te uiţi spre mine cel puţin.

Dacă tu nu mi-eşti tulbure deloc, nici îmbrăcat în gânduri negre..nu-mi trebuie cu tine astfel, niciun scut de ţesătură opacă.

Nici la tine nu se întrevede vreun voal acoperitor.
De slăbiciuni sau frici de mine.

Ai trup dezgolit şi privire transparentă.
Ca şi mine.

Asta înseamnă multe lucruri.
Cel puțin pentru mine.

..înseamnă că mă iubeşti cu tot sufletul, nu cu bucăţi din el, nici fragmentat.

..înseamnă că faci pentru mine chestii esenţiale, și nu doar lucruri minore sau de suprafaţă.
Ori doar foarte bine educate şi cizelate-n timp.

…înseamnă că îţi place să mă înveţi despre mine, să mă ajuţi să mă dezvolt şi tot mereu să evoluez, să mă îngrijeşti emoţional, să mă laşi să-ţi tot explic treburi ce nu te interesează, dar de care te laşi însă amuzat.

Mai ştiu încă ceva ce nu ştii tu că ştiu.

Ştiu că mă ţii în braţe noaptea şi de multe ori te simt cum îmi mângâi părul sau chipul; nu fac niciun gest, că nu vreau să-ţi sperii cumva momentul tău cu mine, când nu vrei să te faci auzit, când mă iubeşti în linişte.
De vis cu gând.

Mă iubeşti îngrijit şi serios, deşi modern, cu un conservatorism totuși aparte.

Eu te iubesc cool şi fluşturatic şi emoţional empatic.
Pe alocuri şi modern.
Dar în esenţă, cel mai şi cel mai mult, eu te iubesc statornic.

Şi mai ştiu şi mai şi cred că…mă iubeşti pe veci doar când NU spui „te iubesc”!
Ci ţi-e de ajuns să-l simţi.

Eu sunt boemă însă.
Când ştiu şi simt, îmi trebuie să adaug şi vorbit că ..”te iubesc”!!
Profund şi doar cu tine iubesc eu transparent!!

Adina Banea

Copiii spun ceea ce gândesc!

După cum deja v-am anunțat, câștigătoarea concursului inițiat de către Pitch Me Now, reprezentat prin mine astăzi, dar și tot mereu, concurs organizat cu sprijinul Eblogguri, ce a avut ca temă de interes blogul meu bineînțeles, a foooost…Cristina Lincu.

Ne-am întâlnit, ne-am cunoscut, am băut un pahar de vin împreună și am hotărât să și revoluționăm blogosfera mai apoi, cu un interviu în oglindă! 😺
Glumesc!!

Dar v-ați și prins, nu este așa??!

Era doar un intro deloc foarte special, dar absolut si imperios însă necesar; căci nu multă inspirație acum, pare că doar..:))!
Stare bună însă și curiozitatea voastrăă..crescândă mă ajută, căci o empatizez întotdeauna făra doar și poate!

Ia de citește un pic mai jos, dacă ești interesat în a mă cunoaște cu un articolaș mai bine.😅😅!!!

Cum definești tu, Adina, „blogosfera”?

..păi chiar vorbeam cu soțul meu, zilele trecute, că sună așa de pompos, ca și cum ai face parte din vreo masonerie cumva.
Păi ce să-nsemne? Revenind..
Cred că doar spațiul virtual prin care se-nvârt și se aleargă bloggerii în cuvinte ce formează fraze, ce vin din idei sau întrebări sau nedumeriri sau stări sau întâmplări personale sau reclame sauuu..samd.

O adunătură de oameni mișto, pe de altă parte, în majoritate principiali, din ce-am văzut, cu păreri proprii argumentate bine, în articole lungi sau mai puțin lungi, ce au hotărât să expună într-un spațiu public opinii personale.

N-am căutat in DEX pentru a nu mă influența vreo definiție de pe-acolo, sper că am dat însă una plauzibilă si destul de veridică.

De ce, cum și de unde până unde, ideea de blog personal?

Nu mai știu de unde..! Influența mediatică, probabil.
Dar mi se mulează bine pe personalitatea mea extrovertită, de altfel.

Generalizăm articolele din blogul nostru personal sau îl limităm și îl individualizăm în funcție doar de probleme, trăiri și nedumeriri personalizate?

Păi, na! Blog personal, prin analogie discuții și articole personale,zic.

Firește că mai scriu despre una alta ce aud sau citesc și am curiozități, sau mă intrigă, sau mă irită, sau vreau să aflu păreri multiple..dar în principiu scriu despre mine, despre stările mele de moment, de asemenea despre oamenii din jurul meu, despre copilul meu, despre impliniri personale sau singurărătăți triste aleatorii, de moment și ele.

De ce îți plac copiii?

Pentru că spun ceea ce gândesc, pentru că râd mult și din suflet, pentru că nu se lasă apăsați de probleme minore, pentru că dacă se lovesc își continuă joaca punând preț pe fiecare minut ce îl trăiesc chiar dacă doare, pentru că se imprietenesc în funcție de compatibilitate și nu în funcție de interes, pentru că știu să arate când iubesc și o fac necondiționat, pentru că sunt frumoși sufletește și corecți în gândire.
De-aia îmi plac mie copiii.

Femeie de carieră sau ne este suficient femeie mamă cu normă intreaga, pentru o stimă personală ridicată?

Pe mine personal nu mă reprezintă femeia carieristă.
Nu sunt genul de femeie care să-și dorească să demonstreze că i-ar fi ușor să ia locul bărbatului în casă, prin putere dată de funcție sau de orice altă aptitudine, pe care în capul meu eu o asociez și o atribui masculului și exclusiv a lui.

Pe de altă parte, stima de sine personală, pentru a fi mulțumită cât de cât, în echilibru măcar cu statutul de femeie puternică, spre care tind și nu mă dezic, nu vine doar din faptul că-ți crești copiii într-un mod cumsecade și ești gospodina perfectă pentru soțul tău sau partenera de distracții.

Nu-i de ajuns. Îti trebuie un pic de recunoaștere cumva pe undeva, ai nevoie de ceva al tău personal, de care să fii mândră că ai construit și firește și suficientă ambiție putere, de a duce până la capăt.

Deci nu neapărat femeie de carieră, dar nici de ajuns doar femeie mamă casnică, fără activitate individuală de care să te bucuri personal, căci ajungi în depresie cronică astfel.😀

Fericirea este un lucru mărunt?

Fericirea este un lucru negândit, nu-i un țel.
Când ești mic și ești întrebat „ce vrei să te faci când vei fi mare?”( într-o paranteză așa, uram întrebarea asta copil fiind) nu spui „fericit vreau să fiu și-atât!”, deși asta îți dorești în subconștient, probabil.

Fericirea este cel mai important lucru pentru fiecare dintre noi în parte, este sentimentul de preaplin spre care tindem toți.

Însă mereu avem îndoieli, nu suntem niciodată cu adevărat siguri că l-am ajuns sau că-l simțim cu adevărat.
Asta se-ntâmplă, cred, din cauză că facem confuzii între sentimentul de bucurie, care este al momentului, cu sentimentul de stare de bine și împlinire sufletească, care este simțibil pe termen lung, însă.

Fericirea este un lucru mărunt, da, pentru că nu o conștientizăm când ne este, iar dacă o trăim, o trecem în segmentul de banal al nostru cotidian și nu-i realizăm astfel importanța, decât poate prin lipsă la un moment dat, dacă o pierdem pe parcurs.

Fericirea nu este despre tine în relație cu mine, nici despre mine în comparație cu prietenul cel mai bun: este de sine stătătoare, personala.

Gânduri in preambul de somn cotidian.

„Iar mă culc târziu, iar mâine mă trezesc târziu. Nu știu cum o fi mai bine..să mă scol orice-ar fi, nervoasă chiar la 10 ..hai 11 chiar, sau să nu mai pun alarma și aia e?? Că oricum n-am mare lucru de făcut devreme.”
„Radu era cam trist, o fi pătit ceva și nu-mi spune?!? Hmm..îl descos eu mâine, sigur aflu dacă e ceva…”
Gânduri cu remușcări sau gânduri curioase! Cam atât!😀

Adina Banea

Am lucrat și pentru Lady Gaga!

Ia dezvăluie tu aici, de unde şi până unde Şcoala de Design în Danemarca? Nu-i tare departe acolo, prea printre străini, nu-i greu de supravieţuit departe de oameni pe care-i iubești??

A fost o chestie spontană, mă crezi?!? Astăzi studiam la Londra şi brusc apoi, fără drept de apel, m-am trezit cu totul mutat în studii despre design vestimentar în Danemarca. În altă ordine de idei, da, e greu printre străini câtă vreme sunt străini… :))

Dar eu mă acomodez uşor şi, din primele zile, am reuşit să-mi fac prieteni, chiar şi acolo, în Danemarca. Am supravieţuit chiar ok, printre altele, deşi mi-era dor de distracţiile din ţară… dar ce nu face omul pentru cariera sa?!?!

La prima ta prezentare, unde am fost şi eu prezentă întâmplător, ştiu sigur… nu mă-nşel, nu? la Story ţi-ai prezentat cartea de vizită, nu-i aşa??? Te-am reţinut probabil și pentru că ai avut o colecţie cu ceva influenţe bisericeşti, nu? O colecție un pic altfel, asta mi-a fost senzația. A avut succes?

Mie-mi plac lucrurile altfel. Şi pentru a fi remarcat, în profesia mea, cel puţin, ai nevoie de un pic de accente şi nu tocmai obişnuite.

Colecţia aceea chiar a avut un real succes, ba chiar o piesă din cele prezentate, şi-a dorit-o cu tot dinadinsul, tot din necesitatea de a fi inovatoare în modă şi în trend, mă gândesc :)), lady Gaga.

Acea Lady Gaga?? Ei pe bune, serios?

Aceea, da. Şi foarte serios. I-am dat-o gratis, de fericire că mă bagă-n seama… 😀

De-acu’ o s-o interpelez eu pe ea… prin mailuri… „auzi, io sunt ăla cu geaca aia mişto bisericească… mă mai ţii minte?? Eu tot mai fac una alta, chestii tari… în continuare…!!” 😅Sper să-mi şi răspundă, n-am încercat încă…

Mi-ar fi plăcut să fac design vestimentar, dar cred că mi-e mai simplu doar să combin hainele într-un stil mai personal, decât să le imaginez individual… Ție cum îţi vin ție ideile şi de unde?

De ne’unde-mi vin… influenţe, normal, ca peste tot, dar dacă ştii să le personalizezi, munceşti mult, ş.a.m.d., reuşeşti uşor uşor să te construieşti ca şi brand, să te valorifici la un nivel, de la an la an, tot mai ridicat, evolutiv permanent.

Şi astfel, aduni satisfacţii pe termen lung.

Oare ai de gând în viitor să lucrezi în serie, pentru un câştig mai mare, sau preferi în continuare să fii un artist, să construieşti un brand perceput ca fiind special prin produse unicat?

Niciodată nu voi lucra în serie.

Consider că fiecare îşi doreşte un… ceva… unicat, sau pe aproape şi nu sunt sub nicio formă de acord cu uniforma, ca şi stil.

Uniforme purtam la şcoală, şi nu ne prea plăcea, nu este aşa? Atâta vreme cât pe mine nu m-ar putea convinge nimeni să îmbrac ceva doar pentru că se poartă un model anume, nici eu nu voi lucra haine în serie.

Nici chiar pentru un câştig mai mare decât cel actual.

Consideri că este greu să te impui ca şi designer într-un Bucureşti plin de creatori de modă, ce vând en-gros copii de haine multi brand fără invenţii proprii în sensul ăsta?

Nu este greu, nu.

Dacă eşti particular în stil şi dacă stilul tău prinde, câştigi clienţi.

Dar pe parcurs, fireşte…!! Nu mă grăbesc, am răbdare să mă cresc frumos şi în timp, cum au făcut majoritatea designerilor importanţi. Aşa am învăţat la şcoală, în Danemarca. Şi în Londra chiar, căci şi acolo am urmat ceva cursuri de design, după cum știi deja, de fapt.

Deci cu răbdare, fără să mă identific cu vreun croitor engrosist, voi ajunge cineva în materie de modă românească.

Cel puţin, eu aşa mă sper.

Care crezi tu că sunt diferenţele majore dintre un atelier oarecare şi un atelier de designer?

Un atelier oarecare, este un atelier oarecare… fără nume.

Atelierul de designer, poartă numele designerului. Este cineva şi el, capătă culoare şi nuanţă şi suflet.

Munceşti mult, intens, pare-se… îţi cauţi totuși şi momente de relaxare, impunându-ţi o săptămână, spre exemplu, cu 7 zile toate, numai ale tale, pentru tine personal?

Acuma… să fiu sincer pân’ la capăt, nu?!?! Mă mai distrez şi eu, da… doar viaţa asta nu-i numa’ muncă şi muncă şi dorinţă de împlinire profesională şi doar atât…! 7 zile nu reuşesc încă, să-mi fac vreo vacanţă, dar puţin câte puţin, îmi opresc şi un pic de timp pentru relaxare personală.

Ce înseamnă „fericire”? Cum o defineşti în plan personal???

Fericirea nu are definiţie. Reprezintă lucruri însumate, acelea ce nu te deprimă ci, dimpotrivă, te împlinesc şi în plan sentimental, dar şi profesional. Mai am un pic de muncă la asta, dar simt că mi-e pe drum, ea, fericirea, din definiţia mea de mai sus.

Adina Banea

Noua direcție pentru YSL

Lumea modei a fost surprisă de plecarea Directorului Creativ al casei Yves Saint Laurent, Hedi Slimane, în locul său venind protejatul Donatellei Versace, Anthony Vaccarello, care în octombrie își va prezenta prima colecție din această poziție.

Am fost curioși să vedem ce asemănări găsim între fostul și actualul artist de la cârma casei și geniul fondatorului, pentru a ști la ce să ne așteptăm de la interpretarea semnăturii unuia dintre cei mai mari maeștri ai modei:

– Yves Saint Laurent a primit lauri ca o revelație la cârma casei Dior, recenziile criticii, cât și salutul pasionaților de modă evidențiind talentul unui tânăr discipol într-o paralelă cu opera maestrului său. Hedi Slimane nu s-a format sub mentoratul Yves Saint Laurent, dar și sau mai bine zis, în special prin redenumirea colecției casei, strategie interpretată drept o reală blasfemie, Hedi Slimane se numără printre directorii creativi ce au reușit să se distingă la același nivel cu sonoritatea brand-ului sub care evoluează.

– Yves Saint Laurent a fost un temerar al esteticii androgine, Le Tuxedo inspirând o reală revoluție, iar la cinci decenii distanță Hedi Slimane subliniază farmecul siluetelor mai mult decât filiforme.

– Dacă în moștenirea lui Yves Saint Laurent se regăsea și oda adusă cercurilor de studenți ce se întâlneau în cafenelele din Saint Germain, Hedi Slimane a dorit să exploreze esteticile ce se întregerea în manifestul subculturilor.

– Yves Saint Laurent și-a dedicat arta emancipării femeii prin îmbrățișarea cu încredere a propriei sale senzualități, exact semnătura definită de Anthony Vaccarello la Versus, tânărul designer fiind de asemenea inspirat de îndrăzneața direcție setată de Donatella Versace.

– Yves Saint Laurent evoca în colecțiile sale frumusețea copilăriei sale petrecute în Algeria, elogiind tezaurul meleagurilor natale.

Cât despre Anthony Vaccarello, rădăcinile italo-belgiene îl inspiră spre un stil ce propune o simbioză între seducația flamboiantă de sorginte latină și minimalismul grav, asemănător celui definit de generațiile creative formate la Antwerp.

Diana Serpoianu

Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.

www.pitchmenow.ro

Cele mai urâte schimbări pe care le aduce maturizarea

Ăștia maturi și responsabili amintesc de sindromul Peter Pan dar a fi mai copilăros nu înseamnă să trăiești pe o altă planetă, ci să simți mai acut tot ce-i cam nedrept la această etapă a vieții. Ne-am luat inima în dinți și oftând cu durere am trecut pe hârtie exact cele mai triste schimbări pe care le întâmpinăm după – Doamne, cum sună- o anumită vârstă:

Ești pe cont propriu!
Desigur, independența reprezintă una dintre cele mai frumoase aspirații care să ne ambiționeze zi de zi, dar cum ne vedem cu satisfacție munca transformându-se în petreceri, vacanțe, răsfăț și cam tot ce lăsăm posterității pe Instagram, își mai bagă inevitabil coada facturile, declarațiile de impozit, asigurările, analizele medicale și toate responsabilitățile care insistă să strice tablourile ce mai că se apropie de proiecția cuvintelor „living the dream”. #dontgrowupitsatrap #realitysucks

Începe corpul să-și impună punctul de vedere!
Mai întâi dispar sosurile dressing-urile peste salată și grătar iar burgerii par amintiri mitologice, apoi dulciurile se retrag triste lăsând pătrățelul zilnic de ciocolată neagră. Doar alcoolul ne mai dă o dulce senzație de tinerețe, aducându-ne aceleași reacții ca unui boboc de 15 ani ce-și primește inițierea în bere în tabără. Petreceri ca-n facultate? Tragem pe dreapta pe la 22:00 că doar atunci apare cel mai sănătos somn! Și culmea, în ciuda acestor schimbări, oglinda nu ne-ar zice să ne încercăm norocul pe la Victoria’s Secret.

După muncă urmează…
Gimnaziul lăsa loc liceului, liceul facultății, iar la master deja începea să se întrezărească realitatea. Toate materiile pe care le-am iubit, toate cursurile care ne-au provocat creativitatea, toate proiectele după care am fi urlat „I’m the king of the world!” lasă loc unor Excel-uri, task-uri și bine, hai, fie, ceva strategii care să ne mai stimuleze viziunea, dar în rest un portofoliu în elaborarea căruia nu mai întâlnim aceleași emoții ca-n compuneri, eseuri, simulări, etc. Plus că n-avem teze și sesiuni ci un buluc sisific de dosare și nu mai merge să dăm vina pe cățel că ne-ar fi mâncat tema!

Fără puppy dog love, că tot l-am pomenit!
Mai țineți minte bilețelele din bancă în bancă – poate citite de o duzină de ochi până să ajungă la destinatar- oracolele și jurămintele de iubire în vata de zahăr împărțită în parc la chiulul de la ora de mate? Sau sărutările în vârf de munte după sesiune, când învingerea unui traseu pe culmi venea ca antrenament pentru glorioasa noapte în club ce urma în stațiune? După o anumită vârstă – cineva să treacă în ilegalitate sintagma asta – să ne pregătim sufletește să vedem cum curtea e înlocuită de unii urâcioși cu negocieri contractuiale de tipul în trei ani avem doi copii, un credit la casă și o vacanță, fiindcă doar nimic nu e mai romantic decât viteza.

Diana Serpoianu