Ponturi de organizare a spațiului de la cea mai ordonată americancă1 reader now

Designerul de interioare Alejandra Costello este considerată a fi cea mai organizată persoană din America, viziunea sa ingenioasă acoperind toate principiile de maximizare a spațiului.

Iată cu ce sfaturi vine Alejandra, testate toate pe propria locuință:

– pentru locuințele cu un contur decupat, puteți transforma fiecare intrând în spațiu de depozitare, camuflându-l cu uși rabatabile;

– uleiurile și condimentele pot fi ușor poziționate pe suporturi rotative, astfel încât la doar o mică întoarcere, le parcugem pe toate în câteva secunde, alegând ce ne trebuie;

– dispozitivul face minuni pentru dulapurile adânci, greu de accesat, care ne obligă mereu să ne aplecăm ca într-o scurbură și să cotrobăim;

– poziționate astfel încât etichetele să fie cuprinse la nivelul razei vizuale, fără a fi nevoiți să răvășiți dulapurile în căutarea unei conserve;

– atașați o mică tăbliță borcanelor și caserolelor pentru o etichetare cu creta, astfel încât la schimbarea conținutului să va fie mult mai ușor să înlocuiți și scrisul;

– caserolele și cutiile vă ajută la fel de mult ca și rafturile, dar nu uitați să le etichetați;

– mergeți întotdeauna pe cutii translucide, echilibrează perfect claritatea cu discreția și etichetați atât rafturile, cât și suporturile;

– pentru tăvi și alte farfurii grele, în funcție de lățime și respectiv, înălțimea dulapului, puteți merge pe rafturi verticale, astfel încât să le puteți trage fără riscul de a le dărâma;

– pentru a nu ne pierde în propriile documente, le putem sorta pe cutii transparente suspendate pentru eficientizarea spațiului, rafturi etichetate cu „rezolvate”, „de verificat” sau „în curs de rezoltare”;

– nu uitați de puterea culorii, așezând documentele în funcție de natură și conținut în dosare de nuanțe diferite;

– dresserul poate fi organizat pe modelul hainelor, separându-le cu etichete „rochii cu mâneci lungi”;

– pentru băi, utilizați eficiența ușilor cu „buzunar”, ce se pot regăsi chiar și la perdeaua de duș.

The Thirteen Club sau lupta președinților cu ghinionul

Gazdele evitau adunarea a 13 meseni, iar această rezervă nu ținea de eticheta de mis en place, cât de superstiția ce amintea că un asemenea aranjament atrăgea într-un an moartea unuia dintre oaspeți.

Săturându-se să tot întâlnească această superstiție, un număr de cetățeni decid ca membri ai The Thirteen Club, fondat în 1882, să se reunească în fiecare zi de 13 a luni și să stea la mese în format de 13.

Ca un gest de revoltă în fața superstițiilor, mai și vărsau sare pe masă iar dacă se comitea impolitețea de a întârzia, amenda era stabilită la 13 centi.

Preocupat de studiul societății și al teologiei, eseistul Robert Green Ingersoll va susține în cadrul întâlnirii din 13 decembrie 1886 un discurs intitulat „The Superstitions of Public Men„, în care va aminti:

„Am avut destulă mediocritate, destulă politică, destulă superstiție, destula prejudecată, destul provincialism și a venit timpul pentru cetățeanul american sa spună: „de acum încolo voi fi reprezentat de oameni demni, nu doar ai marii republici, ci ai secolului al XIX-lea”.

Sub nicio formă The Thirteen Club nu era o gașcă de excentrici rătăciți, ci număra în 1887 nu mai puțin de 400 de membri.

Dacă în zilele noastre teoriile conspiraționiste vorbesc de tot felul de societăți secrete, ei bine, un demers atât de curios aducea împreună cinci viitori președinți ai Statelor Unite: Chester Arthur, Grover Cleveland, Benjamin Harrison, William McKinley și Theodore Roosevelt.

Să fi reușit distinșii membri ai clubului să spargă ghinionul? Dacă ar fi să ne gândim la soarta unor nume din lista de președinți, îl găsim pe Benjamin Harrison cu cel mai scurt mandat, 31 de zile până să fie răpus de pneumonie, în timp ce James A. Garfield și William McKinley au fost asasinați.

Dar în același timp rămân și restul, care infirmă superstiția, iar aceia care au avut parte de un sfârșit tragic nu confirmă termenul de un an…

10 echipe în iubire

Se spune că secretul unei relații împlinite ar fi să ne alegem partenerul cât mai departe de propria activitate.

Iată câteva iubiri nemuritoare ce anulează orice prejudecăți de orgolii demonstrând că evoluția profesională poate inflori și … împreună.

Irene și Vernon Castle – Vor domni ca regi ai dansului până în 1918, când Vernon Castle își găseste sfârşitul într-un accident aviatic, după ce a servit pe front înrolat în forţele aviatice britanice.

Frida Kahlo și Diego Rivera – “Două accidente m-au lovit în această viață – troleibuzul și cu tine” va spune Frida Kahlo despre iubirea sa cu Diego Rivera, pe care l-a abordat pe când era doar o studentă și cu care se va căsători când ea avea 22 de ani iar el 42.

Simone de Beauvoir si Jean Paul Sartre – Dincolo de reflecțiile Existențialismului rămâne și iubirea începută în amfiteatrele universității Sorbonne și continuată timp de 51 de ani fără a împărți vreo locuință comună.

Marie și Pierre Curie – Ambițioasa studentă ce părăsește Polonia tocmai pentru că în țara natală nu i se permitea să se dedice științelor îl va impresiona profund pe directorul laboratorului unde evada ore întregi în cercetare.

Pentru a-și putea trăi iubea, Pierre Curie ar fi renunțat la Franta pentru a-i fi alături Mariei la o eventuală întoarcere în Polonia, cei doi savanți lăsând posterității descoperiri însemnate, premii Nobel pentru fizică și chimie și inspirația unor sentimente.

June Carter și Johnny Cash – Un început haotic între prietenie, orgolii și vina pentru propriile sentimente lasă loc unei iubiri de 35 de ani sfârșită doar prin moarte, la patru luni după dispariția lui June, Johnny urmând-o.

Katherine și EB White – Cunoscând atât iubirea, cât și faima prin condei, ea, unul dintre cei mai influenți jurnaliști, iar el una dintre figurile reprezentative ale literaturii americane, cei doi autori se vor dedica sentimentelor și creației, rămânând împreună până la adânci bătrâneți.

Gracie Allen si George Burns – Vor trăi o iubire de 42 de ani, între care patru decenii vor fi dedicate comediei. Lovită de o boală incurabilă, Gracie se va stinge în 1964, iar George, refuzând să-și refacă viața, îi va vizita mormântul în fiecare lună până la dispariția sa la vârsta de 100 de ani.

Eva și Juan Peron – În tragica poveste a Primei Doamne venerate pentru solidaritatea și empatia cu care se apleca spre poporul său stă și imensul sprijin oferit soțului său în cariera politică, atât prin dăruire, cât și prin popularitate.

Elizabeth Taylor și Richard Burton – Dintre filmele în care ne-au încântat, rămân în inimile noastre ca Marc Antoniu și Cleopatra, amintindu-ne că de o mare iubire nu te poți despărți pe deplin niciodată.

Bonnie Parker și Clyde Barrow – O iubire intensă, trăită între jafuri și o continuă fugă, rămâne simbolul pasiunii dincolo de reguli și limite.

Cum să ne bucurăm de diamante printr-o investiție isteață?1 reader now

Chiar și inainte de a căuta un diamant suntem inhibați de preț, neștiind că anumite trucuri confirmate chiar de evaluarea trăsăturilor ne pot aduce piatra dorită mai ușor decât am crede. Ne întoarcem exact către cadrul 4C (carat-cut-color-clarity) și în funcție de atributele fundamentale ce descriu un diamant, putem să alegem inspirat pentru a ne evidenția eleganța cu frumusețea diamantelor:

– Desigur, am dori ca diamantul nostru să aibă cât mai puține imperfecțiuni, dar când alegem o piatră pentru sufletul nostru și nu ca activ investițional, goana după incluziuni s-ar putea să nu aibă importanța la care ne gândim. Claritatea este verificată sub magnificație 10x, imperfecțiunile nefiind perceptibile cu ochiul liber și astfel, în niciun caz admirat într-un restaurant sau un club.

– Încadrată în scara D-Z, prima oferind transparența perfectă iar ultima un ton ușor gălbui, culoarea unui diamant se va observa cu piatra pusă pe o foiță albă specială, culcata pe bază cu pavilionul în sus. Nu îl purtăm astfel, nu?

– Chiar și montura poate oferi iluzia unei pietre din ce în ce mai spectaculoase, cu cât ea acoperă mai mult din pavilionul diamantului, cu atât nu ne putem face o idee asupra dimensiunilor sale reale. Un stil care dezvăluie pe deplin frumusețea pietrei ar fi cel ce o expune total putând astfel să fie pierdută sau zgâriată cu ușurință.

– Cum dimensiunile lor dau primul semnalment al rarității, diamantele nu permit o relație direct proporțională a prețului în funcție de greutate, așadar o piatră de două carate nu va avea un cost dublu față de una de un carat cu aceeași claritate. Drept urmare, alegerea unei pietre de 0,9ct în favoarea uneia de 1ct aduce după sine o economie frumoasă.

– Astfel ne întâlnim și cu greutatea per piatră și cea total weight TW, întotdeauna cea de-a doua fiind considerabil mai puțin costisitoare decât un diamant echivalent.

Un buchet de diamante mărunte, melee sau nu poate fi mai prietenos decât am bănui.

Exit mobile version