Timpul nu omoară iubirea. Oamenii o fac! Timpul doar îi supune la teste – ce-i sincer rezistă, iar ce-i clădit cu nepăsare nu. Nu-l mai învinovăți pentru greșelile tale și nici nu-l folosi să te exonerezi.
Oamenii omoară iubirea cu egoismul lor, fiind într-o permanentă goană după fericire. Unii nu-nțeleg că fericirea în cuplu se obține, se trăiește și se pierde în doi. Ș-atunci, îi pun o frânghie de gâtul iubirii și-o sugrumă. Normal că se stinge, într-un final. Oamenii au tendința să omoare visurile, speranțele, încrederea, respectul, iubirea, doar pentru că scopul lor nu coincide cu cel de-alături. Și în astfel de cazuri, timpul este asemenea unui arbitru – ori lasă legea avantajului și relația continuă, ori îți dă roșu și te elimină.
Dacă tot ce ai construit cu celălalt este bazat pe interes, pe falsitate, pe minciuni, timpul va ruina tot ce aveți voi. O astfel de bază este șubredă – imaginează-ți un băț de chibrit care susține un pepene verde. Cât crezi că rezistă? Acum, fă analogia cu o relație – bățul de chibrit este interesul comun, iar pepenele verde interesul propriu.
Timpul chiar nu omoară iubirea dintre doi oameni. Timpul, dacă vreți, este un cel care-i obligă pe oameni să decidă ce se întâmplă cu ei. Dacă vor să trăiască o poveste frumoasă, o vor trăi până la adânci bătrâneți. Altfel, o vor trăi fix atât cât este cazul.
Omul sincer, omul altruist, omul empatic va construi mereu o fundație stabilă, pe care nimic nu o va putea dărâma. Chiar dacă, uneori, îi va fi dărâmat acoperișul, având baza, va putea reclădi – mai puternic, mai trainic, mai frumos. Vezi tu, timpul e de partea ta – poți trăi o viață întreagă iubind, dar doar dacă știi cum să o faci.
Așadar, data următoare când vrei să-l acuzi pe domnul Timp, adu-ți aminte că totul a fost în mâinile tale, iar tu ai decis ce vrei să se întâmple.
Scriu cum scriu, s-ar putea să nu-ţi placă, să te simţi puţin incomod. Nu-i nimic, o s-ajungi să mă suporţi aşa nenorocit cum sunt!
