Vine primăvara… pe furiş aşa cum încep toate marile iubiri. În fiecare an vine şi auzi cum cineva strigă „A venit primăvara!” şi rămâi mirat „Cum adică a venit? Când a venit? Eu unde eram?”.
Jocul a început demult pe când alergam după fluturi şi uitam să-i mai prind pentru că se aşezau pe o floare. Şi era atât de frumoasă că trebuia să o privesc!
Cu fiecare an am învăţat să te aştept, primăvară, ca pe un prieten drag şi să-ţi povestesc ce am mai făcut. Am crescut în braţele tale, mi-ai făcut cununi de flori şi m-ai alintat cu adieri cu miros de zambile. Îmi pregăteam discursul de bun venit şi număram ghioceii dar… pierdeam de fiecare dată. Oamenii pe stradă păşeau grăbiţi, cu capetele aplecate de gânduri şi cu sufletele rămase departe, în anii copilăriei. Parcă au uitat că au fost copii şi că încercau să se uite la soare! De ce sunt toţi atât de trişti? Mă întrebam de fiecare dată de ce nimeni nu ridică privirea spre vise şi uitam şi eu să zâmbesc… Şi de fiecare dată mă lua prin surprindere aceeaşi afirmaţie „A venit primăvara!
Nici nu mai ştiu când a început, de fapt jocul. M-am trezit într-o zi că mă întreabă tata :„Ce faci la geam?” „Mă joc!” „Cu cine?” „Cu…” şi şopteam „…cu primăvara”.
Te urmăresc de ani. Întâi alungi întunericul, în fiecare zi, clipă de clipă, măreşti ziua. Apoi pui stăpânire pe natură: împrăştii flori, mângâi copacii şi oferi mărţişoare celor dragi. Pe urmă te joci cu culorile discret şi delicat: ghiocei albi printre pete albe de zăpadă, muguri maronii pe crengile maro ale copacilor. Greu de observat! Cu fiecare zi şi cu fiecare mişcare câştigi din ce în ce mai mult şi… deodată apar toporaşii şi crengile copacilor se îmbracă în verde şi alb. Atunci şi doar atunci cineva observă: „A venit primăvara!”
Ei bine, anul acesta m-am pregătit: am deschis ochii mari şi am văzut semnele. Ştiam că te apropii! Am lăsat trecătorii cu tristeţile lor. Mi-am deschis sufletul şi mi-am pregătit discursul de bun venit. Am alungat toate gândurile rele şi mi-am luat cel mai frumos zâmbet. Pentru tine! Te aştept, Primăvară! Am atâtea să-ţi spun!
Mi-ar plăcea să transform lumea în cuvinte pentru că toţi trăim în aceeaşi lume, dar fiecare dintre noi o înţelege altfel. Suntem egali dar diferiţi: eu sunt o mică parte din tine, exact aşa cum tu eşti o mică parte din mine. Eu nu pot exista fără tine şi tu nu poţi trăi fără mine.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.