Etichetă: Sexhibition

Despre..intimități desfășurate intim

Cam înnorat mi se pare astăzi afară! Cumva parcă norii ăştia când se-adună, împrăştie migrene peste noi.

Nu simţi o apăsare-așa, un pic de grijă şi multe nelinişti, când vremea este închisă, cum e astăzi??!

Mă rog, că altceva voiam să povestesc..vorbeam zilele astea cu Mara, o altă prietenă importantă de-a mea, pe lângă Marco și Kayla, de care ați auzit deja câte ceva.
Mara, este o femeie de o delicatețe și o feminitate aparte, zici că-i o felină, așa-i de grațioasă!
..și natural, că de-aia-i mai interesant! Am ajuns la concluzia asta în timp, inițial am avut, ce-i drept, umbră de-ndoieli, cum c-ar fi un pic prea studiat accentul de timiditate excesivă, spre exemplu, care mie-mi părea că duce voit simțul masculului într-o zonă mustind a sex-appeal.

Revenind de unde am plecat, discuţia noastră, începută iniţial pe ton nepăsător şi paşnic totodată, s-a transformat uşor-uşor într-o discuţie aprinsă, pe care dacă o ascultai de la distanţă, îţi părea cu siguranță a fi dispută-n toată regula. 
Nici nu mai ştiu de unde până unde, ori cum, am ajuns noi să vorbim despre masturbare.

..dar ce aiurea sună cuvântul ăsta, nu?!? Parcă îţi dă un pic senzaţia, atunci când îl pronunţi ori îl gândești, cum că ai face ceva anapoda, dacă îl mai și acţionezi câteodată..:))
„M-aș masturba un pic..!!” Hmmm..zi și tu!! Nu-mi place deloc cum se aude, prea grosolan, ori nu știu, prea..adică duce gândul mai degrabă într-o zonă de „n-am încotro, trebuie s-o fac!” și nicidecum la ceva plăcut în trăire și senzații bune.
..ehh!..acuma ce să-i facem, vorbim cu el pe mai departe, căci n-avem sinonim simpatic, din păcate..!

Spuneam la un moment dat, cât de important este să-ţi cunoşti doleanţele sexuale prin atingeri proprii. 
Să stai şi să te imaginezi într-un decor erotic potrivit fanteziei tale sexuale de moment şiii..prin atingere, să te observi cumva cu ochii minţii, să exploatezi mai apoi în cuplu prin act sexual vorbit cu voce tare, ori în șoaptă dacă așa preferi, cum ajungi la orgasm tu în particular şi ce anume din ceea ce împărtăşeşti partenerului, te aduce să-ţi trăieşti apoi orgasmul şi în voi.
Prin comparaţie, vei observa astfel ce te incită în prezenţa lui, descătuşată de inhibiţii fiind, şi ce anume te incită doar pe tine și atât, în particular.

Vei vedea dacă există diferenţe la nivel de excitaţie între actul de..hai să spunem! din intimitate, pe care-l gândeşti curajos doar în intimitate, şi orgasmul întâmplat în urma actului sexual de cuplu.

„- Doamne, Adina, dar tu îmi spui mie acum, că te-atingi și singură câteodată? Tu asta sugerezi?!?” mă întreabă prietena mea, oareșcum destul de siderată.

M-a contrariat retoricul ei.

Citisem, ce-i drept, că femeile nu-şi recunosc momentele sexuale trăite separat.
Citisem și că femeile au o problemă în a recunoaşte că se ating și singure mai uneori, considerând cumva a fi greşit să faci „astfel de lucruri”.
..dar, ce spui?? că nici bărbaţii nu recunosc, ca o paranteză fie vorba, deşi, chiar aseară aveam o discuţie de grup, extinsă la Brasserie, unde Marco chiar zicea că un procent destul de ridicat dintte bărbaţi nu abţin de obicei chestia asta, fără importanță că-s în cuplu, ori însurați ori single.
Mă rog, nu-nţeleg de unde atâta nevoie de ascunzişuri despre lucruri umane şi fireşti, dar nici nu voi fi lămurită vreodată..so, hai s-o las aşa pentru moment, zic.
..de asemenea, am mai citit că femeile, în genere, nu dezvoltă neapărat curiozităţi sexuale şi, cu atât mai puţine le și pun în practică.
 Că totul depinde în special de partener.
 El ajută femeia să prindă curaj să se deschidă.

Așa și este, am remarcat în timp.
 Un partener cu deschidere sexuală te învaţă să te percepi sexual şi să-ţi înţelegi ca fiind normală dorinţa crescândă de experienţe noi de cuplu.
„-Dar..Mara, draga mea, de ce nu spui cum că te masturbezi şi tu?? Suntem prietene bune de atâţia ani, ne-am spus atâtea..! Ce mă priveşti așa ciudat?!? ..brusc?!? Ți se pare vreun subiect tabu, ori poate eşti tu mai ruşinoasă? Sau așa percepi tu masturbarea, a fi o rușine?!?” am replicat eu, iritată deja, din cauză că am interpretat-o ca fiind o lipsă de încredere în mine.
„- Păi pentru că eu nu o fac. Niciodată. Sunt în cuplu și eu de ceva timp, ai uitat? Și n-am nevoie de mai mult decât atât!”
Mda..ce-i drept este în cuplu de vreo 3 ani cu un individ destul de strange, deloc nu reuşește să îmi ajungă prea simpatic, nici gând apropiat.
În altă ordine de idei, Mara este o tipă destul de conservatoare în genere, nici nu-mi dau seama de ce am intrat în astfel de discuție cu ea, acu’ realizez.
… tocmai conservatorismul ăsta probabil că mă și atrage în relația noastră de prietenie, nu-i dus într-un extrem enervant, fixist..! Nuu..nu-ți imagina ce nu există, nici vorbă, e ținut cum trebuie, în echilibru cumsecade, cum eu n-aș putea s-o fac.
Uite, îmi place că ea mănâncă numai lucruri sănătoase, de exemplu, cum eu mănânc tot invers și pe dos, bea fresh-uri acre, bleahh!! dar sănătoase și acestea, și mai întotdeauna, în vreme ce eu prefer mereu un sauvignon blanc cu multă gheață..face sport, în timp ce eu nu urc.. măcar o treaptă, fără gâfâieli prelungi după aceea, șii..tot așa.

În fine, că iar devălmășesc idei..masturbarea nu are legătură cu faptul că eşti căsătorită sau nu, măi Mara, draga mea!! Uuuoff!! Nu-i ruşinos s-o faci, nici femeie dacă eşti, nici dacă te afli bărbat.

E un mijloc de autocunoaştere, de dezvoltare personală sexuală; prin masturbare ajungi să-ţi cunoşti corpul, să-i simţi reacţiile, poţi astfel mult mai uşor să explici partenerului mai apoi, ce şi cum îţi place, unde adori să fii atinsă, și unde nu ai niciun stimul; deşi citise el, spre exemplu, că o majoritate a femeilor preferă săruturi uşoare pe o anumită zonă a trupului, ehh..! ţie, iată!! nu-ţi priesc aceleași, cele universale, tu vrei o altfel de muşcătura, în cu totul alt loc! Haț!!
În linişte aflându-te tu câteodată şi dezvoltând fantezii pe plan psihic în complementaritate, devii primul cunoscător a ceea ce îţi place cel mai tare.
 Ai timp cât vrei, răbdare cât ţi-e necesară, momente hedonistice, dacă le resimți astfel, care te vor ajuta să te autodepăşeşti, să te cunoşti, să te iubeşti, pentru că mai apoi să te laşi iubită în modul care ți-e ție peste măsură de foarte incitant.
Ştiind ce vrei, vei şti şi ce să ceri, eu așa zic.
Așa și fac, de altfel..!! ?

N-am aflat exact dacă Mara s-a lăsat cunoscută de ea însăşi prin atingeri în singurătate, sau dacă doar a minţit, jenată fiind de modul meu direct de abordare.
..mai descos eu, înc-o dată..alt atu important al ei, Mara e foarte sinceră, așa că sigur o voi prinde cu o confesiune, pe la un moment dat!!
..știu cu siguranță că nu-i deloc ruşinos să faci lucruri, una alta, pentru a te descoperi, pentru a te dezvolta sexual.
 E binevenit chiar și un vibrator în casa ta, dar de ce nu?!?..am și eu unul, by the way..!! Petrișor îl cheamă..hahahah..!!..pe care să îl foloseşti uneori în intimitate, ori..pampam!! în completare de act sexual de cuplu, în preludiu.

Și mai știi ceva?? Chiar și în cuplu de se află, chiar măritată dacă este, dar chiar și-atunci, da, culmea! femeia are voie să fie sexuală!!
Ba chiar îi e recomandat!!

Somn fantezist, vă-mbrățișez!!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Două cuvinte și-o prefață

Bună dimineața!!

M-am trezit cu noaptea-n cap, cum nu-mi prea stă în obicei și nu-mi place deloc când mi se-ntâmplă astfel; nici strop de cafea nu am prin casă, am răscolit toate dulapurile, sperând măcar o linguriță fără cofeină.
Dar n-am avut noroc să aflu..!
Am de făcut astăzi o mulţime de treburi casnice, am tone de scris și nu-mi găsesc vreo inspiraţie! M-am trezit întoarsă, fără idee de subiect, darămite de subiecte!
Aşa păţesc de fiecare dată când sună ceasul devreme, cu trebuinţă de sculat neapărat, cu obligaţii de îndeplinit eu singură droaia toată de responsabilităţi cotidiene.

Ahhh..!! Şi bine că mi-am amintit să trec în lista asta lungă, şedinţa cu părinţii, pe lângă temele de la română, pe lângă de-nvăţat la geografie, plus și istorie parcă avea..?!?

Daaaa..! Am copil mare, în clasa a v-a, iar acum nici că trebuie scăpat din mână, se pierde altfel, devine uşor-uşor comod, din ce în ce mai superficial apoi şiiii, cât ai pocni din palme și fără să conştientizezi, dar nici măcar nu-ți dă prin cap, uite-aşa!!.. deodată, brusc, afli cum că din toamnă nu merge la liceu, ci mai rămâne înc-un an în Şcoala Generală!
Ehhh!! Firește că știu că exagerez, probabil că lucrurile nu s-ar înfățișa cu viitor atâta de dramatic, dacă nu mă mai ţin scai acuma, dar și morţiş de Radu, să fie premiant mereu.
Doar că asta sunt de când mă știu, mai precaută cu un centimetru poate, decât ceilalți.
..la fel procedez şi cu soţul, identic procedez!
Principiu principial de-al meu, pare-se, atenţia asta sporită vizavi de cei mai dragi oameni din viaţa mea.
Păi ăsta mic îmi trebuie crescut mare, neapărat frumos sufletește, învăţat despre reguli morale dar și despre importantul unei culturi cât de cât pe-acolo zic, ce se formează din manuale; pe de altă parte, și celălalt, neapărat și el, îmi trebuie ţinut aproape de familie, în evoluţie permanentă de cuplu.
Aşa zic eu că-i must have-ul, pentru a fi împreună fericiţi, amândoi fericiți, şi nu doar unul separat, adică el, în speță..hmm!

Tot astăzi, mă mai văd cu o prietenă bună de-a mea, Kayla..! Îmi povestea cu năduf aseară că-i plină de necazuri cu tipul ăsta nou pe care și l-a pricopsit de pe nu știu unde naiba, de vreo două săptămâni incoace..! Doamnee..! Că n-o-nţeleg deloc pe fata asta, dar serios mi-e greu până și mie s-o duc toată pân’ la capăt întru totul..!!
Face numai alegeri nepotrivite! Are obsesie vizavi de bărbaţi ce o curtează sexual, dar doar atât, care-o provoacă permanent cu tot soiul de picanterii sexuale, jocuri erotice ciudate..sau, hai să spunem politicos, c-ar fi inovatoare, mai neobişnuite decât obișnuitul.
„Evoluate” le spune Kayla, cu atitudine ce vrea sa spună despre ea cum c-ar fi ea persoană evoluată, fără vreun doar și fără poate!!

IMG_1095

Daaaa..! Am copil mare, în clasa a v-a, iar acum nici că trebuie scăpat din mână, se pierde altfel, devine uşor-uşor comod, din ce în ce mai superficial apoi şiiii, cât ai pocni din palme și fără să conştientizezi, dar nici măcar nu-ți dă prin cap, uite-aşa!!.. deodată, brusc, afli cum că din toamnă nu merge la liceu, ci mai rămâne înc-un an în Şcoala Generală!
Ehhh!! Firește că știu că exagerez, probabil că lucrurile nu s-ar înfățișa cu viitor atâta de dramatic, dacă nu mă mai ţin scai acuma, dar și morţiş de Radu, să fie premiant mereu.
Doar că asta sunt de când mă știu, mai precaută cu un centimetru poate, decât ceilalți.
..la fel procedez şi cu soţul, identic procedez!
Principiu principial de-al meu, pare-se, atenţia asta sporită vizavi de cei mai  dragi oameni din viaţa mea.
Păi ăsta mic  îmi trebuie crescut mare, neapărat frumos sufletește, învăţat despre reguli morale dar și despre importantul unei culturi cât de cât pe-acolo zic, ce se formează din manuale; pe de altă parte, și celălalt, neapărat și el, îmi trebuie ţinut aproape de familie, în evoluţie permanentă de cuplu.
Aşa zic eu că-i must have-ul, pentru a fi împreună fericiţi, amândoi fericiți, şi nu doar unul separat, adică numa’ el, în speță..hmm!

Tot astăzi, mă mai văd cu o prietenă bună de-a mea, Kayla..! Îmi povestea cu năduf aseară că-i plină de necazuri cu tipul ăsta nou pe care și l-a pricopsit de pe nu știu unde naiba, de vreo două săptămâni incoace..! Doamnee..! Că n-o-nţeleg deloc pe fata asta.

Ideea e că îi cam place să se-alerge tot mereu cu bărbaţi noi, adoră să trăiască în nelinişti, nu-i place neam să stea în statut echilibrat de femeie normală, ba mai mult de-atât, pare că urăşte din tot sufletul ei feciorelnic, tradiţionalismul cu tot ce-nseamnă și ponoase ce se trag din el.
Fie vorba între noi, mai degrabă am senzația că un pic de tradiționalism pe ici pe-acolo, merge picurat nițel, iși are sensul lui, zic, nu?
În fine!

Acuma, sper să nu se-nțeleagă în concluzie cum c-aş judeca-o în vreun fel, ci doar că personal, aş trăi  destul de dificil în condițiile în care aş plimba de mână zile din viaţa ei.
Mult prea palpitantă, contradictorie, sucită, agitată..cu totul deliciooasă..! asta-i Kayla..! n-ai cum să n-o adori, n-ai cum să n-o iubești, odată ce ai cunoscut-o!
Și-o să vă vedeți că am dreptate..!! Nu-mi stă-n caracter să fabulez defel, de ce aș face-o-acum, în prime rânduri de poveste?!

Dar, apropo, știi cine-s eu?? Că m-am grăbit să ți-o explic pe Kayla, d’apoi eu??

..păi mare năzbâtie de femeie mi-am hotărât să fiu, încă din copilărie am fost nonconformistă, de când nici nu știam ce-nseamnă „a fi nonconformist”, acționam pe principii liberale, aveam propriile reguli și principii, în care am crezut dintotdeauna că mi-ar fi adecvate. Și-i de-ajuns.

De fapt, aşa mi-am propus, dacă nu mă-nșel, fix la ultima oră de dirigenţie dintr-a 12-a, când ne-a întrebat diriga  „cum ne vedem noi peste 20 de ani!”
M-a buşit râsul instantaneu. Așa întrebare banală?!? Nu vă sună revoltător de învechit?!? Cel puţin mie așa mi-a trecut în percepţie tonul dânsei întrebător, curios, dar și iscoditor, cu virgule subliminal strecurate, printre cuvintele destul de seci.

Astfel, am și decis să răspund eu prima, pentru a da tonul mai apoi și celorlalţi; pentru a avea curaj ei să îndrăznească să-şi impună pe rând perspective viitoare moderniste, şi nu să le afirme cumsecade pe cele uitate într-un colț de casă veche, de către străbuni.

„Eu ştiu cum voi fi exact, doamna dirigintă!! Voi fi cu siguranţă o femeie tânără, chiar mai simpatică decât sunt astăzi, cu sexualitate crescândă deşi voi avea spre patruzeci de ani, voi fi o femeie cool în atitudine de mămică, şi mai interesantă în statut de soţie. Pentru că voi fi cu siguranţă în parteneriat stabil, cu partener ce-mi va adora inocenţa copilului împletită cu maturitatea înţeleaptă a adultului.”

..ce drăguț am punctat, nu?!? Nici nu știam că știu atâtea chestii de pe la 17-18 ani….:))

„În plus, cred că voi ajunge designer vestimentar! Unul renumit, firește!”

..şi astăzi când îmi amintesc momentul ăsta abia povestit, mă amuză încă reacţia dirigintei, pe care-am iubit-o mult și din tot sufletul. Om minunat, bun pedagog, un extraordinar psiholog totodată!! Foarte multe mi-am însușit din verticalitatea dânsei, i-am
admirat întotdeauna obiectivitatea și corectitudinea, modul firesc și răbdător, cum asculta cu bunăvoință și înțelegere probleme ce măcinau copilul aflat în etapă importantă de viață.

În fine, mi s-a împlinit predicţia până la capăt, exceptând partea cu job-ul, pe care n-am adus-o nici la stadiul de studiu măcar. Am început multe, dar nu m-a pasionat nimic din ce mi-a fost sugerat de către părinți că..”ar trebui, este necesar, și asta faci și punct…!! Ia mai lasă-ne în pace cu gărgăunii ăștia de actriță, i-auzi la ea!! Doamne Maica Domnului ce nebunie, dar ce toane are și fata asta a noastră.”
Hmm..! nu eram cu toane, aveam doar nevoie pentru mine să dau la teatru, mă atrăgea să mă fac actriță, asta simțeam eu că mi-e necesar. Și punct.
Dar am picat.
N-am apucat să mă fac nici creatoare de modă, am rămas totuși interesată de haine altfel tot mereu, ale designerilor ce sunt cu doi pași  înaintea modei, asortate nonconformist, cum într-adevăr m-am păstrat a fi conștiincios, de foarte mică.
Iar cu sexul și sexualitatea..binişor și-aici, aș zice, stau pe roze evoluționiste..! ca să nu zic extraordinar, și să exagerez probabil, cine știe ce interpretați voi mai apoi?!? Păi nu-i mai bine să-mi păstrez eu un gram de modestie pe alocuri?!? Cu pic de curiozități nedeslușite prea din timp, grămadă?!?

Revenind la ziua de astăzi, căci deja mă doboară gândul complicațiilor ce mă așteaptă, mai am azi o întâlnire; tot așa, cu un prieten  bun, un prieten de familie, Marco, dac-ați auzit de el!
Un veritabil Kayla masculin, de altfel.

Aşa suntem toţi, de fapt..ia stai așa!! am tras acum rapid concluzia. Ne formăm pattern-uri de oameni preferaţi şi nu le schimbăm orice-ar fi şi orice s-ar întâmpla în viaţa asta..!!
Avem, categoric conturat de mici copii, pattern-ul pentru partener, apoi pattern pentru prieteni favoriți, compatibili nouă, un pattern, cu certitudine configurat și el, chiar până și pentru noi înşine..iată ce concluzie am reuşit să trag acum, într-un zâmbet lătăreţ ce simt cum îmi destinde chipul tot..!!
Și nu de-aia m-a copleşit o voie bună în crescendo acum, doar gândul la Marco, m-a binedispus cumva.
Este ceva incredibil omul acesta..! Macho man-ul consacrat al Bucureștiului, cu diferența că el ar prefera să fie, categoric îi trebuie să fie, un Casanova. Doar că un Casanova aşezat în ordine, cu familie cu tot, orânduit cu soaţă, cu un copil ori doi pe lângă casă..și-n rest, în linii mari, asemuit întru totul cu personajul legendar.
Cum sună asta?? Deplasat? Un pic?
Firește! Pentru că el nu înţelege cum ori de ce se face, ca nicio femeie să nu se simtă confortabil visând la o legătură serioasă în cuplu cu Mister Casa-nova.

Păi ce femeie crezi că și-ar dori, măi Marco dragule, un fluşturatic afirmat cu mândrie de el insuși chiar, jurat a fi forever, cuceritor pe viață?!?
Păi ce femeie normală la cap și în toate mințile, să vrea de tot și pentru totdeauna un bărbat așa de special..hahahah..! – că știu că știi că nouă chiar ne ești destul de fooarte special- în rol de stâlp al familiei, de mascul asumat și responsabil pentru fericirea amândurora?!?

Printre altele, fac repede o confidență..e secret, dar cum  aici am hotărât să nu avem secrete…Kayla a avut o perioadă când a cochetat cu ideea de  Marco în cuplu.
Dar nu..!n-a fost să fie pe termen lung, deși speram cu toții ca dintr-o lovitură să-i potolim pe amândoi! Dar nu s-a putut! Scoteau cuţitele permanent unul la celălalt, ba ascuţea unul, ba ascuţea al doilea câte trei deodată…!
În dormitooor în schimb, nu vreți să știți câte lucruri impresionante se tot întâmplau!! Daaa..!..ieşea mereu câte-o ditamai  povestea mirabolantă când mi-o confesa Kayla impresionată, cu fericire orgasmică impregnată pe tot chipul ei îmbojorat, datorită aducerilor aminte de cu seară-n urmă!
Mai-mai că și invidiam trăirile lor speciale, uitam cu totul că nici ale noastre nu-s deloc de lepădat!!
N-avem, ce-i drept, chiar fulgere orgasmice mereu, ne mulțumim cu ceva chestii mai normale; nici nu străfulgerăm concomitent tremurături multiple tot mereu și împreună în același timp, dar stăm cum trebuie, cel
puțin până acum, la capitolul acesta.

Eh!! Într-un final au hotărât, Kayla cu Marco impreună, că-i mult mai bine să rămână ei prieteni, doar atât!
Deși, tot între noi, mai pe ascuns vă spun din nou, că mai apar priviri flirtate, cu zâmbet subânțeles, cu sens despre care aș zice eu așa, că nu-i chiar o normalitate de comportament amical.:))

Hai că m-am întins cu vorba şi uite cum reușesc eu sa întârzii la prima întâlnire importantă a mea de astăzi.
M-au contactat niște doamne de la Clubul Mămicilor, pentru un parteneriat pe parte editorială evident, dar și pe work-shopuri, să vedem, că n-am reţinut exact chiar  ce și cum, dau o fugă să dezvoltăm subiectul face to face..!!

Ahhh!! Și uite cum uitam să spun de ce n-am ajuns designer renumit, așa cum visam mică fiind, să profesez când voi fi mare..!!
M-am apucat de scris, e mai comod momentan.
Mâine..nu ştiu ce voi face însă, v-am spus deja că-s o nonconformistă imprevizibilă.
Așa voi și rămâne..!!

Vă-mbrățișez vesel, cu mult drag!!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Normalitatea obișnuinței

..ori mai degrabă anormalitea ei!

Nu ştiu cum reuşim noi dar facem cumva ca oamenii cei mai apropiaţi nouă să ajungă la un moment dat să ne treacă neobservaţi.

Uite..ia gândește-te de câte ori nu ţi s-a întâmplat să te întâlneşti după mai multă vreme cu un cunoscut mai îndepărtat de-al tău, care nici bine nu apucă să te salute cum trebuie, că-ți și remarcă eforturile nemâncate, depuse timp de-o luună întreagă, ce ți-au determinat scăderea în greutate cu  2 kg. Neobservabile de altfel probabil pentru o majoritate de oameni dintre cei mai apropiaţi dar atât de extrem de vizibile în acelaşi timp, pentru nişte străini.

Ştiu..ştiu ce vrei să spui acum în încercarea  de a te scuza că n-ai remarcat..păi dacă nici eu nu te cunosc, atunci cine să te mai cunoască pe tine?😉
Păi dacă tu nu observi că eu nu mănânc de-o lună şi c-am slăbit nemâncand atâta cele 2 kg de pe şolduri, atunci cum să m-aştept eu de la alţii să vadă acest lucru?

Așaaa.. reîntorcându-mă la ce voiai tu sa spui iar eu nu te-am lasat pentru a nu întrerupe o idee bună ce mi se contura prin cap, revenind deci în acel punct, subliniez cu litere de tipar că scuza ta cu obişnuinţa nu prea mi-e credibilă.

„Când stai prea aproape şi mereu împreună cu cineva, este şi normal să nu mai observi permanent toate nimicurile la celălalt”.

Hihihihi..!!..asta voiai să-mi spui, nu? Am ghicit? Te-am ghicit ori nu?
Hai că nici nu era greu, zic!..daar..să ştii că nu tot obişnuinţa ne ţine departe unul de celălalt în genere, că ea nu ne mai lasă să ne observăm.

Nicicum obişnuinţa mea cu tine şi viceversa nu-i vinovată pentru faptul căă tuuu nu mă mai priveşti curios pentru că nu te interesează să observi cum mai sunt eu.
..ori pentru că nu mă mai îmbrăţişezi cu atingere seara când mă culcuşesc în pat pe lângă tine pentru a începe un vis frumos şi cald eu în noaptea aia, cu tine neapărat rezemat în mine fizic, dar şi în gând pe de altă parte..ziceam deci că eu nu cred că obișnuința prea multă cu mine duce la neîmbrățișarea ta cu atingere ori că  din cauza ei nu-mi mai percepi forma atingând-o, ci doar o laşi atinsă din obişnuinţa gestului şi nu a nevoii de îmbrăţişare cu mine seara, în fiecare seară înainte de culcare.

Aici probabil că se și face diferenţa între noi.

Eu văd dacă într-o seară tu eşti mai obosit, observ și tristețea de pe chip a vecinului nostru de la 6 de care nici nu-mi pasă afectiv în vreun fel, iar toate astea pentru că mă uit la voi cu grijă curioasă.
Sunt curioasă să vă surprind starea de astăzi, să vă înţeleg cum v-a trecut ziua de bine ori dimpotrivă, anapoda, să observ dezamăgirea sau neliniștea sau fericirea din priviri.
Să văd dacă mai sclipeşte bucurie ori dacă nu cumva a dispărut îmbrăcată în nişte ochi goi ce caută doar alinare.

Nu obişnuinţa faptului că trăim unul lângă celălalt în aceeaşi casă ne va determina să nu ne mai observăm unul pe celălalt atunci când ne trăim noi viaţa în fiecare zi în casa noastră, trecând-o pe lângă noi nepăsători.

..ci mai degrabă obişnuinţa faptului că ne-am obişnuit să nu ne mai bucurăm unul de celălalt, să ne uităm unul peste celălalt, să ne atingem pentru că aşa ni se întâmplă din greşeală să ne atingem întâmplător şiii..pentru că aşa ne este normalitatea atingerii noastre de cuplu de 10-20 ori 50 de ani, mereu aceeaşi şi la aceeaşi oră întotdeauna şi în acelaşi loc şi în aceeaşi parte a corpului. 

Devenim un câine al lui Pavlov unul pentru celălalt la un moment dat, dacă nu mai suntem curioși unul despre celălalt la un moment dat.

O relaţie de cuplu ori o relaţie de prietenie bună ori..orice fel de relaţie care implică sentiment cu emoţional și afect, se creşte de la zi la următoarea zi, mereu cu încă câte-un pic.
Din oră în oră îţi mai dă prin cap un amănunt să i-l adaugi pentru a nu fi cenuşie şi banală relaţia aceasta care pentru tine este atât de importantă..ştii ce zic?
..că vorbesc cam alert şi cam grăbit pentru a nu-mi pierde vreun cuvânt esenţial în explicaţie şi-n argument..şi mi-este teamă ca nu cumva astfel pe de altă parte, să pierd din coerență..mă grăbesc să spun tot absolut, asta-i ideea, n-aş vrea să uit ceva şi să constat după nu ştiu cât timp că ceva-ul ăla pe care nu l-am trăncănit în argument eu astăzi, era ditamai detaliul care contura de fapt ideea principală…

În fine, cert este că aşa cum noi oamenii putem deveni adulţi cu frustrări adunate în parcurs de evoluţie a noastră matură, tot la fel şi relaţia noastră ne poate crește problematic, poate aduna conflicte interioare care ne mocnesc şi lucruri de spus cărora nu le-am găsit însă niciodată momentul să le spunem.. și uite-așa astfel reușim să ne creştem noi o relaţie frustrată şi total defectuoasă.

Un alt argument pentru a întări cele scrise mai sus, ar mai fi şi obişnuinţa asta a noastră de a ne crea obişnuinţe care să ne spună în mod obişnuit că celălalt ori ceilalţi s-au obişnuit să nu ne mai vadă/simtă/atingă/mângâie/iubească.. „Și asta e, n-avem ce face! nu putem schimba nimic, căci așa este normal!”

Normalitatea însă nu este asta! Normalitate este doar ceea ce consideri tu că e normal, ceea ce vrei tu să observi că există, ceea ce-ţi doreşti tu să trăieşti..ceea ce vrei tu să auzi şi la alţii mai apoi că îţi confirmă ceea ce tu preferi să auzi, prin confirmările acestea ale lor bucurându-te apoi că ai dreptate atunci când spui că „asta-i de fapt, da, asta-i normalitatea!”
Dacă te vei înconjura numai de oameni trişti, ai putea crede că viaţa este numai tristă.
Dacă vei ţine aproape numa’ nefericiţi, vei avea senzaţia că nu există fericire.
Dacă bagi în seamă numa’ oameni care nu iubesc, vei spune că iubirea este de fapt un banc.
Și așa mai departe.

..se mai întâmplă câteodată și să căpătăm obişnuinţa lucrului nostru important câștigat cu greu şi să ne obişnuim ușor să-l uităm după aceea în importanță pentru noi.
Să uităm cât am luptat cândva tocmai pentru a ajunge într-o relaţie crescută vesel şi deloc obişnuită cu banalul din relaţia altora pe care-i observăm mult prea obişnuiţi cu (ne)fericirea lor.
..așa de obişnuiţi încât nici n-o mai salută, nici nu şi-o mai îmbracă gros când se schimbă anotimpul cald, n-o mai zăresc când e neliniştită şi anxioasă, n-o mai percep apoi cu risc de pierdut, ci doar cu maxim de risc obişnuit.

Normalitate.

Dacă ne vom obişnui să nu ne mai observăm cearcănele unul celuilalt…ne vom obişnui să trăim şi fără să ne observăm zâmbetul.
Ne vom obişnui totodată şi să devenim nişte leneşi care s-au lăsat înveliţi în obişnuinţa unui trai cât de cât pe-acolo, nici prea prea nici foarte foarte şi care au uitat obişnuinţa înnoirii fericirii cu noi etape de fericire superioare, nedesluşite până acum vreodată.

Şi cum îţi spuneam la început de expunere de lucruri importante pe care ne obişnuim să ni le pierdem considerându-le detaliu, aseară am încheiat o cură lungă de slăbit care m-a secătuit de vlagă şi m-a umplut de oboseală și m-a obișnuit cu foame..!….dar măcar am slăbit naibii alea 2 kg de pe şolduri..că urat se mai vedeau, mă obsedau şi dacă nu le oglindeam cumva, atât de tare mă agasau! ..hihihihihi..! Dar le-am dat jos pân’ la urmă!! Ai remarcat, nu?
Nu-mi stă mai bine aşa mai suplă?
Ia pune mâna să vezi ce mijlocel fără pic de pufoșenie grasă am eu acum! Tralalala..!
Măi, dar tu  m-auzi? Sau nici nu observi măcar că eu vorbesc cu tine?
Uuof! Eu cred că s-a obişnuit cu vocea mea atât de tare, că nici n-o mai aude!! 😅😅

 


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.