Respiră-mă

respiră‑mă. îmi e suficient că‑mi eşti.
părăseşte‑mi nopţile, iubindu‑mi bezna divină,
ancorează‑mă la visurile tale cereşti,
sărută‑mi sufletul, hemoragia vieţii oprindu‑se în tihnă.

criminal e cel ce nu trăieşte clipa,
vidul amestecându‑se, în loc
să te doară, să te usture nefericirea,
sunt parte din sângele tău, ce noroc…

răstoarnă‑mă. nici aer nu am.
îmi trăiesc mizerabila clipă.
nici gânduri, nici lacrimi nu am,
sunt nimic, iubind pe nimica.

un gol imens îmi cuprinde conştiinţa,
sângele, şiroind peste tot, răsfirat
se scurge, arătându‑mi cum îmi este frică
încărunţită de timp, venerându‑te, nu‑i păcat,
respiră‑mă.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.