Detest balanțele!

Omule care mi-ai fost drag,

Îți scriu aceste rânduri ca să nu mai fie nevoie să ți le spun în față pentru a 99-a oară! Mi-ai lăsat un gust amar, din nou! Mai amar decât penibila cafea pe care o făceai tu dimineața și pe care am înghițit-o mereu cu scârbă, crezând că așa trebuie să fie! Dacă e să nu suport ceva la o persoană, aceea e nehotărârea. Detestam toate momentele în care prietenele mele din zodia balanței făceau sex cu nervii mei atunci când ieșeam la cumpărături, neștiind cam o oră ce fel de deodorant să-și aleagă și pe urmă plecau acasă cu coșul de cumpărături gol! Asta ești și tu… o balanță indecisă care, în doi ani de zile nu a reușit să se dezbrace de principiile cretine ale Evului Mediu pe care îl studiezi cu atâta interes!

La început ți-am înțeles pledoaria: eram doar amanta care te făcea fericit atunci când „ea” te stresa cu geloziile și isteriile unei frustrate întreținute. Pe urmă, am înțeles și că mă acuzai că ți-am ascuns cei 7 bărbați cu care m-am culcat înaintea ta (deși nu aveai niciun drept să știi asta, d’apoi să-mi mai ții și morală). După ce a plecat „ea” (fizic vorbind, că spiritual încă îi simțim amândoi prezența), am crezut, din nou, „că așa trebuie să fie” când după 2-3 săptămâni de stat împreună, mă trimiteai la plimbare. Am zis că nu treci așa ușor peste o relație de 5 ani. Practic am stat o juma de an în aceeași casă (cu câte o săptămână pauză, după 2-3 petrecute non-stop împreună), timp în care n-am suflat nici din greșeală un zâmbet altui bărbat, ți-am lăsat telefonul și toate parolele mele ca să vezi că poți să te încrezi în mine, te-am iubit, te-am spălat, te-am călcat, te-am gătit și ți-am demonstrat în fiecare fel că te iubesc, iar tu m-ai trimis, din nou la plimbare spunându-mi că nu poți avea încredere în mine și că a fost prea mulți înaintea ta!

Fostul dragul meu, tu crezi că pe mine nu mă chinuie gândul noaptea că pentru câteva minute de fericire am ajuns să am coșmaruri? Sunt perfect conștientă că am păcătuit dar să-L lăsăm pe Dumnezeu să mă judece, nu trebuie să o faci tu! Ai știut (aproape) de la început ce poamă am fost și te-ai încăpățânat să mă ții lângă tine spunându-mi că rațiunea îți spune să mă lași, însă inima nu se-ndură! Trebuia să mă lași în pace, de atunci! Acum eram acei prieteni care trebuia să fim, fără legături necuvenite!

Ai râs cu mine mereu și te-ai simțit în siguranță. Am fost persoana care ți-a dat sprijinul moral de care aveai nevoie! Degeaba încerci să-mi mai scrii acum faze amuzante. Nu-mi mai vine să râd! Nici măcar la dumele tale! De ce?! Pentru că ești în continuare nehotărât! Tu nici acum, după ce doi ani de zile în care ne-ai jucat pe amândouă pe degete, nu știi cu care să rămâi! Îmi asum calitățile de toantă care, din dragoste și pentru că a încercat să se simtă vinovată, te-a așteptat atât! O toantă care ți-a înghițit toate geloziile fantasmagorice numai pentru că te-a iubit!
Dar știi ceva? Urinez cu nonșalanță pe talerele ecosistemului tău!

Adeline


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Am visat frumos

În câte vise-n braţe-mi te cuprind…
Te rog să mă crezi, eu nu te mint!
În câte vise lângă corpul tău mă trezesc
şi palma ta fermă-mi rămâne pe piept.

Mi-e dor s-ating al tău suflet înmuiat în miros de flori,
să savurezi cu poftă gura-mi uscată de amor.
La lăsarea serii să-mi spui o minunată poveste,
apoi să-mi fredonezi o melodie în solfegii celeste.

Flacăra purelor emoţii să ne trezească din amorțiri,
cântecul iubirii să-nchege mii de simţiri.
Să m-acoperi şi descoperi ca pe-o a doua piele
îmbrăcându-mă într-un palton lung de bezele.

Mi-e dor să-mi pun capul pe pieptu-ţi, bătăile să-i număr,
să-ţi sărut cu patos ai tăi netezi umeri.
Să sorb din al tău respir ce-mi dă mie suflare
și inima-mi se vindecă de o dulce-amară jale.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De ce?

De ce mi te-a adus soarta,
iar eu ţi-am deschis poarta?
De ce mă uit în neştire la lumină?
Oare vreau să am viaţă senină?
De ce tristeţea e un poştaş gri şi mut
ce din uşă-n uşă vrea să bată?
De ce soarta mă bate pe nedrept
și inima mă doare adânc în piept?
De ce ne-am întâlnit la răscruce de drum
și ne-am pierdut în al iubirii scrum?
De ce-am pierdut atingerile parfumate?
De ce îngeri dulci pe buze-mi cântau
și prezenţa ta simplă mă-ncânta?
De ce numele tău îl scriam cu fumul de ţigară
și visam să aud acorduri de chitară?
De ce n-am uitat căldura şoaptelor,
jurământul dat cândva viselor?
De ce visăm cu ochii deschişi
și ne aruncăm priviri pe furiş?
De ce viaţa-i plină de suspine,
ca un biet suflet, rupt din mine?
Totuşi…de ce mi te-a adus soarta
și eu ţi-am deschis…iar…poarta?


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Bună dimineaţa, iubirea mea!

Toate poveştile de dragoste sunt la fel! încep cu a fost odată ca niciodată” şi … se termină cu “au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi şi mai trăiesc şi astăzi dacă n-or fi murit! Dar ce se întâmplă după ce s-au văzut”? Sunt două variante : au fugit … numai că fiecare … în direcţii diferite sau au rămas uitându-se unul la altul şi timpul a rămas în loc. Toţi treceau zâmbind pe lângă ei, zâmbind cu drag pentru că îşi aduceau aminte de … ceva sau zâmbind cu încredere că li se va întâmpla într-o zi exact acelaşi lucru minunat. După ce s-au săturat de “văzut” a început povestea: femeile o simt, bărbaţii ştiu să o exprime. Să nu uităm că cele mai frumoase romane de dragoste şi cele mai frumoase versuri le-au scris bărbaţii, bărbaţii îndrăgostiţi; şi tot bărbaţii au pornit războaie şi au cucerit lumea pentru a arăta femeii pe care o iubesc că … pot avea tot ceea ce doresc, e suficient doar să spună sau doar … să gândească cu voce tare.

Deci … iubim!!! Şi ne aşteptăm ca iubirea vieţii noastre să simtă la fel, să gândească la fel şi … să ne ghicească gândurile. Să fim serioşi! Dacă omul iubit nu este un mag autentic de unde să ştie, dragul de el, că eu în momentul ăsta vreau salată de fructe? Poate el se gândeşte că după-amiaza trebuie să discute cu vecinul de la 2 care i-a atras ieri atenţia că îi curge apă pe peretele dinspre baie. Eu visez poveşti uitându-mă în ochii lui şi el… are o privire pierdută şi fixă gândundu-se că trebuie să demonteze tot gheul şi poate şi … chiuveta. Rezultatul? O mie de gânduri feminine… inutile : nu mă ascultă!..ori nu e atent la mine!..ori nu mă iubeşte!!! STOP!!! Ba te iubeşte pentru că e lângă tine, altfel ar fi plecat, şi poate în momentul acela chiar nu te iubeşte pentru că se gândeşte la chiuvetă şi el nu poate iubi … o chiuvetă, nu? Nu mai arunca cu presupusuneri, sunt total neadevărate.

Lasă-l să respire sau … nu-l lăsa! A doua variantă îmi place mult mai mult decât prima! Hahahaha…! Vrei ceva, deschide gura şi spune. E  simplu!

Spune-i în fiecare dimineaţă ce înseamnă pentru tine… spune-i că te simţi în siguranţă în braţele lui, mai spune-i tot ceea ce simţi şi totceea ce gândeşti. Dacă doarme şi tu te-ai trezit prima, lasă-l sau doarmă! sau trezeşte-l, dacă te simţi singură dar… spune-i și asta. Spune-i că îţi este dor de el cât doarme, că ai vrea ca ziua să aibă 23 de ore şi noaptea doar 1 ca să puteţi dormi mai repede.

Spune-i că fiecare minut cât nu e lângă tine durează un secol şi că timpul şi-a schimbat coordonatele: o zi fără el durează cât războiul de 100 de ani. Spune-i că te trezeşti cu el în gând şi că primul, al doilea şi de fapt toate gândurile de peste zi sunt 99% pentru el, restul… te ajută să treci strada pe verde … sau pe roşu?

Spune-i ce simţi şi ce gândeşti nu-l chinui cerându-i să ghicească, nici tu nu ai chef de dezlegat sudoku când găteşti trei feluri odată. Eşti la serviciu şi el e la serviciu şi ştii foarte bine că are o întâlnire cu directorii unui concern internaţional. Şi ce? Trimite-i un sms în care să-i spui cât de mult îl iubeşti. Fă ce simţi! O să-i placă şi va zâmbi atât de fermăcător că va obţine toate contractele cu toate clauzele semnate şi îl va felicita şi şeful. Şi va fi fericit! Asta vrei, nu? Să-l vezi zâmbind! Păi fă-l să zâmbească, atunci!

Te trezeşti dimineaţa şi vrei să fii iubită? Cine nu vrea…?! Nu aştepta să ghicească ce vrei tu că treaba cu ghicitul… durează. Spune-i  că ţi-e dor de el… altfel de dor. Sau mai simplu… nu spune nimic şi fă ce simţi. Alintă-l, răsfaţă-l, acoperă-l cu sărutări dulci, fă tot ce-ţi trece prin cap şi vei vedea… un zâmbet. Un zâmbet larg chiar dacă ochii sunt închişi!

Braţele lui se vor deschide să te primească. Asta ai vrut, nu? Când se întinde leneş şi deschide încet un ochi să vadă pe unde eşti şi de ce nu-l laşi să doarmă, spune-i la ureche: “bună dimineaţa … iubirea mea! A trecut atât de mult timp de aseară că mi s-a făcut iar dor de tine!!! Ce bine că eşti aici!!! Vrei să ne bem cafeaua … după? ori în timp ce …?”


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Zmeul din poezie

Şi hai şi spune cum mă gândeşti tu cu adevărat!
Şi hai, te rog! Dar hai să povestim și alte lucruri noi,
Lucruri mai neştiute încă despre-amândoi!
Dar haide, eu te-aș ruga să recunoaştem cum simţim exact,
Şi nu cum credem noi că ne-am dori s-audă celălalt!

Uite, eu m-aş plimba pe-o stea de zi mereu numai cu tine!
Aşa cred eu că mi-ar plăcea! Să ţin în mână mâna ta,
S-o simt împreunată până-n suflet,
Trăindu-se în entitate cu a mea!

Şi..cred c-aș vrea încă ceva! Dar mult aş vrea!
Mi-aş mai dori să simţi şi tu la fel!..și tot aşa..!
Mi-ar mai plăcea să-ţi domolesc apoi privirea toată,
Atunci când mă priveşti prin ochi încă o dată!

Iar..domolit înseamnă să-ţi revii din zâmbet trist,
În hohot vesel de copil care se ştie fericit!
Mi-aş mai dori când mă priveşti mereu,
cu faţa toată să îmi tot zâmbeşti,
Să te transformi din muritor în Zmeu!
Zmeu iubăreț, în suflet trăind prinţ,
Prinţul acela din poveste, doar printul meu,
Pe care îl trezesc când vreau din visu-i adormit,
Cu un sărut șoptit!..sărut ce mângâie cum știu pot eu!

Ador să mă preumblu-n vis pe toate stelele din cer doar eu cu tine,
Cu pas încet să mergem mai agale noi,
Tot povestind poveste de iubire,
Să ştiu convins că dacă mâna mea mi-o ţii în palmă,
Îţi sunt în tine şi acum şi peste primăvară,
Cum ţi-am fost  mereu, încă din prima seară!

Ne-am trăit în noi aceştia amândoi, o vară lungă doar a noastră!
Uşor-uşor am consumat-o uşurel, încetişoor pe toată!
Eu cel puţin, aşa credeam!!..că nu mai poate
ea de-acum, să ne răzbată nori mereu!
Şi iar şi iar din nou..şi iar încă o dată!

Daar ia uite-o! Nici nu-mi dau seama cum, dar uite! ..reapare..!
De printre vijelii tunate cu fulgere nervoase ..mai-mai să zici că-s niște vrăjitoare..!
Ia..ia uite-o!! Cum se ridică în fărâmă nouă, zăresc parcă..da..da!
Mai creşte încă o fărâmă alta de prin ea..
Mereu renaşte, promite acelaşi anotimp
Mă lasă să mă trăiesc la fel de visătoare,
Hotărând iar pentru noi timp lung..!
..zvâcnit întotdeauna doar cu soare!

Hai!! Dar zi şi tu ceva!..căci eu am gând să tac!
Aştept să zici şi tu măcar un strop de picătură.
Un..ceva scurt, nu te stresa acumaa să scrii cu totul o lectură!
..zi-mi o metaforă care-ţi trăieşte despre mine,
Ca să-nțeleg eu și-ncă un pic în plus din tine!

Nu-ţi cer să-mi cauţi rima toată, identic cu a mea!
Dar zi măcar că..vrei să ne plimbăm şi-atât!
Prin cer ai vrea să ne plimbăm?
Ori poate tu preferi pământ??
Ori poate nu ai tu cuvânt aşa de important,
Cuvânt mai simplu de vorbit, cu sens mirobolant,
Care să spună căă..nimic nu-ţi este vară în priviri,
Decât doar eu!..care-ţi sunt simplu eu, de spus în vorbe de cuvânt,
Căci pentru tine nici măcar nu sunt prea mult: decât o iotă ce-ți rimează-n trup!
Ori..toată poezia ta! Atâta de puțină-ți sunt!

Și doar atât.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.