Sorina e singură. Dacă amândoi au încercat tot ce s-a putut încerca să repare ceva ce în final s-a dovedit că vrea să rămână stricat şi nu mai funcţionează, înseamnă că mai mult de-atât nu se poate. Nu e vina ei, nu e vina lui şi nu e vina Universului. Sorin a murit sau i-a murit sufletul sau o fi ales chiar Sorina să renunţe la toate renunţările. Cine ştie? Fiecare poveste este unică şi are mai multe variante: a lui, a ei, a socrilor, a celor mai buni prieteni, a altor prieteni, a vecinilor, etc. Adevărul e undeva la mijloc şi oricum nu mai contează. N-am văzut nici un adevăr să salveze o iubire.
Ziua mai e cum mai e, îşi umple timpul cu fel de fel de activităţi care ar trebui să-i ocupe şi mintea. Seara e cel mai greu, toate gândurile care au fost alungate peste zi, se întorc şi aduc cu ele şi alte zeci de gânduri. De ce a fost? De ce nu mai este? De ce mai contează? Te simţi descompusă în părţi din el pe care le ai în tine dar nu le mai vrei, părţi din tine pe care i le-ai dat lui şi le-ai vrea înapoi şi părţi din voi de care te împiedici ori de câte ori eşti foarte convinsă că ai uitat.
E tristă şi debusolată şi nu mai vrea nimic. Nici pe ea nu se mai vrea. Ar vrea să-şi poată scoate toate gândurile din cap, să le pună într-un plic şi să le trimită la capătul lumii. Ar vrea să găsească un pansament, o alifie, o pastilă sau ceva, orice care să-i vindece sufletul, să nu mai doară aşa de tare. A uitat cât de frumoasă când râde şi nu face decât să plângă. Se ascunde de oameni şi se ascunde de sine. A ajuns la un capăt şi nu ştie dacă să se întoarcă, să rămână acolo sau să meargă înainte. Şi nu ştie cu cine să meargă pentru că singură nu poate. E atât de singură în suflet că nici un om din zecile de oameni din jurul ei nu pot umple golul. Ar vrea să o ia de la capăt şi nu ştie unde e capătul.
Draga mea, ai răbdare, ai să-l găseşti, ai tot timpul din lume să te linişteşti, să te gândeşti, să mai elimini dintre gândurile care nu-ţi fac bine, să simţi şi să înţelegi că ceea ce simţi tu se referă strict la tine. Va trece, serios că trece, fie că vrei, fie că nu vrei. Asta nu depinde de tine. Ce depinde cu adevărat de tine este cât durează până trece, dacă vrei cu adevărat să treacă şi ce faci pentru asta. Între timp redescoperă-te şi lasă-te surprinsă de tine. Nu căuta înlocuitori şi nu alege cel mai mic rău dintre două rele. Tu meriţi ce-i mai bun. Nu privi singurătatea ca pe o pedeapsă şi nu fă compromisuri care, dacă ai fi sinceră ţi-ai da seama că sunt inacceptabile chiar şi pentru tine. O nefericire în doi doare mult mai tare decât o nefericire de unul singur. Gândeşte-te ce vrei de la tine şi ce poţi oferi. Apoi gândeşte-te ce vrei de la viitoarea iubire, impune standarde şi nu da cu ele de Pământ la cea mai mică dovadă de atenţie din partea unui Sorin.
Nu căuta sufletul pereche pentru că sufletul tău este unic, nu are pereche şi nu are nevoie de o pereche, are nevoie de un alt suflet la fel de unic. Nu căuta o jumătate, tu eşti un întreg, ai nevoie de un om la fel de întreg ca şi tine. Nu căuta o relaţie, ai una cu mama, caută o iubire. Nu căuta un salvator, nimeni nu va putea să te salveze de proprii tăi demoni decât tu. Caută să afli cât mai multe despre tine, despre ce reprezinţi tu ca persoană atunci când elimini toate rolurile pe care ţi le-ai atribuit sau ţi-au fost atribuite. Cine eşti tu suflete?
Nu gândi că dragostea este un fel de dicţionar structurat pe capitole care are toate răspunsurile la toate întrebările. E doar o completare a ceea ce eşti tu, nu-i atribui roluri pe care nu le are. Dragostea nu schimbă oameni, nu anulează principii, nu emite reguli, nu ţine de foame şi nu repară suflete distruse. Nu e magician, nu e avocat, nu e medic, nu e bucătar şi nu e psiholog. Dragostea n-o culegi din drum, n-o cumperi de la supermarket, şi nu apare peste noapte. Se construieşte încet, cu atenţie, cu răbdare, cu încredere şi cu respect. Dragostea este adaptabilă, se schimbă, evoluează şi creşte în ani. Nu e o emoţie, e un amestec de emoţii nebune care îţi dau o senzaţie de linişte. Dragostea nu e un part time, e un mod de viaţă: mi-e foarte bine fără tine dar mi-e mult mai bine să ştiu că mă pot descoperi în fiecare zi, altfel, prin ochii tăi.
Mi-ar plăcea să transform lumea în cuvinte pentru că toţi trăim în aceeaşi lume, dar fiecare dintre noi o înţelege altfel. Suntem egali dar diferiţi: eu sunt o mică parte din tine, exact aşa cum tu eşti o mică parte din mine. Eu nu pot exista fără tine şi tu nu poţi trăi fără mine.
