(replică la poezia „Cine sunt eu”, de Alex Radu)
Ești o victimă în propria-i amară penitență,
Ce caută echilibrul în prag de convalescență.
Ce-a pierdut cândva încrederea în a vieții esență
Și își conduce inima cu o maximă prudență.
Ești pictorul de alb-negru. Să mâzgălești ar trebui,
Până teama o înfrângi și ai obține un ton de gri.
Derutat de trăiri, dorindu-ți câteodată să zbori,
Și uiți mereu că-n cer și îngerii au demonii lor.
Ești războinicul ce-și apără scutul de arme albe,
Ce-aspiră la armistițiul din suflet, liniște, pace.
Ce se supune cuvintelor scrise cu multă durere,
Și cade înfrânt, obosit, sleit de propria-i putere.
06.05.2015
Sunt, poate, încă un bijutier stângaci în tainele scrisului, un bijutier care mai are de șlefuit mult și migălos piatra rară pentru a o desăvârși și… tot va avea imperfecțiuni. Însă vreau să cred că tocmai aceste imperfecțiuni fac poezia mea frumoasă și unică. Pentru că „cuvântul, ca artă, se caută singur pe sine dacă îl lasă poetul să se exprime.”
