Şi ce dacă există Rai? Eu vorbesc prin dulce grai.
În a scrie mă refugiez, în al meu dor, vis şi crez.
Şi ce dacă-i timp frumos? Înăuntru e rece şi-ntunecos.
Totul miroase a vară târzie, degeaba vrea să mi se-nchine.
Şi ce dacă-ţi spun ce simt? Îmi place mult să te alint.
Să-ţi fac cadou din al meu timp ca marii zei din vechiul Olimp.
Şi ce dac-am mai scris eu poezii? Era cândva, mai demult, în tinereţe.
Pe atunci nu ştiam să mă exprim cu a cuvintelor blândă tandreţe.
Şi ce dac-am devenit nesecat izvor? De vină e doar fântâna mea de dor.
Dorul nebun ce s-a cuibărit în mine și nu ştiu până când va ţine.
Doar să ţină cât mai mult! Soarele apune acum în tumult.
Iar în vise, de m-ai căutat și nu m-ai găsit…eu n-am plecat!
Sunt, poate, încă un bijutier stângaci în tainele scrisului, un bijutier care mai are de șlefuit mult și migălos piatra rară pentru a o desăvârși și… tot va avea imperfecțiuni. Însă vreau să cred că tocmai aceste imperfecțiuni fac poezia mea frumoasă și unică. Pentru că „cuvântul, ca artă, se caută singur pe sine dacă îl lasă poetul să se exprime.”
