Speriat să nu-ți vezi pozele deochiate online din cauza fostului tău furios? Nu trebuie să renunți de tot la sexul virtual, doar să fii mai deștept!
Până recent nu aveam parolă pe telefon. Pare prostesc din mai multe motive, dar pentru că telefonul meu era vechi și nu s-ar fi gândit nimeni să îl fure, plus că stă numai în mâna mea sau nu are baterie, nu m-am gândit niciodată că ar trebui să mă gândesc la protecția mea. Apoi am început o nouă relație și au început mesajele fierbinți și intime. Dintr-odată m-a apucat paranoia și a trebuit să îmi blochez telefonul.
Mi-am setat două parole și am creat foldere marcate cu Z pentru a evita persoanele indiscrete și chiar mi-am șters materialele porno create acasă.
Perfect. În afară de asta, în viața reală dacă o persoană se decide să îți facă rău și să le publice, nu mai contează că ți-a promis că totul va rămâne între tine și el.
Când vine vorba să trimiți mesaje sexuale în text sau poze, încrederea este moneda de schimb. Din fericire, nu sunt o persoană care să facă schimb de obscenități după două conversații online. Îmi țin joculețele sexuale într-o relație stabilă pentru a nu risca nimic pentru că știi tu, iubirea adevărată nu spune niciodată am destul material cu care să te șantajez, deci nu forța nota.
Există multe probleme legate de asta, toate încep cu verbul a-ți asuma. Cuvânt care, după cum zice tata, înseamnă să scapi de răutatea din tine și din mine.
Sunt zeci și zeci de femei care au trecut prin povestea horror în care au trimis poze prietenilor lor având încredere deplină, crezând că după despărțire nu vor începe să le amenințe.
Știi despre ce vorbesc: ai avut încredere în el, pe moment ți-a plăcut să intri în joc, ai trimis materialul cu promisiunea de a rămâne între voi și apoi ai fost înșelată de un nesimțit egoist și răutăcios care nu a ținut cont de intimitatea ta și ți-a creat în suflet o furtună de rușine și de vină.
Apare rușinea și vina pentru că nesimțitul are un public, dar acele sentimente nu apar dintr-odată. Rușinea și vina apar pentru că el are un public care consideră nuditatea, deschiderea sexuală și vulnerabilitatea ca fiind imorale sau dezumanizante.
Mi-e teamă că acel public nu este implicat în activitatea bărbatului: site-urile porno ca răzbunare, grupurile de pe WhatsApp …Nu. Publicul respectiv este format din oameni „normali” de pe Facebook și Twitter de fiecare dată când o femeie tânără devine „o paria” și apoi este făcută de rușine și dezumanizată de către bărbați și femei deopotrivă pentru simplul fapt că a trimis o poză dezbrăcată.
Dar ce ar fi dacă toată lumea nu s-ar mai purta ca și cum nu ar mai fi văzut trupuri goale? Sau ca și cum sexul a fost creat ieri? Ce s-ar întâmpla dacă toată lumea s-ar opri din a pretinde că sunt șocați de eforturile oamenilor de a se face doriți? Am mai face atunci parte din cercul de atacatori de fiecare dată când unul dintre ei scoate la iveală o poză a fostei lui pentru a o face de râs și a o umili?
Realitatea este că nu am ajuns încă acolo. Și, dacă nu putem controla acțiunile masei și ale atacatorului crud, măcar putem controla ceea ce trimitem altora.
Trebuie doar să faci alegeri cu cap…
Nu vreau să spun că ar trebui să te oprești din folosirea mediului digital în jocul sexual. Trebuie doar să fii inteligent cu privire la alegerile pe care le iei – cui trimiți informațiile tale, cât de mult dezvălui din caracteristicile tale de identificare (față, tatuaje, cercel în mamelon și așa mai departe) și pentru cine faci acest lucru și de ce. Foarte important: trebuie să știi că faci lucrurile din proprie inițiativă, nu sub amenințări sau manipulări.
Milioane de cupluri își exploră sexualitatea digital și unii chiar o publică pe site-uri erotice de pe Tumblr (de exemplu). Dar cele mai multe fac acest lucru fără față, nume sau locație sau distrug toate pozele imediat.
Pentru că viața este plină de nesimțiți.
O să îți las câteva vorbe de înțelepciune ale rebelului Colin Farrell care a mers la tribunal să-și dea în judecată fosta pentru publicarea sex tape-ului pe care l-au făcut împreună. Povestea spune că după ce cazul ar fi fost închis, unul dintre cei din instanță l-a întrebat: „Sper că ați învățat lecția, domnule Farrell?” Răspunsul lui a fost: „Sigur că da, data viitoare iau caseta cu mine.”
