Lumea modei a fost surprisă de plecarea Directorului Creativ al casei Yves Saint Laurent, Hedi Slimane, în locul său venind protejatul Donatellei Versace, Anthony Vaccarello, care în octombrie își va prezenta prima colecție din această poziție.
Am fost curioși să vedem ce asemănări găsim între fostul și actualul artist de la cârma casei și geniul fondatorului, pentru a ști la ce să ne așteptăm de la interpretarea semnăturii unuia dintre cei mai mari maeștri ai modei:
– Yves Saint Laurent a primit lauri ca o revelație la cârma casei Dior, recenziile criticii, cât și salutul pasionaților de modă evidențiind talentul unui tânăr discipol într-o paralelă cu opera maestrului său. Hedi Slimane nu s-a format sub mentoratul Yves Saint Laurent, dar și sau mai bine zis, în special prin redenumirea colecției casei, strategie interpretată drept o reală blasfemie, Hedi Slimane se numără printre directorii creativi ce au reușit să se distingă la același nivel cu sonoritatea brand-ului sub care evoluează.
– Yves Saint Laurent a fost un temerar al esteticii androgine, Le Tuxedo inspirând o reală revoluție, iar la cinci decenii distanță Hedi Slimane subliniază farmecul siluetelor mai mult decât filiforme.
– Dacă în moștenirea lui Yves Saint Laurent se regăsea și oda adusă cercurilor de studenți ce se întâlneau în cafenelele din Saint Germain, Hedi Slimane a dorit să exploreze esteticile ce se întregerea în manifestul subculturilor.
– Yves Saint Laurent și-a dedicat arta emancipării femeii prin îmbrățișarea cu încredere a propriei sale senzualități, exact semnătura definită de Anthony Vaccarello la Versus, tânărul designer fiind de asemenea inspirat de îndrăzneața direcție setată de Donatella Versace.
– Yves Saint Laurent evoca în colecțiile sale frumusețea copilăriei sale petrecute în Algeria, elogiind tezaurul meleagurilor natale.
Cât despre Anthony Vaccarello, rădăcinile italo-belgiene îl inspiră spre un stil ce propune o simbioză între seducația flamboiantă de sorginte latină și minimalismul grav, asemănător celui definit de generațiile creative formate la Antwerp.
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
