Nu ştiu să sper. Nici să aştept nu ştiu.
La mine totul trebuie să se întâmple repede-repede! Acum și pe loc!
Îmi trece aşa anapoda câte un gând aiurea prin cap, şi mă apuc să-l duc până la capăt doar gândindu-l.
Asta dacă mi-e simpatic, fireşte..!!
..și-atunci am și scris astfel întâmplarea pe care mi-o doresc să-mi fie parte din experienţe, care să mă bucure mult, să mă-mplinească şi să-mi aducă un zâmbet azi şi încă două mâine!!
Mă şi buşeşte râsul..! Îmi amintesc acum printre altele, cum mi-a trecut prin cap într-o zi să fac o emisiune cu şi despre copii, pentru tinerele mămici care se trezesc cu țipătoarea umană mică, ce urlă neîncetat prin braţe ucenice în ale mămitului!
De-abia îl născusem pe Radu, care din fericire nu mi-a plâns nicio secundă..nici în poală, nici în pătuţul lui şi nici când s-a lovit prima dată mai tare decât ar fi putut suporta orice copilaş vreodată..! care-ar fi urlat probabil de durere, mult peste zece ore!
Ştii ce-a făcut în schimb al meu?
S-a uitat spre faţa mea crispată care simţise lovitura până-n suflet şi mi-a râs amuzat.
Uuof! că aproape m-apucasem să plâng eu în locul lui, dar el mititelul, simtindu-mă neputincioasă, m-a încurajat să nu mă extetiorizez lăcrimicios, și astfel să ne stricăm noi joaca.
În fine, reîntorcandu-mă la gândul meu televizat, după ce l-am învârtit prin cap de colo-colo şi l-am ameţit bine de tot, am hotărât că-mi place la nebunie ideea şi-am hotărât să-i dau drumul cât mai repede în practică.
Nu mi-am propus doar să încerc!
Ori doar să sper că voi reuşi.
Mi-am zis doar să mă concentrez să fac ce trebuie pentru a contura un format de emisiune pe care să-l duc la..!!
Nu ştiam unde, dar ştiam cu siguranţă că voi gândi eu unde să găsesc.
Fireşte c-am găsit. La OTV. Şi fireşte că am început-o şi evident că am şi continuat-o 2 ani şi ceva apoi la B1.
Fireşte că n-a rupt în două cu succes maxim în audienţă mare, chiar dimpotrivă aș putea spune.. !
..ehh!..se putea şi mai bine cu siguranţă, dar a fost suficient şi-aşa! Ba uneori chiar se mai întâmpla de primeam și felicitări când mai mergeam pe la Billa la cumpărături! Mă recunoștea emoționată vreo doamnă vânzătoare și mă umplea cu bucurie multă pentru o lună-ntreagă! Pe bune, pe cuvânt, așa simțeam!
Tocmai de aceea numa’ astfel procedez și azi, doar un acest mod acţionez atunci când îmi doresc neapărat ceva.
Fără speranţă şi fără aşteptare că mi se va întâmpla din senin un noroc venit de la ceilalţi.
Nu! Nu prea am încredere în norocul altora.
Al meu este deja testat!
De ce să sper eu atunci să-mi gândească mie alţii gândul meu şi să pretind cumva să-l şi concretizeze în soluţii pentru mine?
Când eu ştiu să mă mişc rapid, suficient de norocos şi destul de foarte hotărât??
De-aia zic mereu că eu nu sper nimic şi nu aştept nimic şi nu încerc nimic!
..și că merg mai departe-n gânduri întotdeauna!
Așa îmi trebuie mereu să fie primul pas.
Îmi mai trebuie după aceea, să-l simt în emoţie.
Să-mi cântăresc cum mi-e emoţia..șii..dacă-i bucuroasă, gata!
De mâine hotărăsc să o testez exact!
Hahahah! De astăzi am iarăși gând nou.
Fumez o ţigară să-mi treacă exuberanţa asta agitată care-mi freamătă tot corpul şi nu mă lasă să scriu în linişte ce mi-este necesar şi cum şi unde, și-apoi m-apuc să schiţez planul!
Primul şi al doilea şi până ce-mi iese simțită cum trebuie emoţia recitindu-l.
PamPam!
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
