Amuzantă, sociabilă, pusă pe șotii, copilăroasă.. tatuată, Dj, organizator de party-uri, PR, scriitor de versuri cântate, cântăreaţă..  femeie.

– Mereu în metamorfoză, mereu surprinzi şi ne surprinzi cu lucruri..chestii..hobby-uri noi, interesantă şi imprevizibilă.
Cine este  Dj Wanda? Cum ești tu,  Maria pe numele real,
 în intimitate?

– DJ Wanda este Wanda şi-n particular, o persoană tonică, plină de viaţă, curioasă, veselă, ocupată, o femeie mișto, de acțiune, ce nu se plictiseşte niciodată. Căci nu ar avea timp.

De unde ţi se trage numele de scenă?
Cum ţi l-ai ales ori cine  ţi l-a potrivit atât de bine astfel încât, iată! a devenit  renume?

– Păi hai să-ţi spun..!
Ştii că atunci când ne naştem, se zice că ne alegem părinţii…însă, fireşte, că nu ne putem alege și numele..Am 39 de ani, şi mă gândesc că probabil atunci când m-am născut eu, nu erau atât de multe teorii cum că numele ţi-ar putea reprezenta personalitatea, sau că te-ar oglindi într-un mod aparte.
Astfel că ai mei m-au numit Maria,  nume..hmm! aşezat aş spune, dar care nu mi se potrivește însă în niciun fel.

Eu sunt o fire excentrică, specială, nici pe de parte aşezată..sunt o persoană complexă..; şi astfel că firește, evident, nu m-am putut ataşa de Maria ăsta, nu mi l-am putut însuși niciodată..nici  Mihaela, al doilea nume al meu, ce sună destul de jucăuş, pe de altă parte, nu m-a definit mai bine în vreun fel. Nici el n- a fost să fie al meu.
Wanda mi l-am ales singură de mică şi am reușit să îl impun în timp, uşor-uşor, și celor de prin jur..; până și la catalog când mă striga profesorul în copilărie, mă încăpățânam să nu răspund la.. Maria.:))

– Wanderful Wanda are în derulare o mulţime de proiecte, așa este?

– Wanderful Wanda este practic un fel de cv al meu, este un blog ce mă reprezintă, o carte a mea de vizită.
Pentru că s-au scris multe despre mine, şi nu neapărat lucruri reale, m-am gândit că-mi este necesar să fac acest site, unde cei ce vor să afle una alta despre ce/cum/cine sunt, pot răsfoi în voie adevăruri despre Wanda. Mă pot răsfoi, mai exact!:)
Şi da, ai dreptate, ..aşa cum îţi spuneam şi la început, sunt o persoană cu gânduri şi idei noi tot mereu, inovatoare, care oricând e gata să apuce un proiect nou, dacă-i surâde azi ideea..! Iar mâine? Aaa!! Păi mâine-i altă zi, deci altă poveste aș putea avea de scris, de ce nu?! și-un alt proiect interesant, ce mă va ţine în acţiune…! și tot așa..

– Și totuși care ți-este proiectul cel mai aproape sufletului?.. cel mai îndrăgit?

– Ahh! N-am un proiect pe care să-l iubesc aparte, pentru că în toate am investit enorm..! Aşa sunt artiştii, iar eu mă chiar mă erijez într-un artist, iar asta pentru că n-am fost şi nici nu sunt, un om obişnuit…de când mă ştiu am ieşit în evidenţă cu lucruri altfel..!
În toate proiectele mele am investit încredere, timp, creativitate..șiiii, și de aceea probabil că le iubesc de mor pe toate, pe fiecare-n parte..!

– Declari la un moment dat, în aceeaşi ordine de idei, că:

„We all like a bit of the good life – sum the money,
sum the glamour or the fame. But a Rock’N’Rolla,
oh, she’s different. Why? Because a real
Rock’N’Rolla wants the f****** lot.”
Este real ce spui aici sau și bravezi totuși un pic?

– Nuu! Nici vorba să bravez vreun pic, întotdeauna eu am fost o persoană asumată.
Personajul Rock’n’Rolla mereu m-a fascinat şi nu numai în film, dar şi în viaţa reală.
Ba mai mult, mi-am făcut până și un tatuaj care hai să spunem, îl personifică, cumva în personalitatea mea, iar asta pentru că mă identific cu el din anumite puncte de vedere.
Nu ştiu dacă ai văzut filmul, care de altfel este englezesc, dar are însă happy-end-ul obișnuit filmelor americane..unde Rock’n’Rolla spre final, este absolvit de toate greşelile vieţii sale. Aşa şi eu..sau aşa îmi place să cred, trăiesc tot ce îmi doresc şi cum îmi doresc, fiind însă, în același timp, un om echilibrat.

– Cum te-ai defini  ca şi femeie? Şi unde așezi în genere  femeia deja asumată în statut de parteneră/soție într-o relația de cuplu?

– Cum văd eu relaţia de cuplu?? Hmm..da! Păi nu este ceva ce am trăit cu intensitate..Dar ce-aş putea să spun cu certitudine, este faptul că într-o relaţie de cuplu mi se pare esenţial să nu se ajungă la rutină, la timp mult și plictisit petrecut în doi, căci dacă se ajunge aici, consider că ar trebui să-ţi faci curaj şi să-i pui punct, indiferent cât sentiment ai investit.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al femeii privind lucrurile, cred că e destul de important să-ţi menţii independenţa, să fii creativă şi jucăuşă şi pusă pe soţii, surprinzătoare tot mereu în parteneriat.
O relaţie mişto, mi se pare că ar trebui să fie o relaţie unde cei doi sunt foarte buni prieteni în primul rând, îşi dau coate şi zâmbesc când ies împreună, unde nu se stă bot în bot permanent, unde fiecare îşi are părticica lui de viaţă şi separat.

Consideri, pe de altă parte că numai astfel şi doar aşa, în parteneriat stabil, suntem cu adevărat împliniţi şi fericiţi, ori dimpotrivă, crezi că relaţia de cuplu statornică, pe termen lung,  ne îngrădeşte libertatea prin anarhie sufletească?

– Spui frumos tu acolo, sună frumos „oameni împliniţi” şi de-astea, însă nu cred că-i foarte simplu să se și-ntâmple împlinirea de care vorbești tu în societatea actuală.
Oamenii când se căsătoresc, în general, sunt foarte fericiţi.
Însă din punctul meu de vedere, ar trebui mai degrabă să ne bucurăm când divorțăm..!:)) ..iar asta pentru că odată devenit liber din nou, vei fi mai atent, mai sociabil, mai cu gândul la tine şi nu la ce nu te lasă societatea să faci impunând rigurozităţi şi principii perpetuate ca un must have  pentru cei aflaţi în în statut matrimonial.
Cred că da, relaţia de cuplu îngrădeşte libertatea, cred că ne-am obişnuit să fie aşa, ceea ce nu mi se pare deloc firesc.
Faptul că ai un partener n-ar trebui să te determine să uiţi în vreun fel că eşti o entitate separat de cuplul pe care-l formezi, şi deci..n-ai motive să nu te mai distrezi, să nu te gândeşti în continuare la nevoile tale şi luate separat nu doar adunate-n doi, trăite doar în doi, de asemenea.

– Îţi lipseşte sau ţi-a lipsit ceva cu adevărat până-n prezent?

– Viaţa a fost generoasă cu mine, mi-a oferit chiar mai mult decât mi-aş fi dorit poate să mi se-ntâmple.
Am trăit cu intensitate maximă fericirea, tot cu intensitate mare şi probleme mai puţin plăcute de viaţă.  Chiar de curând spre exemplu, am suferit o intervenţie destul de complicată la coloană, fapt care a dus la o semipareză a piciorului, aşa că, deşi va suna banal ceea ce urmează să spun în continuare, am ajuns la concluzia că sanatatea ne este cea mai importantă; asta imi și doresc să am întotdeauna de acum încolo.
Probabil că din cauza experienţei trăite, altfel probabil că nu m-aş fi gândit la cât de esenţial este să fii sănătos.

– Ce înseamnă pentru tine fericirea?

– Fericire pentru mine înseamnă atunci când pot să exprim ceea ce sunt, atunci când iubesc, atunci când mă aflu în locul meu preferat, salonul meu de tatuaje..acolo pictez, căci de ceva ani pictez tablouri..chiar am să-ţi dau să vezi câte ceva din tablourile mele!
Fericire mai este pentru mine atunci când fac oamenii dragi fericiţi.
Fericirea nu o spui întotdeauna, poate nici nu-i găsești cuvintele, nu stii cum sa exprimi c-o smți și de ce-o simți. Dar ea mereu se vede.

Transpare mereu, se simte când o trăieşti pe bune și cu-adevărat.

 

 



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-aL