Fetele, atunci când vine noaptea, se tem de bezna ce le învăluie tăcută. De fapt, habar nu au câte semnificații poate avea. N-au de unde, căci teama e tot ce au și nu le permite să cunoască mai mult decât le este dat să vadă. Trăiesc cu frică, se uită mereu în spate, sub pat, după șifonier. Tresar la fiecare zgomot suspect, chiar dacă acesta-i aparține mobilei vechi al cărei lemn trosnește sub greutatea timpului.

Le apucă groaza când se lasă noaptea. Se cuibăresc sub plapumă până dimineața, când soarele este sus pe cer. Ori stau cu becul aprins. Mai există și a treia variantă – își cheamă o prietenă, să aibă cine să le țină de urât.

Ei bine, la extrema cealaltă, se află femeia. Ea nu se teme de întuneric, ci profită la maxim de el. Pipăie, atinge, miroase, ascultă – își folosește fiecare simț avut în dotare pentru a-l explora cum știe ea mai bine. Nu se teme de marea de negru, căci necunoscutul de poate speria doar dacă nu te cunoști suficient de bine.

Fetele nu știu că în beznă au loc cele mai pătimașe iubiri, cele mai perverse palme peste fund, cele mai bune orale chiar dacă pare greu de crezut. Femeile știu toate acestea și-n plus știu cum să profite de fiecare gram de plăcere ce le este oferit.

Fetele nu știu că, în beznă, bărbații devin diferiți decât sunt ei pe timp de zi. Lasă imaginația, fanteziile să-și facă de cap. Nu știu nici că bărbații se simt mai comozi scufundați în negru. Femeile profită de descătușarea asta a bărbaților și obțin orgasme.

O femeie va lua ce-i mai bun din zi, din lumină, și ce-i mai bun din noapte, din întuneric. Ziua evoluează pe plan profesional, noaptea pe plan spiritual. Când apare întunericul, fetele se blochează unde au rămas ziua precedentă.

Cu lumina stinsă, fetele fac cuie de teamă. Femeile fac dragoste.



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-RZ