Ziua 1, 13 aprilie 2016

Bună dimineața!

Astăzi dăm startul glăsuirii gândurilor importante ce ne năvălesc cotidian și mai mereu cu noaptea-n cap, gânduri la care nu prea gândim în genere, deși  ne copleșesc obositor..și uite-așa ne umblă și ne tot preumblă, ne cotrobăie prin minte mai mereu și-ntotdeauna, permanent!
Dacă seara ne așternem pe pernă cu un vag sentiment de neliniște, confuzi fiind vizavi de motivul  tristeții de moment ce ne acaparează..ei bine! nu știu să vă spun cum ori de ce, dar am senzația că întotdeauna dis de dimineată vom afla răspunsul întrebării neîntrebate mai în sine, mai în serios, înainte de a pica în visare.

În aceeași ordine de idei, mi-a dat prin cap mai ieri alalteieri, o întrebare nu tocmai banală: „dar oare bucuria, îmbătrânește și ea câteodată?”..asta pentru că în nu știu ce context cu nu știu ce prieten discutând eu la un moment dat, zic: „măi, dar parcă până și bucuria ți-a îmbătrânit, ce naiba se petrece cu tine?!”

Trecând apoi cu gândul înc-o dată peste ceea ce deja exclamasem, repet ca pentru mine însămi:

” E o inepție, recunosc, dar chiar sună mișto!”

..inepție pentru că bucuria reprezintă stare de moment, clipă, hohot, plăcere satisfăcută temporar, adrenalină.
Nu-i similară fericirii!..nu este liniară, nu-i mulțumire sufletească pe termen lung, nu-i sentiment pe de altă parte, ci doar o  stare vremelnică, atât.

Sentimentul te ține strâns de inimă o perioadă lungă..în antiteză cu bucuria, stare ce vine și pleacă, zici că-i nălucă..nu încolțește din sămânță mugur și din mugur apoi floare.

E fluture, nu papagal! Hahahah!
Și zic papagal, că mi-a rămas în minte faptul că mai deunăzi o prietenă de-a mea și-a cumpărat unul vorbitor.
Pentru fiică-sa l-a cumpărat, de fapt. Și-am întrebat-o și eu printre altele  atunci cam cât trăiește papagalul ăsta,  care-i media lui de viață?!

„50 de ani”! răspunde Amalia.
„WTF!” zic. „Mă-ngroapă categoric ăsta mic al tău!”😅

În fine, revenind de unde am plecat, că deja se face târzior și trebuie să alerg pe unde am și eu treburi de rezolvat, Adevăr și Provocare pentru voi astăzi aici, cu noaptea-n cap:

„Ce ziceți, fraților, oare-i posibil să îmbătrânească și ea? Fericirea? Că mă gândesc că dacă tot trăiește multicel cu noi și printre noi, dacă nu zboară din floare-n altă floare precum bucuria,  nu-i atunci oare veridic, să nu trăiască veșnic tânără?  Tu ce crezi? Ne-mbătrânește fericirea? Sau doar mai suferă de o migrenă câteodată, lăsându-ne nefericiți o clipă într-un colț?”

This is the morning question!

Adina



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-An