Știi ce-i frumos la noi? Că mâinile noastre se potrivesc una-ntr-alta de parcă ar fi un joc de puzzle, că privirile se-nțeleg fără ca gurile să vorbească, că umplem spațiul gol din pat. Dar cu toate acestea, am senzația că sufletele ni se împotrivesc.

Nu-nțeleg de unde teama ta de a iubi. De ce îți lași sufletul să vină doar până la ușa mea și nu-i permiți să intre și să se facă comod? Nu i-aș face nimic, l-aș servi cu o cafea și aș discuta cu el. Așa, ca-ntre două suflete ce se agrează. Și, apoi, dacă vrea să rămână, am să-i port de grijă cât pot eu de bine. Sunt o gazdă bună, să știi.

Știu că ai avut bărbați care ți-au lăsat dezordine când au plecat. Eu îți las dezordine în bucătărie doar dacă mă lași să-ți gătesc. Nimic mai mult. Nu pot să-mi bat joc de femeia pe care am ales-o dintr-o mare de femei, de cea față de care nu îmi ascund temerile, defectele, lucrurile rele pe care ceilalți nu le cunosc.

Uită-te la noi! Nu-ți pare caraghioasă toată împotrivirea asta? E inutil să te ascunzi după degete când vine vorba de iubire, dar uiți că ochii-ți vorbesc de la sine de fiecare dată

Nu-ți fie teamă! Dacă sufletul vrea să se lase-n brațele mele, lasă-l și ai încredere. N-am să-l scap ca un tăntălău pe jos. Nu, nu-mi cere să-ți promit, pentru că urăsc să promit lucruri. Vreau să-ți arăt, iar pentru asta am nevoie de gramul minim de încredere și timp. Imperiile nu se construiesc într-o clipită. Nici iubirea.

Dacă ne potrivim, de ce împotrivim, draga mea? Doar pentru că ne este teamă că am putea da amândoi cu fundul de pământ, că sufletele noastre s-ar putea frânge la un moment dat? Nimic nu este veșnic. Dar dacă nu trăim acum ceea ce simțim, atunci când?

Un ultim lucru: iubirea nu doare, oamenii o fac să se simtă așa!



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-RP