Când din bilanțul unei zi nu înțelegem decât stres și noi rezerve la colecția de griji, e clar că e cazul să ne desprindem puțin timp pentru a ne face ordine prin casă, lucruri și mai ales, program. Nu de alta, dar în viață trebuie să ne aducem înainte de toate eficiența cu care apoi să ne bucurăm de propriul timp exact pe pofta inimii.
- Sub energia cafelei de dimineață, ce ar fi să ne începem ziua cu mici liste, dăruindu-ne apoi satisfacția unui șir de bife care să ne confirme cât de eficient ne-am putut organiza timpul?
- Prima lecție a managementului timpului este dată de evaluarea propriei rutine cotidiene și eliminarea activităților care ne acaparează, neoferind niciun beneficiu real. Nici măcar vreo plăcere deosebită.
- O viață ordonată nu are cum să se construiască într-un spațiu haotic, așadar în compania muzicii preferate, între două reprize de dans în sufragerie, conspectăm fiecare dulăpior și fiecare sertăraș aruncând hârtiile vechi și bineînțeles, cosmeticele, medicamentele și alimentele expirate? Și în același spirit, cum sună o degajare a dulapurilor de toate piesele care nu ne mai încap sau sunt prea demodate să mai trezească o emoție?
- Un exercițiu necesar, ce ne va ajuta să ne fructificăm pe deplin plăcerile ar fi să ne educăm disciplina de a ne dedica pe deplin unei activități, cum ar fi spre exemplu să închidem fereastra Facebook-ului când lucrăm un tabel.
- Chiar dacă o viață socială activă pare deseori a da un sens timpului nostru, să învățăm că o experiență este savurată pe deplin când suntem total dedicați ei, nu când suntem prezenți fizic dar cufundați în grijile aduse de task-uri rămase urgente. Învățăm să triem din invitații pentru a ne gestiona programul din ce în ce mai bine.
- Pentru reglarea somnului am încerca ca odată ce resimțim oboseala fizică să ne abținem de la o siestă pentru a ne obișnui organismul cu alte ore ale odihnei.
- De asemenea, foamea poate fi educată spre respectarea meselor principale ale zilei.
- Drumul spre propriile ambiții va fi mai ușor de străbătut vizualizând propriile planuri cupinse în deadline-uri notate într-un calendar de perete.
- Nu în ultimul rând, ce ar fi să întreținem o pușculită, tocmai gândindu-ne la bucuria de a găsi bani prin buzunarele gecilor a căror purtare o reluăm după câteva săptămâni.
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.