Ce fericită sunt astăzi!!
Așa de fericită sunt, încât aproape că mi-aș dansa ziua toată; aș dansa în supermarket, aș dansa în drum spre școala lui fi’meu, aș alerga dansând prin piață…oriunde aș cam tot dansa și asta fără a mă simți, dar nici măcar nu m-aș gândi: „Ce-or zice oamenii din jur?..oare că sunt penibilă?!?”
..deci? ce zici? Te fac un vals??

Ia să văd..ia să vedem..! Cam ce s-ar potrivi?!? Și mă gândesc..mă tot gândesc cam ce s-ar cuveni dansat, ce-ar merge în tandem?? Ce ritm îmi găsește oare fericirea?
Hmm..! Parcă aş valsa un pic.
Ori crezi c-ar merge şi mai bine un tango?

..dar mai degrabă simt c-aș strânge ochii, poate că mai bine mi-ar prinde să-mi cânt eu Bolero-ul și să-l dansez în gând, ca pentru mine; apoi, de simt cumva fior de suflet mai rebel prin dansul singuratic, atunci..cu un firesc balance întors din drum, destul de brusc, o să îl las să îmi inunde casa toată, să-mi sune în crescendo urlând rărunchi prin boxă, tot în crescendo deranjând apoi vecinii..hei! Dar tu-l auzi, oare?? Tu îl auzi acum..!??! fii atent, asta-mi place cel mai mult..acum:
Naaa….nanananananana..nanananaaa..!!
Aud cum urcă!!..Cum urcă și iar urcă, urcă tot mai sus..!!..urcă şi-mi descătuşează emoţii, le umblă, le învârte..și le suie! Le dansează, le coboară..!
Dezbracă şi apoi îmbracă simţurile tremurânde, le trăiește trăirea, le simte gândul și le intuiește dorința..; le împlinește plăcerea.

Mda..Bolero-ul îl prefer întotdeauna. Deși atunci, adică întotdeauna când simt fericirea asta, o gândesc întâi ca și cum mi-ar conveni un vals.
Ce mişto ar fi să avem viaţa cântată, dansând-o tot mereu, plânsă fericit şi doar din bucurie..!!

N-ai zice și tu, nu crezi că ăsta-i  idealul?

Ce facem ori cum nu facem, că mereu ajungem să povestim despre un ideal al nostru; Pe care îl zugrăvim frumos în tonuri calde, adăugăm și niște accesorii cool, nu uităm nici pata de culoare, asortăm apoi mobilierul, punem și-un covor drăgut..şiii.!! când s-alegem perdeluţe vesele cu flori, pentru un strop de romantism..

„Biiing-Baaang!!Biing-Baang..!! Biiing!!…”

Dar ce naiba se aude? Ce-i cu sunetul ăsta ciudat și tare, ascuțit..și-atât de insistent??
E interfonul! Sună de jos interfonul, că mai întotdeauna strică interfonul momentul meu cel mai frumos din vis.
Niciodată, dar niciodată! nu m-a sunat când tremuram coșmarul vreunei nopți de..vineri 13, plină toată ochi de ceasuri rele.

„-Cine e?? Dar cine e, vă rog? Da, aici stau eu..!”
Logic că aici stau eu, firește că eu sunt eu și bineînțeles că tot eu am comandat parfumul meu preferat.

„- S-a deschis??”

Mda! Mă bucur că-mi aduceți parfumul comandat, tocmai ce mi se terminase de vreo 2 zile..!
Doar că preferam să nu mi se trezească visul chiar fix acum..poate că dacă-l duceam până la capăt, cine știe?!? Poate mă trezeam știind ce perdea îmi trebuie cu exactitate. Culoarea de fond, culoarea floricelelor..!! Și astfel așezam totul perfect, îmi mobilam cum trebuie și fericirea. Idealul.

..dar ce să-i faci??!? C-așa se-ntâmplă cu idealul acesta tot mereu. Trăieşte perfect asortat doar prin vise; și nici măcar ele nu sunt duse pân’ la capăt.
Că le sună interfoane trezindu-le zâmbetul fericit ce spera că..!!
Dar nici nu mai contează la ce spera.
Nu mai e important deloc..!

..și tot pe-acolo, doar în vis, întâlnim oameni ideali..bărbaţi, femei, prieteni..! Copii!!
Eee! Uite că am găsit și-un ideal real, foarte veridic. Nevisat.

Copiii.

Copilul meu reprezintă idealul de copil, este mereu perfect pentru mine, dacă face..orice-ar face! tot mi-e ideal de copil.
Și-al tău îl simți la fel, nu? Și el este categoric singurul asortat perfect până la capăt.
Și-al meu și-al tău, amândoi, sunt copii perfect de ideali.

..în rest, doar vise trezite prea devreme.

Ca şi fericirea mea de astăzi.

Nici măcar nu m-am trezit veselă astăzi, ca să știi.
Am încercat doar să închid ochii și să intru astfel ușor-ușor, în stare de fericire ideală.
Am renunţat la vals, pentru că vals dansez când nu spun nimic despre fericirea mea. Când n-o vorbesc, ci doar o simt în toţi porii mei cum..cum îmi respiră, împărțind cu mine aerul, bucuroasă că ne-am regăsit…!
Mă și gâdilă ca să râd în hohote, din tot sufletul..!!..
Iar dacă apuc să-mpiedic valsul, dacă îl dansez stângaci, îmi soptește în gând ea ritmul, cu răbdare:
„- Un’..doi..trei/un’..doi..trei/un..doi..trei…şi hai!! pluteşti! Simți că ești uşoară..!! Aşa! bravo! N-ai valsat demult, ai cam uitat..! Astăzi fără Bolero, în regulă!? Hai un’..doi..trei! Și din nou…un’..doi..trei..!Și-acum plutești..!..Bravo..! Așa…! Perfect..! Ne amintim valsul..!! Și iar, din nou, și un’..”

Și m-am hotărât acum să aştept fericirea mâine.
Ieri am tras-o, ce-i drept, un pic de mânecă..!..da’n-am ţinut-o strâns şi mi-a scăpat printre degete.
Mâine o prind însă hotărât şi-o trag cu toată forța spre mine!!
Şi-o gâdil şi-o răsfăţ şi o alint şi o adorm învelită în emoţia regăsirii.
Sigur se va bucura văzându-mă atât de fericită!!

Hai că mă duc să-mi aprind o ţigară şi să-mi dansez Bolero-ul azi, visând un pic din gânduri; sper să reuşesc să adorm rapid.

Vreau să mă trezesc în zori de mâine când voi răsuna prin casă, dansându-mi valsul.
Mâine, când voi pluti apoi eu valsul alergându-l repede, grăbit prin piață…
Noapte bună, dragilor!!
Mâine eu când mă trezesc fericită, voi scrie valsul..



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-xs