Fie că e vorba de construcția charismei, ambițiile profesionale sau banala imagine, străduința poate degenera chiar mult prea ușor spre un rezultat forțat. Am adunat astfel cele mai frecvente cazuri în care efortul ne aduce un deserviciu printr-un rezultat artificial:

–       „Șeherezada e ușor de compus, însă micuța rochie neagră e dificilă.”, spunea Coco Chanel despre una dintre cele mai capricioase probe din măiestria unui stil, accesorizarea, mai precis inspirația care poate crea sau distruge o ținută dacă nu există o coerență și mai ales, o pertinență a pieselor. Iar dacă vrem să ne îndreptăm din nou spre înțelepciunea lui Coco, ne amintim sfatul ei de a elimina întotdeauna ultimul accesoriu la care ne-am gândit.

–       Chiar dacă pentru catalog de brand poate implica un regiment de stiliști, a reproduce stilizarea paginilor sale poate dărui într-adevăr o imagine corectă, dar tristă odată sesizată sursa.

–       Prima copertă din cariera Annei Wintour la Vogue aducea zâmbetul modelului de origine română Michaela Becheru, un top Christian Lacroix în pietre semiprețioase și o pereche de jeans prespălați, impunând astfel creativitatea ținutelor ce echilibrează piese high-end cu cele mass market, abordare ce devine o referință pentru stiliști. În tot acest timp, compozițiile stilistice bazate exclusiv pe piese de lux sunt satirizate în critici, fiind asociate nevoii de a demonstra fie statutul, fie vreo eventuală stăpânire a regulilor eleganței.

–       Chiar și în cazul unei siluete impecabile afișarea tuturor atu-urilor de seducție eventual într- ținută care să ne încorseteze într-o prea amplă nuditate (ce paradox, nu?) va avea un feedback care sub nicio formă nu se mulează (dacă tot nu scăpăm de această zonă) pe înțelegerea noastră a ideii de sexy.

–       Una dintre cele mai periculoase direcții spre care ne poartă identificarea cu o imagine ar fi excesul de zel, fie că vorbim de eleganța nobiliară sau de estetica hippie. Mai țineți minte momente din comedii în care încercând să se integreze prin ghetouri, personajele apăreau cu o redare exagerată și implicit, stângace a stilului hip hop? Dacă dorim un exemplu ceva mai abrupt, când tendințele includ influențele militare, parcă n-am vrea să cădem sub incidența infracțiunii de port fraudulos al însemnelor oficiale.

–       Asortarea monocromatică poate oferi una dintre cele mai spectaculoase armonii stilistice, dar fix așa cum îi poate fi tradusă denumirea, ea trebuie menținută exclusiv asupra unui ton, în timp ce dacă nu vorbim despre neutre, alăturarea unei întregi palete dezvoltate dintr-o nuanță nu ar fi tocmai recomandabilă, în special dacă ne gândim să inserăm și vreun element în imprimeu.



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-Tl