Numarul 13 – Pagina 2

Bursele și zilele negre

De câte ori dăm de vreo zi a săptămânii peste care domnesc norii ghinionului, am zice că-s reminescențe ale unor credințe din negura timpului. Ei bine, nu și dacă privim spre istoria burselor, de unde ne putem procopsi și cu eventuale rezerve față de urși.

Vinerea Neagră

The Hands That Built America vor primi întotdeauna solemnitatea meritelor, iar după Războiul Civil, idealul construcției unei națiuni putea fi atins prin emiterea de obligațiuni, îndatorarea față de populație nefiind însă susținută de o rezervă în aur. Această descoperire va fi cinic exploatată de doi speculatori, James Fisk și Jay Gould care au lovit în 1869 piața aurului, achiziționând cantități imense, crescând prețurile și prăbușind acțiunile. Se presupunea că toată schema s-ar fi bucurat inclusiv de participarea sau măcar benevolența președintelui Ulysses S. Grant mai ales că a eliberat aur de vreo 4 milioane de dolari din rezerva națională, însă vreun eventual act de corupție rămâne între enigmele istoriei.

Marțea Neagră

O decadă a extravaganței a fost brutal stinsă când prăbușirea bursei la data de 29 octombrie 1929 va opri din petrecerile condimentate de ritmuri de Charleston, maratoanele de dans și alcoolul de contrabandă ce curgea râuri în epoca Prohibiției. Marea Recesiune, de altfel cea mai gravă criză prin care a trecut economia Statelor Unite se va resimți 10 ani atât în piețele americane, cât și în cele din Europa Occidentală.

Lunea Neagră

O nouă epocă a prosperității ce va inspira noi ambiții profesionale ce oferă un nou imbold inclusiv pentru emanciparea femeilor va întâlni pe data de 19 octombrie 1987 o prăbușire a mai multor burse din Statele Unite până în Australia.

Miercurea Neagră

De numele lui George Soros este legată una dintre cele mai ingenioase speculații bursiere, ce i-au adus un miliard de lite sterline, dar și criza ce a forțat guvernul britanic să retragă lira de la Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM) pe data de 16 septembrie 1992.

Marțea Neagră și Piața Ursului

Criza pe care am resimțit-o cu toții poate prea puternic a debutat la data de 9 octombrie 2007, o nouă Marți Neagră ce anunța intrarea în Piața Ursului în care indexul S&P 500 a pierdut aproximativ 50% din valoarea sa.

Diana Serpoianu

Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.

www.pitchmenow.ro

Cifra 4 – fratele mai mic al lui 13?1 reader now

I-am putea găsi o bogată simbolistică legată tocmai de viață, sănătate și belșug, de la cămăruțele inimii la foițele trifoiului. Gândindu-ne la puncte cardinale sau la semnul crucii, l-am asocia chiar și cu ordinea și perfecțiunea, însă pentru culturile Asiei de Est și Sud-Est, cifra 4 este simbolul suprem al ghinionului ca o consecință a grafiei și pronunției aproape identice morții.

„Nu oferi nimic în patru bucăți” spune un vechi proverb chinezesc, iar dacă ne apucăm să medităm la adevărara sa semnificație, deja ne-am aventurat chiar prea departe, fiindcă în viața reală, de la datinile din străbuni, la convențiile mediului de afaceri până la însemnele folosite de forțele navale și aeriene, respectul pentru interpretarea sa stricto sensu depășește cam orice ocol în care să zicem că ne-am arunca pentru a evita superstițiile.

Iar dacă am considera că multe astfel de frici s-au format „după ureche”, în dialectul cantonez, pronunția lui 14 și a lui 24 apare ca o previziune macabră, spunând că „sigur vom muri” sau

Diana Serpoianu

www.pitchmenow.ro

Ce ne aduce teama de 13?1 reader now

Dacă ne aruncăm într-un profil, 13 e un număr prim și impar, deci nici matematica n-a vrut să spună prea multe despre el. Cifrele impare sunt traduse însă în limba engleză ca odd numbers, așadar, nu pare nimic mai straniu, sau odd, decât superstițiile milenare la care este condamnat.

Asociat zilei de 13, numărul chiar alunecă în tărâmul patologiei, provocând ca angoasă extremă paraskevidekatriaphobia, iar lucrurile devin astfel cu adevărat serioase.

Dacă ne amintim filmul 1408, vedem cum aceste frici sunt transmise chiar și prin interpretare numerologică, nu puțini fiind cei care calculează date importante.

Mai mult, se spune că un nume de 13 litere aduce în soarta noastră norocul diavolului.

Poate că ar trebui să ne resemnăm în fața acestor temeri și să ne acceptăm cu sensibilitățile și frământările noastre, dar nefastul număr sau mai bine zis, păcătoasa frică asociată lui iși cam vâră coada în planurile noastre.

Ca dovadă, evitarea oricărei inițiative sau chiar activități în data de 13 – de la călătorii până la căsătorii- aduce economiilor 800 milioane de dolari în pierderi anuale. Total irațional, dacă ne gândim că doar majoritatea aeroporturilor și chiar a camerelor de hotel nu au numărul 13 pe la porțile de îmbarcare și camere, deci să ne urmăm inima că doar întâmpinăm cele mai bune auspicii!

Dincolo de inspirație, armonie cu spiritul zonei, fezabilitate, ei bine, numărul 13 ajunge să aibă un cuvânt de spus și în arhitectură, dacă e să aruncăm un ochi pe o statistică a Stress Management Center and Phobia Institute, studiu ce evidențiază cum 80% din clădirile înalte din Statele Unite nu au numerotat etajul 13.

Se bat cumva cap în cap științele medicale cu principiile vindecării holistice?

Absența lui 13 din numerotarea spitalelor ar confirma un consens, totuși.

Ne lepădăm așadar de frica de 13 așa cum ne-am lepădat și de el?

Diana Serpoianu

www.pitchmenow.ro

The Thirteen Club sau lupta președinților cu ghinionul2 readers now

Gazdele evitau adunarea a 13 meseni, iar această rezervă nu ținea de eticheta de mis en place, cât de superstiția ce amintea că un asemenea aranjament atrăgea într-un an moartea unuia dintre oaspeți.

Săturându-se să tot întâlnească această superstiție, un număr de cetățeni decid ca membri ai The Thirteen Club, fondat în 1882, să se reunească în fiecare zi de 13 a luni și să stea la mese în format de 13.

Ca un gest de revoltă în fața superstițiilor, mai și vărsau sare pe masă iar dacă se comitea impolitețea de a întârzia, amenda era stabilită la 13 centi.

Preocupat de studiul societății și al teologiei, eseistul Robert Green Ingersoll va susține în cadrul întâlnirii din 13 decembrie 1886 un discurs intitulat „The Superstitions of Public Men„, în care va aminti:

„Am avut destulă mediocritate, destulă politică, destulă superstiție, destula prejudecată, destul provincialism și a venit timpul pentru cetățeanul american sa spună: „de acum încolo voi fi reprezentat de oameni demni, nu doar ai marii republici, ci ai secolului al XIX-lea”.

Sub nicio formă The Thirteen Club nu era o gașcă de excentrici rătăciți, ci număra în 1887 nu mai puțin de 400 de membri.

Dacă în zilele noastre teoriile conspiraționiste vorbesc de tot felul de societăți secrete, ei bine, un demers atât de curios aducea împreună cinci viitori președinți ai Statelor Unite: Chester Arthur, Grover Cleveland, Benjamin Harrison, William McKinley și Theodore Roosevelt.

Să fi reușit distinșii membri ai clubului să spargă ghinionul? Dacă ar fi să ne gândim la soarta unor nume din lista de președinți, îl găsim pe Benjamin Harrison cu cel mai scurt mandat, 31 de zile până să fie răpus de pneumonie, în timp ce James A. Garfield și William McKinley au fost asasinați.

Dar în același timp rămân și restul, care infirmă superstiția, iar aceia care au avut parte de un sfârșit tragic nu confirmă termenul de un an…

Diana Serpoianu