1 reader now

În câte vise-n braţe-mi te cuprind…
Te rog să mă crezi, eu nu te mint!
În câte vise lângă corpul tău mă trezesc
şi palma ta fermă-mi rămâne pe piept.

Mi-e dor s-ating al tău suflet înmuiat în miros de flori,
să savurezi cu poftă gura-mi uscată de amor.
La lăsarea serii să-mi spui o minunată poveste,
apoi să-mi fredonezi o melodie în solfegii celeste.

Flacăra purelor emoţii să ne trezească din amorțiri,
cântecul iubirii să-nchege mii de simţiri.
Să m-acoperi şi descoperi ca pe-o a doua piele
îmbrăcându-mă într-un palton lung de bezele.

Mi-e dor să-mi pun capul pe pieptu-ţi, bătăile să-i număr,
să-ţi sărut cu patos ai tăi netezi umeri.
Să sorb din al tău respir ce-mi dă mie suflare
și inima-mi se vindecă de o dulce-amară jale.



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-lv

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.