Spuneam data trecuta ca primul nivel de dezvoltare personala este cel al omului dominat de instincte.

Daca te gasesti pe primul nivel de dezvoltare, ai trei mari tipuri de instincte care te domina:

1. Dorinta de siguranta si confort

2. Dorinta de a fi acceptat

3. Dorinta de a fi cel mai bun

Sau altfel spus:

– Teama
– Sexul
– Puterea

Teama – pentru ca nu ai suficienta incredere in tine ca poti sa te descurci si sa fii in siguranta in orice moment al vietii tale, sexul – pentru ca daca partenera sau partenerul te accepta in pat, inseamna ca ai ceva valoare in ochii sai si te simti acceptat, puterea – pentru ca daca nu domini pe nimeni inseamna ca esti cel mai slab.

Toate acestea ti le-am spus acum super pe scurt, dar te invit sa citesti prima parte a articolului (clik aici pentru prima parte)

Urmatoarele doua niveluri de dezvoltare personala se refera la omul emotional/rational si la omul superior.

Al doilea nivel de dezvoltare personala

Azi o sa iti explic despre al doilea nivel, omul emotiilor si al ratiunii.
Acest nivel face trecerea spre omul superior, al creativitatii, genialitatii si spiritualitatii.
Este la mijloc intre omul instinctelor si omul superior.

Cea mai frumoasa definitie despre acest tip de om am auzit-o de la un mentor al meu care spunea ca acest tip de om “are sufletul trezit”.

In momentul cand te afli pe acest nivel de dezvoltare personala, mintea si inima ta sunt in echilibru. Adica emotiile tale si ratiunea ta se stimuleaza si se controleaza una pe alta.

La acest nivel o sa ai toate calitatile nivelului anterior de dezvoltare:

– Incredere in tine
– Spontaneitate
– Fermitate si vointa

Aceste calitati sunt cele date de invatarea perfecta a primului nivel de dezvoltare, a celor trei elemente din primul nivel.

In acelasi timp, pe acest nivel de evolutie interioara o sa ai si sclipiri din nivelul al treilea de dezvoltare personala:

– Creativitate superioara
– Gandire geniala
– Spiritualitate

Doar ca aceste calitati iti apar inca “la intamplare”, inca nu sunt pe deplin ale tale, apar si dispar.
Dar si asa, aparand la intamplare, incepi sa simti gustul lor si sa vrei mai mult.

In momentul in care te gasesti pe acest nivel de dezvoltare (nivelul 2), modul tau de a vedea lumea este schimbat radical fata de cum vedeai si simteai cand erai inca pe primul nivel de evolutie.
Daca inainte te gandeai ca trebuie sa ai ceva in plus, sa fii acceptat de oameni si sa fii puternic, acum simti ca poti cu adevarat sa ajuti pe ceilalti, fara sa iti pese daca ei recunosc sau nu ajutorul tau.

La acest nivel de dezvoltare personala cuvantul-cheie este simplitate si modestie. Simplitatea copilului care iubeste neconditionat, fara sa se gandeasca ca este sau nu este iubit la randul lui inapoi.
Cand esti pe acest nivel de dezvoltare, iubirea este motivatia ta. Dar nu nevoia de iubire, ci dorinta de a oferi iubire neconditionata.

Pur si simplu poti sa iubesti iubirea. Aceasta viziune despre lume si viata este aproape imposibil de inteles pentru cei care sunt pe primul nivel de dezvoltare.

Insa pentru cineva care poate sa iubeasca fara sa aiba nevoia de a fi iubit in schimb, lucrurile sunt foarte simple: nu are cum sa nu iubeasca pentru ca e plin de acea emotie extraordinara pe care o numim iubire.
Daca in mintea ta spui: “Asa ceva e imposibil, este doar ceva intalnit in carti”, atunci esti inca pe primul nivel de dezvoltare personala.

Daca iti spui in mintea ta: “Asa ceva este posibil, dar inca nu pot eu sa ating asta”, atunci esti deja cu un pas pe al doilea nivel de dezvoltare.
Daca iti spui: “Asa ceva am trait in anumite momente din viata”, atunci deja esti cu cativa pasi pe acest nivel de dezvoltare personala.

In momentul in care traiesti des aceste stari de iubire dezinteresata, neconditionata, atunci esti complet pe acest nivel de dezvolare personala.
Majoritatea dintre noi suntem inca pe primul nivel de dezvoltare personala si uneori am trait clipe de iubire care ne-au dus spre al doilea nivel. Dar inca mai e de lucru.

Inca mai avem de rezolvat teama de abandon, teama de lipsa de valoare. Aceste doua frici sunt cele care nu te lasa sa iubesti neconditionat.

Cum simti cand iubesti neconditionat
Pe acest nivel de dezvoltare apare prima data senzatia de iubire, apoi apare persoana pe care o iubesti.
In timp ce te afli inca pe primul nivel, lucrurile sunt invers pozitionate. Adica prima data gasesti o persoana, care declanseaza in tine sentimentul de iubire.

Pe nivelul 2 de evolutie, tu pur si simplu iubesti fara sa iubesti o persoana anume. Starea ta naturala este starea de iubire. Iar cand apare o persoana, pur si simplu iti concentrezi acea iubire asupra ei.

Acum, starea ta naturala poate sa fie una de bucurie, plictiseala, indiferenta etc. In momentul in care esti pe nivelul doi de evolutie, starea ta naturala si constanta este starea de iubire.

Nu mai gandesti “merita X sa simt iubire pentru el/ea?” Pur si simplu nu poti sa nu simti iubire pentru ca este starea ta de dimineata pana seara.

Fa comparatia cu o floare care emana parfum. Parfumul acela il simte oricine ajunge langa acea persoana. Nu este dirijat doar spre X sau spre Y.

Am intalnit putini asemenea oameni. Am fost intr-o zi la manastire la Frasinei si am intalnit un calugar batran care, cand m-a privit, mi-au dat lacrimile. Nu mai simtisem niciodata atata iubire intr-o privire. Pur si simplu simteam ca el are in privire acea stare de iubire neconditionata.

Iubirea neconditionata nu apare in mod obisnuit in relatia de cuplu. Acolo, iubirea este foarte dependenta de ceea ce face partenerul tau. “Te iubesc doar daca tu ma iubesti!”, asta e o conditie.

Iubirea neconditionata incepe usor sa apara in relatia dintre parinti si copii. “Te iubesc daca esti cuminte, dar sa nu o superi pe mama niciodata…!” Aceasta iubire este limitata clar de nivelul de dezvoltare al parintilor, dar incepe usor, usor sa prinda contur.

Insa cel mai natural exemplu de iubire neconditionata este in relatia dintre bunici si nepoti. Bunicii pur si simplu te iubesc fara sa ceara ceva in schimb. Asta este in cele mai multe cazuri pe care eu le stiu. Exista si exceptii, dar mai putine.

Sunt doua lucruri de spus aici. Bunicii sunt deja mai batrani, mai detasati de lume si mai intorsi spre interior. Asta ii ajuta si mai mult sa inteleaga natura iubirii.

Apoi, ei nu mai au atata “responsabilitate”, aceasta trecand in sarcina parintilor. Asa ca ei pot sa iubeasca fara sa ceara ceva in schimb de la nepoti.

Eu pot sa spun ca am avut cel mai frumos model de iubire de la bunicii mei. Am simtit atata dragoste din partea lor, incat imi este suficienta pentru 1000 de ani de acum inainte.

Oricum, dragostea neconditionata te schimba cu adevarat. Dragostea conditionata…nici macar nu este dragoste, este comert cu sentimente.

Tehnici de amplificare a iubirii

Empatia – in momentul in care vrei sa dezvolti in tine aceste stari de iubire neconditionata, poti incepe prin a simti ceea ce simte cealalta persoana. Incepe prin a te pune in “papucii” celuilalt. Vezi lumea prin ochii sai, simte emotiile pe care le simte celalalt.

Aceasta comunicare empatica te aduce mai aproape de iubire. Incearca sa intelegi cum vede celalalt lumea. Cum se simte in momentul prezent, cu problemele pe care le are, cu succesele pe care le are. Ce il face fericit, ce il face nefericit.

Dar nu face rational acest exercitiu. Fa-l emotional. Simte si nu analiza. Inchide ochii si simte din interiorul acelei persoane cum ar fi sa vezi lumea prin ochii sai.

Simte ce inseamna pentru acea persoana urmatoarele elemente, exact in ordinea aceasta:

– Sanatate si vitalitate, bunastare
– Relatii si comunicare, spontaneitate
– Incredere in sine si putere interioara
– Tandrete si nevoia de iubire, emotii
– Candoare si noblete interioara
– Ratiune si inteligenta
– Sacru si spiritualitate

Da-ti timp, stand relaxat, cu ochii inchisi sa simti toate aceste elemente, in aceasta ordine pentru a putea cunoaste profund persoana la care te gandesti. Apoi, incearca sa te vezi pe tine prin ochii acelei persoane.

Observa ce anume simte ea/el cand s-ar gandi la tine.

Apoi observa ce anume iti place la acea persoana, ce anume te motiveaza, ce anume iti poate stimula mai mult iubirea.

Vezi in acea persoana toate calitatile pe care le admiri si priveste in viitor, gandindu-te cat de mult o sa evolueze acea persoana peste ani de zile. Admira si apreciaza tot ceea ce observi la acea persoana cu care empatizezi.

Acest exercitiu este un exerctiu detaliat de empatie. Dupa ce o sa il faci de cateva ori, o sa iti imbunatatesti foarte mult relatia cu persoana la care te-ai gandit. O sa ajungi sa o cunosti si sa ii simti fiecare emotie. Acest exercitiu iti amplifica calitatile psihologice care te fac sa mergi spre atingerea acestui nivel de evolutie despre care am vorbit azi.

Caracteristici psihologice ale tale cand ajungi pe nivelul doi de evolutie

In primul rand, o sa ai alte interese. Daca in perioada cand erai pe primul nivel de evolutie te gandeai cum sa faci sa fii apreciat de cineva, cum sa faci sa ai suficienti bani si siguranta, cum sa faci sa fii cel mai bun, in momentul in care intri din ce in ce mai des in zona psihologica a nivelului doi de dezvoltare, toate acele dorinte o sa devina din ce in ce mai rare si mai neinsemnate.

Dar o sa fie si rezolvate. Adica oamenii chiar o sa te aprecieze fara sa mai faci un efort, o sa ai suficienti bani si siguranta, o sa fii bun intr-un domeniu. Poate ca nu o sa scoti in evidenta nimic din toate acestea, dar o sa stai linistit pentru ca tu stii in interiorul tau ca le ai.

Starile psihologice ale tale cand intri pe acest nivel de evolutie sunt urmatoarele:
– Daruire
– Altruism
– Compasiune
– Blandete
– Toleranta
– Intelegere
– Impacare interioara
– Calm profund
– Echilibru interior

Exista insa si situatii extreme, cand doar o parte din psihicul tau intra pe acest nivel de evolutie si inca nu ai rezolvat toate problemele emotionale ale nivelului anterior.

In aceasta situatie, ajungi sa fii asa de sensibil incat sa plangi din orice, sa suferi cand vezi un animal sau un om care sufera si nu esti in stare sa iti controlezi acea emotie care te cuprinde.

Asta nu e nimic rau in sine, arata doar ca inca nu controlezi complet nivelul de evolutie pe care tocmai ai intrat.

In momentul in care si aceste emotii sunt sub controlul tau, atunci poti sa iubesti si sa oferi compasiune fara sa simti suferinta.

Inainte sa inchei, vreau sa iti atrag atentia la o greseala care se face des.

Starea de mila este deseori confundata cu starea de compasiune. Mila este sentimentul care apare ca urmare a fricii tale ca ai putea sa fii si tu in acea situatie. Cand iti spui in minte “saracul de el, bine ca nu sunt eu in situatia asta…”, acest sentiment izvoraste din frica, si nu din iubire.

Mila este un sentiment urat pentru ca este o emotie a fricii egoiste. Oferi bani unui cersetor cu gandul: “Ce bine ca am de unde sa ofer”, dar nu cu starea de iubire pentru acel om.

In spiritualitate am intalnit ideea ca decat sa oferi din mila un cadou, mai bine abtine-te. Daca poti sa oferi din iubire, fara niciun sentiment de mila, de bucurie ca nu esti tu in acea situatie, atunci cadoul tau este binevenit.

In timp ce scriam mi-am amintit ca am gasit in cartea lui Kahlil Gibran un pasaj super fain despre “a darui”. L-am cautat si iti pun aici cateva fragmente care mi-au placut mie.

Atunci, un om bogat zise: Vorbeste-ne despre Daruri.
Si el raspunse, zicând:
Nu dati decât putin, când dati din ce-i al vostru.
Numai dând din voi însiva, dati cu adevarat.
Pentru ca, spuneti-mi, ce sunt averile voastre decât niste lucruri pe care le pastrati cu
strasnicie, crezând ca mâine veti avea nevoie de ele?

Iar mâine, ce-i va aduce ziua de mâine câinelui prevazator foarte, ascunzând oasele în
nisipul miscator, în timp ce-i urmeaza pe pelerini catre orasul sfânt?
Si ce este frica de saracie, daca nu saracia însasi?
Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsa?
Sunt unii care dau putin din belsugul pe care îl au si aceasta pentru a li se recunoaste
darnicia, însa acea dorinta ascunsa umileste darul facut.
Sunt, apoi, altii care, putin având, dau totul.
Acestia cred în viata si în marinimia vietii, iar sacul lor niciodata nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rasplata cea mare.
Dar sunt si din cei ce dau cu durere si doar durerea ramâne botezul acestora.
În sfârsit, sunt cei ce dau fara a simti nici durere, nici bucurie, necunoscându-si virtutile.
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îsi raspândeste parfumul în spatiu.
Prin mâinile unor asemenea fapturi vorbeste Dumnezeu si dindaratul ochilor acestora El
surâde Pamântului.

E bine sa dai când ti se cere, dar si mai bine fara sa ti se ceara, din întelegere.
Deseori spuneti: “Am sa dau, dar numai acelora care merita.”
Pomii din livezile voastre nu spun, însa, astfel si nici turmele din imasuri.
Ele dau ca sa poata trai, fiindca a pastra înseamna a pieri.
Desigur, cel care-si merita zilele si noptile, merita totul si din partea voastra.
Iar cel care a meritat sa bea din oceanul vietii are tot dreptul sa-si umple cupa si din
micul vostru pârâu.

Luati aminte, ca mai întâi voi sa meritati a fi daruitorul si instrumentul darniciei,
Pentru ca, într-adevar, viata e cea care da viata, în timp ce voi, care va socotiti
binefacatori, nu sunteti decât martorii acesteia.

Iar voi care primiti – si cu totii primiti! – nu va luati povara vreunei recunostinte spre a nu
va pune de bunavoie un jug voua si celor ce daruie.
Înaltati-va, mai degraba cu cel care da, primindu-i darurile ca pe niste aripi,
Fiindca, a tine prea mult seama de datoriile voastre, înseamna a va îndoi de
generozitatea daruitorului, care are pamântul marinimos drept mama si a carui tata
însusi Creatorul este.

Faza asta cu a nu “lua povara recunostiintei” fata de cel care iti ofera ceva am inteles-o de la bunica mea. Imi amintesc un moment cand eram copil si am mers la ei la sat. Mi-a pus la masa sa mananc si in timp ce mancam mi s-a facut sete si am rugat-o sa imi dea un pahar cu apa. Mi-a adus in tacere paharul cu apa apoi imi amintesc ca s-a asezat langa mine si mi-a zis ceva ce nu o sa pot uita niciodata: “Niciodata sa nu mai imi spui “te rog”. Este datoria mea sa iti aduc orice iti trebuie, nu am nevoie de nicio recompensa pentru asta.”

Stiu ca in acel moment nu am inteles pe deplin mesajul ei, cred ca aveam vreo 15 sau 16 ani, dar dupa ani de zile am inteles cat de mare putea sa fie inima ei. A murit acum 3 ani, dar amintirea acestor momente de intelepciune o sa imi ramana in minte toata viata.
Cauta in jurul tau modele de iubire neconditionata si admira calitatilor acestor oameni. Observa-i cat ai timp, pentru ca sunt niste raritati si sunt oamenii cei mai valorosi din viata ta, chiar daca acum nu iti dai seama de asta. Observa cum simt si cum gandesc ei referitor la orice probleme si la referitor la alti oameni.

Apoi scrie-mi ce anume ai observat, ce nelamuriri ai si cum crezi ca ar fi propria ta viata daca ai simti o asemenea stare emotionala de iubire neconditionata.

Pe curand,
Marius Simion



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-Ch