1 reader now

Gandurile mele oficiale sunt suspendate de absenţa ta.
Fericirea este doar o reclamantă a fidelităţii durerii şi a lacrimilor.
Dezmăţul sufletului se hrăneşte cu indoiala sufletului steril. A putrezit
tristeţea.
Conceput de mine, actul nostru de existenţă nu mai există.
Eşti umbra invizibilă a fostei mele fericiri.
Acum sunt stăpana propriilor mele pasiuni. Iubesc viaţa, deopotrivă moartea.
Din moarte răsare, din viaţă moare.
Uit luxul de a uita amănunte. Amintirile sunt roşii cuprinse de o lavă rece.
Un şiroi fierbinte imi topeşte mintea, iar vintrele răman dezgropate.
Sufletul şi inima intră intr‑un război al vidului.
Vor avea de mers, vidul este vid. Coaliţia dintre organe rămane latentă.
Războiul păcii.
Eşti acolo, exişti intr‑o lume uitată de mine. Undeva, departe, in alt secol,
şi nu imi dau seama in care.
Durerea lacrimilor era proporţională cu fidelitatea lor. Acum, in acest
secol, nimic nu mai este egal cu niciuna din valori.
Gandurile mele neoficiale sunt prăbuşite de prezenţa ta. Cea invizibilă.
Rămane gandul să facă un cadou uitării.
Pe tine. Om invizibil.
Tu eşti ultimul cadou adus ofrandă gandului meu invizibil.
Valoarea amintirior, inestimabilă.
Valoarea invizibilului, pană o să fiu senilă.

Mimi Hacichian
Sunt timp angrenat unei toamne, sau poate angrenat unei iubiri fãrã margini, ataşate unui vid lãuntric. Un vis şi mã uimesc la fiecare clipire. Un cãlãtor printe aştrii şi-mi place sã trãiesc într-o lume perfectã de dor. Sunt suma timpului meu paralizat de singurãtate. Sunt absolutul transformat într-o iluzie albastrã. Sunt definitivul iubirii adus la marginea fiinţei mele trãind cu sentimentul unei dragoste eterne. Dar când alunec în afara lumii, mã pot încondeia. Aşa sunt eu … Mimi !


URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-VY
Citește și...  De ce?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.