1 reader now
Gânduri toxice la care trebuie să renunțăm

Gânduri toxice la care trebuie să renunțăm

Poate că nu am crede că tocmai noi suntem creatorii propriului destin, însă un lucru este cert, că sigur meșterim suficiente bariere ce cresc cu voinicie până la coplexitatea unor reale fortificații. Fie că sunt îndreptate asupra propriilor acțiuni sau ne abat de la mici gesturi prin care să ne confirmăm eleganța, este cazul să renunțăm la câteva obiceiuri nocive prin care ne atragem suficiente deservicii:

– „Încep de luni, de pe întâi, după Revelion”. Nu degeaba o vorbă din bătrâni spune că „today is the first day of the rest of your life”, tocmai fiindcă bioritmul n-are nici agendă și nici calendar și fix așa ar trebui să lucreze și ambiția noastră!

– Amânarea micilor chestiuni de etichetă pentru mai târziu, până cnd conform regulior de la aceeași etichetă, devenim lipsiți de etichetă, ca să nu folosim cuvinte mai dure precum nepoliticos, nes…and counting, mai bine. De câte ori au trecut pe lângă noi mail-uri sau mesaje fără răspuns, urări fără mulțumiri sau aniversări fără felicitări, pentru ca apoi să avem o anume jenă în a mai aborda respectivele persoane?

Citește și...  Să-i dăm timpului..timp!

– Procese de conștiință pentru o zi de leneveală sau o prăjitură, când în deplin avânt în rezolvat urgențe sau coborât măsurile hainelor nici nu ne mai aminteam de asemenea extravaganțe, așa că energia neutralizată accelerat de fel de fel de sentimente de vină poate fi frumos folosită fie pentru treburi mărunte cum ar fi cele administrative, fie pentru a dansa prin cameră sau a face o mică plimbare, ajutând la topirea surplusului de calorii.

– ”A trecut vremea pentru așa ceva” – când vedem seniori câștigând maratoane sau dovedind performanță în vrem sport ne descurajăm singuri?

– Și, bineînțeles, legată de eterna problemă a etății, de ce ne limităm gândindu-ne la vârsta biologică realizând că nu întotdeauna ea se află în concordanță nici nu cea psiho-emoțională și nici cu condiția noastră fizică. Nu purtăm mini fiindcă am depăsit 3035/40/45 de ani? Tina Turner ce ar zice de asta, chiar?

Diana Serpoianu
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.


URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-Na

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.