1 reader now

Astăzi mi-a dat prin cap să scriu despre frumosuri.

Si nu, n-am scris greșit și știu și că frumos are plural diferit față de frumosurile mele de mai sus.
Doar că nu vreau să vorbesc și nici să inventez narațiuni ori simple texte astăzi, în sensul de frumos de viață atât de uzitat și mult prea folosit ca și subiect lacrimogen pe peste tot unde te-nvârți cu ochii.
…și iată-mă cum încep prin a spune câte ceva despre frumosuri personale.
Ori despre urâturi proprii, continuând în aceeași ordine de idei,  de formare de pluraluri cu totul nelalocul lor.
Ori doar inexistente încă?!?

Mi se tot întrerup gândurile..habar nu am de ce; zboară de colo-colo, deși eu le explic destul de calm, totodată însă autoritar, cum că trebuie să stea un pic mai adunate, pentru că altfel nu-mi pot întinde firul rațional cum trebuie printre tastele laptop-ului meu răbdător în general, dar cam împrăștiat în gânduri astăzi, în particular.

„Urâturile oamenilor trebuie evitate.”

Așa voiam să-ncep și tot băteam și iar ștergeam, sperând în început mai bun.
..voi lăsa așa însă, cum și-a dorit el, gândul, inițial..!

Eu spun urâturi de oameni, percepțiilor negative ale acestora, adunate toate într-un sac de gunoi de plastic, strânse acolo cu dorința fermă de a răni alți oameni prin deșertare apoi către aceștia, de atribute critice, răuvoitoare și rău intenționate.
De urâturi percepute doar de ei însă, atenție! De ei, cei avizi să critice defectul meu minor..și-al tău, ridicându-l astfel la grad de urât al meu..și-al tău, de negativ major.

Percepțiile oamenilor sunt diferite; deși privim cu toții, spre exemplu, și apoi discutăm, despre aceleași lucruri, ori situații, ori circumstanțe de moment de viață, ori despre..persoane, de ce nu?! le vom percepe fiecare diferit.

Fiecare dintre noi își trăiește realitatea proprie, fiecare dintre noi deține un adevăr personal.
Care nu este însă neapărat și cel real pentru toți ceilalți.

În reprezentarea ta, eu spre exemplu, sunt poate seacă și plictisitoare. Sau agasantă. Și spre deloc inteligentă.
Mai pot fi și grasă poate, ori năsoasă.

Reprezentarea mea însă despre mine îmbracă cu totul altă haină.
Mie-mi pare că sunt amuzantă. Mi se pare că-s și extrem de rațională, plină de viață și foooarte slabă.
Ia stai să-mi mai privesc atent și nasul! Pentru a mia oară, evident.:))
Ai răbdare, te rog? Alerg pân’la oglindă un minut și..
Hahahah…
Nici nu bănuiești ce nas cârn mi-am observat, satisfăcută iarăși și din nou.
E-un nas micuț și demn. De unde până unde l-ai văzut a fi năsos????!
Observi câtă diferență de percepție?
Vezi cât de diferită sunt eu în reprezentarea mea despre mine prin comparație cu a ta tot despre mine?

Aș vrea acum să mă lași să dau un telefon..Și scuze că tot întrerup, dar este esențial pentru continuarea  discuției.
Bun! Am sunat-o pe Aurora.Și pe Lili după aceea.
Ele nu mint, nici nu exagerează și, în plus, am toată încrederea că nu mi-ar mângâia pe creștet vreun orgoliu pentru a-l îngâmfa cumva pe-alocuri.
Garantez că  niciun pic nu vor face asta.

Și am avut drep-ta-te, n-au făcut-o!!

Nu sunt nici în reprezentatarea lor percepută motamo precum în a mea, firește, dar m-am regăsit măcar  în ambele lor descrieri; cum prin a ta nici nu m-am observat.
Ele nu mi-au strâns urâturi subiective despre mine, cum fac câte unii, bucurându-se apoi prin suflet că m-au făcut să plâng pentr-un minut.

M-am grăbit să revin la scris și n-am extins prea tare cu ele, de teamă să nu-mi zburde iar ideile din gând și să uit cu totul unde am vrut s-ajung ori ce am vrut să deslușesc în înțelegeri azi, aici.

Citește și...  Joi, de la 16:00 la 17:00

Aaa..! Percepțiile mai sunt într-un fel: ele mai sunt și schimbătoare, în funcție de diferiți factori.

„Ieri mi-a plăcut de tine mai mult decât de obicei, astfel tu în reprezentarea mea de ieri, mi-ai fost perceput un pic mai bine decât de obicei;

..spre deosebire de acu’ceva zile, când m-ai scos din pepeni cu întrebări agasante, enervându-mă cumplit.
Acu’ câteva zile, credeam că nu te voi mai putea suporta prin preajmă multă vreme. Azi sunt mai binevoitor în ceea ce te privește. ”

Deși poate părea că n-are sens nimic din ce-am povestit eu astăzi pe aici, căci simt că nici n-am prea avut discurs, cu toate acestea, dacă te concentrezi un pic, știu că vei prinde nu doar sens, ci sensuri importante…!

Cum ar fi că..

Oamenii ce-ți adună frumosuri sunt oamenii ce te iubesc, te plac, îți apreciază principii și optici de viață.
Sunt oamenii aceia care atunci când privesc spre nasul tău năsos, nu-l strâmbă pe-al lor cu vreun dispreț total și inestetic.
Căci ei ți-l văd cârn dintotdeauna; și-așa îl vor vedea mereu.

Ceilalți oameni, pe de altă parte, cei ce-ți adună doar urâturi doar de ei visate a fi reprezentarea ta reală,  sunt oameni ce trebuie să-i ocolești de-i simți cumva că te adulmecă. Că-i vei simți.

Eu așa fac. Și nu pentru că nu accept în general critica, ci doar pentru că acea critică nu este constructivă.

Pe lângă asta, mai am și eu zile vulnerabile, zile când mă arunc la modul conștient eu pradă slăbiciunilor personale.
În perioade de-astea, prind stropi din furtuna plină de incertitudini și de îndoieli de mine. Și-atunci, cine știe dacă nu cumva aș putea  să și cred eronat în oamenii ce mă percep străin de cum sunt și care îmi tot strâng urâturi?!?
De aceea îi evit. De curând m-am hotătât să îi arunc cu totul de pe lângă mine.

Nu vreau să intru în vârtejul furtunii cu ei încă o dată. Mi-e teamă și de apă uneori, ăsta-i de fapt motivul principal.
În plus, dacă ațipesc prin ea pe acolo??? Și dacă mă găsește și-un vârtej și mă trage la fund, în tot timpul ăsta?? Și dacă uit să înot și mă înec apoi? De aceea nu risc.

Urâturile adunate de oameni îmi displac și mă și întristează câteodată.Mi-e dificil să-i înțeleg, dar nici nu-i cert, nici nu-i contraargumentez. Doar îi las în pace.

Ce dacă ei mă exprimă în desen prost desenat? Poate că nu au talent doar.
Și de ce mi-ar conta vreun pic mie faptul că mă imaginează cum eu știu că nu sunt?

Nu este important pentru mine.
Toți avem dreptul de a trăi realități proprii. Toți avem reprezentări despre oameni și percepții despre aceștia, proprii. Avem dreptul la adevăr personal.

De aceea îi las să creadă ce-și doresc. De aceea nu mă afectează reprezentarea mea în percepția celor ce mi-ar putea strânge urâturi prin pungi de gunoi de plastic. Am învățat însă că trebuie evitați, pentru că împrăștie energii negative în jurul lor.

De-aia nu-mi place să-i simt pe lânga mine.

Căci..
Eu adun frumosuri de oameni. Ei strâng urâturi.
..suntem prea diferiți…!

Adina Banea
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.


URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-yo

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.