1 reader now

A dispărut toamna de printre noi.
Nu mai avem anotimpuri multe, așa am observat. În ultimii ani parcă se face trecerea de la vară spre iarnă brusc, parcă prea brusc, nu??

Ştii care-i culmea?!? Deşi eram o văratică eu, în simţuri şi în trăiri, şi, deși cu siguranţă dacă m-ai cunoaşte, ai spune și tu că, daaa!! categoric vara şi doar ea, mă reprezintă întru totul..că eu sunt vara..
..deși ai gândi garantat că eu fără doar și fără niciun poate, doar vara simt un sentiment etern de fericire, motiv de bucurie, că vara este anotimpul meu, ce mă-mbracă toată în soare, ce mă dezgoleste de timidităţi ce nu-şi au locul..!..deşi mi-ai spune despre mine, că tot mereu doar vară simt!!..și vară respir permanent..eh, bine!..te înseli!

Îmi place anotimpul ăsta, și ai multă dreptate când spui, când afirmi că iubesc să trăiesc neîncorsetată, fără haine groase şi prea multe, unele peste altele aşa, cu toate culorile ce-i sunt prea plictisite, prea seci şi terne.. Dap!! Cunoşti un pic din mine când spui că aş puteafi vara..!
Dar nu mă ştii de tot, nu ai apucat să mă desluşeşti înţelegându-mă  până la capătul capătului.
..căci eu de fapt, ador să fiu vara lui!! Să mă port pentru el în cămăşi lungi, din bumbac transparent, albe din in foarte subţire şi moale, foarte moale la atingere..să mă trântesc în raza lui delicioasă de soare blând.
Iubesc vara! Cu atingeri din soarele lui! Cu bronz puternic ce-mi ţine de cald şi când m-apucă iarna.
Iarna, care ne-apucă mult prea din vreme mai nou, în ultimii ani și-mi sare toamna.
Căci..

..ai înţeles, măi, ceva din ce-ţi înşir pe-aici?? Sau îmi pierd timpul explicându-ți nonsesuri despre mine?
..când aud tăcere, când doar tăcerea îmi vine în răspuns, atunci mereu continui să vorbesc. Întotdeauna.
Mă încurajează tăcerea frunzelor ce-ngălbenesc copacii toamna.
Au un foşnet aparte, ai observat?? Îl auzi și tu aparte??
..iar culoarea lor se potriveşte perfect cu nuanţa mea de blond..!!
Am optat mai nou pentru o culoare de blond un picuț mai tomnatică. Nu mai am soare puternic printre bucle. Am ales un ruginiu tomnatic, am senzaţia că îmi domoleşte trăsăturile feței, care îmi par cam ascuţite câteodată; de fapt, am trăsături mai degrabă aspre, exagerez cu ascuțite..! În niciun caz însă nu se asortează, sub nicio formă, cu un blond de vară..!!

Ador să fiu vara pentru tine, repet!!
Deși, din suflet, din tot sufletul iubesc şi am iubit toamna.
Toamna mi-este anotimpul.
Toamna am voie să îmi observ tristeţi.
Chiar dacă nu-mi există, dacă vor exista cândva, prin timpuri viitoare de anotimp trecut de vară…?!?
Că de-aia întotdeauna toamna, mi-o hotărâsem frâu liber gândurilor, alinturi cu lacrimi fără sens.. Ori cu un sens al meu, și doar al meu știut.
Doar toamna aveam timpul ăsta, atât de al meu! Și doar cu mine.
..curgeau în neştire stropi de lacrimi..! mă năpădea o lacrimă, se adunau apoi încetişor mai multe.. până-ntr-o sută? două?!?
N-am numărat exact, le pierd şirul mai mereu.

Mereu toamna, mă recapitulam.
Stăteam cocoţată pe un colţ de pervaz, mă uitam oră după ore, alergam static; cu privire goală îți păream,  de mă observai atent mai de departe..!
Te-nșelai însă din nou, să ştii..!
..da, ok, priveam în gol, probabil că păream că trec ochii prin tine fără să văd un mare lucru..doar că în momentele acelea mă sfredeleam cu privirea prin străfund de mine, uite-aşa şi tot aşa, adânceam un strat, mă afundam încetişor şi prin al doilea..!!..îmi treceau ore din toamnă încetişor dar sigur, tot cufundând prin mine ochii ce tu-i vedeai cam orbi. Şi surzi. Şi muţi probabil că îi percepeai..!!
Asta zic că regret cel mai tare.
Îmi lipseşte anotimpul. A dispărut. S’o fi mutat pe alte continente?!
Dar nici nu ştiu ce să mai cred..ştiu doar cu siguranţă că mă bulversează şi mă nelinişteşte tot mai tare lipsa toamnei mele.
Căci ea mă așeza cumva, mă rânduia la loc după ce zvăpăiam vara întreagă.
Era anotimp de reculegere pentru mine. Mă pregătea pentru iarna pe care de obicei o hibernez …n-o gândesc, nu-mi place nici să-i simt frigul, nici n-o agit cu zvăpăială. Niciodată. Ci doar o trec.

Citește și...  Am aripi să zbor!

Mi-a dispărut toamna. Anotimp ce-mi aduna gând cu stare, cu trăire, cu iubire..mă aduna cu tine, mă lăsa să mă gândesc că-mi eşti tot tu, al meu, la locul tău, acolo.
Asta mi-e problema acum.. ai înţeles ce spun?! sau încă mă mai bâjbâi, încă îmi rătăcești printre-nţelesuri?!?

Sunt vara ta cu totul, asta mai spun printre altele.
De-aceea toţi mă şi consideră totuna-n anotimp cu ea. De-aia mă confundă toţi, dar toată lumeaaa..toată!!
Până şi tu, până şi tu eşti sigur că nu-mi există anotimp mai aproape sufletului decât vara.
Sunt vara ta, însă.. Repet!!
Eu mă simt, eu ştiu, eu cred..eu mă trăiesc intens şi tot mereu respir din suflet, fericită sunt, nu câteodată, tot mereu, şi iar..repet, ca să fiu sigură că înţelegi ce spun, că..în sfârşit..! că..în final mă vei crede când spun că sunt toamnă!!

Doar toamnă sunt, doar numai toamnă voi fi! Absolut mereu!!
Toamna, care-mi leagănă gândul, care-mi adie plânsul..care îmi spală cu stropi de ploaie mărunţi până şi urma îndoielii de tine fără noi..care-mi fulgeră temerea și frica de mine, fără amândoi…!!
Asta zic..închei acum, că-mi este atâtaaa de somn!!..nici n-ai idee cât de obosită mă simt..regret că nu mai am toamna. Și atât.
Mi-a dispărut cu totul, nici frunzele nu-i mai cad pe lângă geamul unde stau, unde tooot stau cocoțată, aşteptând-o să mă potolească!

Îmi atârnă privirea seacă, privește-n gol prin tine….prin mine, printre momente zvăpăiate, mult prea zvăpăiate..! Momente trecute din vară.

De vară doar a ta. Asta zic..nu mă mai regăsesc deloc!!

Pe unde sunt? Aaaah..! Cade o frunză..cade o frunză galbenă..! O vezi și tu?? Ia zi! O vezi?!? Adică, vine toamna? Zici!?

Uite-o..uite-o cum se leagănă..cum o dansează vântul! Aaahh!! Că dor mi-a fost de mine..!..am rătăcit eu un picuț, dar uite-mă cum zbor..! M-auzi prin gând cum te cotrobăi?!? Hahahah!! Eu sunt, eu gâdil..eu preumblu..euuu!!

Adina Banea
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.


URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-yk

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.