1 reader now

Roxana Butnaru este un om fericit şi împlinit.

Este deja femeie de carieră, designer cunoscut printre designeri mari de Bucureşti.
Este o mămică tânără de băieţel mare, pe care şi-l creşte singură.
Este femeia ce şi-a dorit imens un copil, pe care îl dezvoltă atent, cu răbdare ba chiar şi cu bucătăreală zilnică..căci e un răsfațaaaat nevoie mare şi sclifosit în gusturi culinare, copilul ăsta al ei😻.
Roxana Butnaru e şi mamă dar şi tată pentru Codin al ei, este şi profesionist în design vestimentar, pregătind colecţii peste colecţii, minuţioase şi mereu de-un altfel cool, emancipate în tendinţe, tinereşti şi pline de culoare.
Îmi plac hainele ei, exact, v-aţi prins!!
Vă explicasem şi în alte rânduri, de altfel, că prefer designerii români în detrimentul firmelor de brand consacrat internaţional, vă amintiţi, probabil, nu-i aşa??

Deci nu o laud doar pentru că mi-e prietenă.

Nu sunt mărinimoasă eu în cuvinte blânde despre oameni ce nu-mi câştigă simpatia în vreun fel, sau aprecierea, sauu…orice pe-acolo!😉

Căci va repet iar şi din nou, sunt impulsivă eu şi mă şi las condusă de impuls de nu-mi convine una alta despre tine..atunci te critic şi te cert!

Dar astăzi, nu critic nici nu comentez articole ale altor oameni.

Astăzi doar îmi place de mine, că m-am gândit să va spun despre ea.
Venită din Bacău, tânăra şi frumoasă, fără bani mulţi în buzunar de visat afaceri ample, căci nici n-avea pretenţii sau necesitate în sensul acesta..doar cu bani suficienţi de împletit vise, la început de drum de adult fără gând de măritiş vreun pic..fără planuri mai deloc..Roxana s-a îndrăgostit.
Şi el de ea.

Sau aşa credeau ei amândoi.

În poveşti de vară, când ne-am cunoscut noi două, ceva vreme multă mai în urmă, la un pahar de..pepsi când ne mai întâlneam, fără sauvignon blanc cu gheaţă pe atunci, nu-mi povestea despre iubirea dintre ei, dar niciun pic.
Nici nu-l bârfea, că nu consideră frumos şi nici decent măcar.
Spunea Roxana doar …” It wasnt meant to be.”
Şi adauga în barbă aşa, întotdeauna spunea asta, ca pentru ea cumva..”..what is meant to be is with someone else maybe!”

Fostul ei, că nici habar n-am cum îl cheamă, nici măcar vreun rol de tătic pentru fiul său n-a fost în stare şi în nevoie de asumare vreodată.

Nu lungim, că nu-i chiar esenţial şi pentru voi să ştiţi acuma chiar fiecare încercare de viaţă a Roxanei, care subliniez..nu s-a dat bătută în vreun fel.

Subliniez încă o dată în caz că nu aţi remarcat sau aţi citit în dungă şi nu aţi prins ideea pan’ la capăt.:))

Şi-a născut copilul şi l-a luat sub aripa ei, în statut multiplu, de mamă cu tată la pătrat.

A avut şi ajutor părintesc de parte maternă şi acesta, multă înţelegere şi dragoste cu iz de Bacău fericit al copilăriei sale..!

Repede s-a redresat, repede s-a pus pe picioare.. şi mai repede apoi şi-a şters lacrimile şi şi-a gândit viitorul.

Câtă forţă îţi trebuie, pentru a-ţi recăpăta zâmbetul şi pentru a căpăta un echilibru emoţional, deși ai trecut prin atâtea schimbări, în perioadă aşa de scurtă?

 Eh..exagerezi!! Îţi trebuie doar recâştigarea încrederii în tine, în paşi rapizi şi siguri, căci realizezi destul de imediat că ţi-eşti singurul ajutor şi singura speranță de salariu pentru tine şi pentru copilul mic şi drăgălaş ,ce-ţi urlă de colici, în garsoniera ta luminoasă cu aer tineresc.😀😀😀

Citește și...  Cimitirul a avut noroc!

Pentru că vrei multe pentru copilul tău, îţi doreşti să aibă multe chestii, c’aşa-s părinţii..mamele..pardon!! Doar ştii şi tu cum e!

M-am gândit să fac ceva să câştig şi eu un ban acolo în plus de ce aveam, căci nu mi se părea firesc să le tot cer alor mei. Mă rog..cert e că mi-am deschis un magazinas, fără gând de extindere şi fără pretenţii de design vestimentar, iniţial.

Aha..ea zice că-i uşor.
Eu zic că-i dificil.
Mai zic că trebuie să fii un om puternic chiar de nu ştii că eşti, căci nu-i uşor să te începi de la zero singură, fără prieteni mulţi apropiaţi care să te sprijine, doar cu determinare şi hotărâre şi încredere în lucruri ce nu le cunoşti profesional în amănunt, ai doar sentimentul că vei reuşi..

Din magazin no name, deschis la întâmplare datorită pasiunii ei pentru frumos, iată că a ajuns Atelier Roxana Butnaru Design.

Din garsoniera ce-i devenise mică pentru nevoi de doi, s-au mutat în apartament de 3 camere, tot într-o zonă cumsecade a Bucureştiului, reuşind să-şi strângă bani din veniturile proprii, muncite şi cusute până-n zori de zi câteodată.

De 2-3 ani, că nu mai ştiu exact, şi-a regândit afacerea şi a extins-o, a mutat atelierul mai aproape de clienţi principali pentru a-i fi mai uşor să se împartă între aceștia copil şi casă şi şcoală şi..tot aşa.

Trăieşte şi o poveste de dragoste în prezent, care devine din ce în ce mai serioasă..are prieteni o mulţime, deşi a început cu unul doar…

Dar important, nu-i aşa Rox ? Ai avut iniţial doar un prieten bun aici în Bucureşti, unul dar suficient de implicat în a te susţine permanent şi necondiţionat. 

 Da, unul atunci şi cel mai important şi acum. Codin, nasul lui fi’miu. M-a ajutat enorm şi tot ce sper este să-i întorc şi eu cândva înapoi măcar jumate..😊
Hai că nu-s aşa eroină pe cât tot insişti aici..mă simt şi prost, naibii..!! am avut probabil şi noroc şi multă putere de muncă venită din nevoie şi ambiţie. Şi gata, hai la masă, că-i târziu deja..!!😅

Mda. Nu o laud, doar că nu ştiu dacă eu aş fi putut, habar n-am dacă aş fi reuşit, nu-s convinsă că nu m-ar fi maturizat şi fizic lacrimile iubirii mele tinere şi neîmplinite.
Probabil că-s mai uşor de copleşit eu în caz de evenimente negative ce marchează zic, o femeie în devenire.

..probabil toate astea, dar nu ştiu nici eu cu siguranță, căci nu mă cunosc suficient, sau poate nu ştiu cât luptă o mamă pentru fiul ei.
..sau poate n-am chef să mă laud doar.
Şi ştiu prea bine şi despre mine câte ceva bun şi puternic şi ambiţios..😜..

Adina Banea
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.


URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-bR

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.