drumul tău, copile drag, să‑ţi vezi cu ochii bucuria, din când în când să‑mi stai în prag, să îmi ierţi nevrednicia. pe drumul tău, tu să urmezi doar steaua care are rouă şi să îţi faci cumva, de poţi, un colier din balta‑ţi nouă. pe drumul tău am mers şi eu, şi tare‑aş vrea că…
Undeva, cineva e gândul ce-mi curge prin vene, sfere de foc se-ncheagă, către vise să mă-ndemne. E adevărat că, cu cât devii mai tăcut, cu atât mai multe-n noapte poţi auzi, mă iert, căci nimic n-am ştiut. Iubirea cea fără adresă nu puteam găsi. Vreau să vrea să-mi fie arhitectul unui nou început, să putem…
de ce eşti ieftin, dragul meu? când eu credeam în veşnicie, tu ai venit să‑ţi vinzi iubirea pe un castron cu fantezie. ai zis că noi putem trăi cu vise, multe, sincere suspine şi ne‑am trezit a doua zi mult mai săraci şi făr’ de poezie. de ce eu gratis ţie m‑am vândut? când tu…
Vino, dulce sărutare, vino să mă amețești! Să ne vedem în nopți cu lună ca să împletim cunună de infinite picături de stele, să fii regele capriciilor mele. Să mă strângi în brațe ferm, niciodată să nu te pierd. Să fim noi pe-un tărâm aparte, să ne iubim și zi, și noapte… Și poate va…
m‑am împiedicat de mine, eram răsturnată şi plină cu tine. m‑am împiedicat de noi, adun linişte aruncată în doi. m‑am împiedicat de lume, înşirând cuvinte fără a spune, adunând sentimente pierdute, las lumea să spună nevrute. m‑am împiedicat de gânduri, pluteau în suflet, adunând rânduri, rânduri de lacrimi cristaline, găsite în odăi prăfuite cu mine….
Un gând venit în grabă mi s-a aşezat în păr, pe frunte, înot în marea de cuvinte şi nu ştiu ce-o să se întâmple… Visele venite din mâine se pun într-un cuib de iluzii deşarte, pierdută-n aşternut de rime ce-mi spun că tu-mi eşti departe… Pentru ce?! Poate crezi că scriu doar versuri fără suflet,…
ce‑mi place să te iubesc în tăcere! numai sufletul meu urlă de durere, numai inima strigă cu lacrimi, numai tăcerea se transformă în patimi. ce patimi duioase îmi stau pe obraz! se scurg în cristale sparte, adun de pe jos acele şoapte, ce‑mi place să te iubesc în tăcere! aş striga, dar gândul nu mă…
ce poţi iubi, mai mult decât toamna? în zborul lor şi frunzele iubesc, iar în căderea către cerul ce-l privesc îşi tot şoptesc… ce poţi iubi mai mult decât pe ea, da, ea, toamna? când soarele îţi arde sufletul oftând, este blând şi îşi schimbă culoarea cu fiecare zi, mai mult. ce poţi iubi, mai…
Acum, lăsând gluma la o parte, n-oi avea eu multă carte, dar știu bine a face diferența între omenia pură și ignoranța. Că ești bun doar când ajuți. Dar când tu însuți te lupți să supraviețuiești în furtună, nu te știu, ba chiar te-njură. Te evită, parcă nici nu te cunosc, vor să tragă doar…
M-aş așeza prin tine toată, M-aş îmbraca cu zâmbet rupt din zâmbet doar al tău, Ţi-aş plânge lacrima din vis, Te-aş mângâia apoi cu mine, Am alerga apoi în doi, spre Paradis. M-aș cufunda în tine toată. M-aş scrie vers, ca să-ţi prind rima M-aş tolăni după aceea, Tot doar prin tine, Relaxată. Dând buzna…
