Suntem o nație de stresați și cred că ne și place. Stresați de a avea cel mai mai performant telefon, cea mai de lux mașină, cel mai bine văzut și plătit job, cea mai luxoasă casă, cel mai sexy bărbat sau cea mai uluitoare femeie, iar dacă bifăm și cei mai frumoși copii, gata, am…
Trăim din ce în ce mai mult în mediul virtual şi asta ne mănâncă mai tot timpul. Aş vrea să spun că glumesc dar din ce în ce mai multă lume conştient sau nu, suferind de singurătate sau nu, petrece destul de mult timp în virtual. Iar de aici nu mai e decât un pas…
Iubesc viața, soarele, cafeaua și bărbatul misogin. Ei da, ăsta din urmă e o specie aparte, pe cale de înmulțire, care n-are altfel cum decât să-mi stârnească tot interesul. E imposibil să nu dau peste cel puțin unul în viața de zi cu zi, și cum a deschis gura să-și elibereze eticheta, eu cum, hop,…
E adevărat că bărbații sunt pragmatici, sau mă rog, o parte din ei, că se orientează mai bine în spațiu, că nu le trebuie o scurtă narațiune cu introducere, cuprins și încheiere, ca să priceapă ce a vrut să spună o femeie, da’ zău dacă pot să înțeleg eu cu câțiva din neuronii mei rămași nealiniați…
Îmi plac foarte tare bătrânii. Să ne-nţelegem, în categoria asta intră toată suflarea de peste 70 ani. Ce e sub, se consideră încă „verde”. Îmi plac bătrânii plini de viaţă, cu zâmbetul pe buze, şugubeţi şi puşi pe şotii. Bătrânii care au o vastă experienţă de viaţă, care au îndurat lipsuri şi umilinţe dar care…
Cum ziua de luni nu e preferata mea din săptămână, mai ales acum, cu trecerea la ora de vară, de-abia așteptam să ajung acasă. Să trec la haine de scandal, să-mi fac un moț în vârful capului, să mănânc apoi să mă relaxez cu un film sau o carte. Vaiii, da’ ce planuri mărețe, chiar…
Mă duc să-mi iau buburuza mare de la şcoală, ca un părinte responsabil ce sunt şi am grijă să fiu deja la poarta şcolii înainte de a termina ea orele de curs. Și uite-mă în mașină, cu gândurile aiurea, așteptând ca ea să apară. Privesc pe geam, mă uit la cer, mă uit la verdele…
Serios că nu e bun, te scoate după orbită, îți pierzi direcția, te îmbată de nu te vezi, parcă nu ești tu ăla din el, se termină subit de repede și tragicul abia începe. Că deh, cu binele ne obișnuim al naibii de repede, când intrăm în programul zilnic parcă ne-a călcat trenu’. E, parcă….
Sau bea un pic. Nu contează rima, orice numai să fie de relaxare. Măcar două ore. Pentru mine era suficient. Se presupune că weekendul este creat pentru odihnă și relaxare. Pe mine, de vreo două încoace, m-a sărit definiția asta. Duminica trecută, de exemplu, mi s-a făcut o poftă așa de mare de dormit sau…
Ca să vezi, fiică-mea crește, eu mă băbesc. Dar zău dacă-mi pare rău când o văd pe ea cum îmi zâmbește cu gropițele moștenite de la mine, și-mi zic în gând că o treabă bună tot am făcut și eu. De fapt, două. Pe ea și soră-sa mai mică. Îmi pare rău și m-apucă plânsul…
