1 reader now

 

otrãveşte-mã

otravã-ţi sunt, otravã curg prin tine

respirã-mã

respirã-mã prin porii tãi divine

simte-mã

simte-mã în viscerele-ţi toate

poartã-mã

poartã-mã în orgasme sacadate

trãieşte-mã

trãieşte-mã-n clocotul sângelui ce-ţi curge prin vene

respirã-mã

respirã-mã cum respiri fiorul morţii eterne

rãstoarnã-mã

rãstoarnã-mã cu un sãrut

ancoreazã-mã

în patul tãu tăcut.

Mimi Hacichian
Sunt timp angrenat unei toamne, sau poate angrenat unei iubiri fãrã margini, ataşate unui vid lãuntric. Un vis şi mã uimesc la fiecare clipire. Un cãlãtor printe aştrii şi-mi place sã trãiesc într-o lume perfectã de dor. Sunt suma timpului meu paralizat de singurãtate. Sunt absolutul transformat într-o iluzie albastrã. Sunt definitivul iubirii adus la marginea fiinţei mele trãind cu sentimentul unei dragoste eterne. Dar când alunec în afara lumii, mã pot încondeia. Aşa sunt eu … Mimi !


URL scurt pentru acest articol: http://wp.me/p7nil4-1ea
Citește și...  Chemarea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.