1 reader now

Revoluţiile se nasc adesea sub inspiraţia momentului, aşa că odată ce resimţim dorinţa de schimbare, dar parcă nu am avea curaj, putem începe prin aducerea către cabina de probă a unei piese pe care o vedem frumoasă, dar de care am fi tentate să zicem să nu e stilul nostru. Dacă aceasta ne-a oferit o surpriză care să ne inspire, ca următori paşi am putea merge focalizate, astfel:

  • Primul pas spre a scăpa de timiditatea vestimentară este să ne obişnui cu gândul de a deveni vizibile, aşadar, până să explorăm cromatica sau să ne descoperim prin varii linii care să ne valorifice silueta, putem să ne obişnuim cu atenţia pur şi simplu prin starea de bine adusă de complimentele pe care le-ar obţine un accesoriu precum un colier, o broşă sau pur şi simplu o eşarfă.
  • Dacă am dori o atitudine ceva mai temperată faţă de culoare, putem să mizăm pe neutre şi să introducem ca accent accesoriile în nuanţe ceva mai intense.
  • Cum senzualitatea rămâne înainte de orice o stare de spirit, pentru a o trezi şi a o îmbrăţişa fără a ne simţi parcă prea descoperite, putem alege atingerea straturilor de voal, cum ar fi cazul unor hanorace sau halate de stradă ce ne acoperă în acelaşi timp dezvăluindu-ne.
  • Dacă ne tentează un decolteu discret, însă dorim să menţinem o notă ceva mai rezervată, rochiile petrecute, ce formează o închidere graţioasă în V reprezintă una dintre cele mai flatante ţinute spre care ne-am putea îndrepta.
  • Cea mai sigură “iniţiere” în portul unei fuste mini rămâne asortarea acesteia la ciorapi negri maţi, evocând astfel stilul începutului anilor 60.
  • Primul pas spre introducerea unor ţinute ce ne dezvăluie senzualitatea ar fi alegerea unor linii cambrate, care să ne valorifice silueta.
  • Până căpătăm curajul de a impresiona prin graţia spatelui şi a umerilor dezgoliţi, putem opta pentru un bolero sau un blazer preţios, la care mai devreme sau mai târziu vom renunţa pe măsură ce ne cufundăm în atmosfera petrecerii.
Citește și...  Ghidul începătorului pentru spargerea regulilor în modă

 

Diana Serpoianu
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.


URL scurt pentru acest articol: http://wp.me/p7nil4-Z1

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.