1 reader now

Ia dezvăluie tu aici, de unde şi până unde Şcoala de Design în Danemarca? Nu-i tare departe acolo, prea printre străini, nu-i greu de supravieţuit departe de oameni pe care-i iubești??

A fost o chestie spontană, mă crezi?!? Astăzi studiam la Londra şi brusc apoi, fără drept de apel, m-am trezit cu totul mutat în studii despre design vestimentar în Danemarca. În altă ordine de idei, da, e greu printre străini câtă vreme sunt străini… :))

Dar eu mă acomodez uşor şi, din primele zile, am reuşit să-mi fac prieteni, chiar şi acolo, în Danemarca. Am supravieţuit chiar ok, printre altele, deşi mi-era dor de distracţiile din ţară… dar ce nu face omul pentru cariera sa?!?!

La prima ta prezentare, unde am fost şi eu prezentă întâmplător, ştiu sigur… nu mă-nşel, nu? la Story ţi-ai prezentat cartea de vizită, nu-i aşa??? Te-am reţinut probabil și pentru că ai avut o colecţie cu ceva influenţe bisericeşti, nu? O colecție un pic altfel, asta mi-a fost senzația.  A avut succes?

Mie-mi plac lucrurile altfel. Şi pentru a fi remarcat, în profesia mea, cel puţin, ai nevoie de un pic de accente şi nu tocmai obişnuite.

Colecţia aceea chiar a avut un real succes, ba chiar o piesă din cele prezentate, şi-a dorit-o cu tot dinadinsul, tot din necesitatea de a fi inovatoare în modă şi în trend, mă gândesc :)), lady Gaga.

Acea Lady Gaga?? Ei pe bune, serios?

Aceea, da. Şi foarte serios. I-am dat-o gratis, de fericire că mă bagă-n seama… 😀

De-acu’ o s-o interpelez eu pe ea… prin mailuri… „auzi, io sunt ăla cu geaca aia mişto bisericească… mă mai ţii minte?? Eu tot mai fac una alta, chestii tari… în continuare…!!” 😅Sper să-mi şi răspundă, n-am încercat încă…

Mi-ar fi plăcut să fac design vestimentar, dar cred că mi-e mai simplu doar să combin hainele într-un stil mai personal, decât să le imaginez individual… Ție cum îţi vin ție ideile şi de unde?

De ne’unde-mi vin… influenţe, normal, ca peste tot, dar dacă ştii să le personalizezi, munceşti mult, ş.a.m.d., reuşeşti uşor uşor să te construieşti ca şi brand, să te valorifici la un nivel, de la an la an, tot mai ridicat, evolutiv permanent.

Şi astfel, aduni satisfacţii pe termen lung.

Oare ai de gând în viitor să lucrezi în serie, pentru un câştig mai mare, sau preferi în continuare să fii un artist, să construieşti un brand perceput ca fiind special prin produse unicat? 

Niciodată nu voi lucra în serie.

Consider că fiecare îşi doreşte un… ceva… unicat, sau pe aproape şi nu sunt sub nicio formă de acord cu uniforma, ca şi stil.

Citește și...  Cimitirul a avut noroc!

Uniforme purtam la şcoală, şi nu ne prea plăcea, nu este aşa? Atâta vreme cât pe mine nu m-ar putea convinge nimeni să îmbrac ceva doar pentru că se poartă un model anume, nici eu nu voi lucra haine în serie.

Nici chiar pentru un câştig mai mare decât cel actual.

Consideri că este greu să te impui ca şi designer într-un Bucureşti plin de creatori de modă, ce vând en-gros copii de haine multi brand fără invenţii proprii în sensul ăsta?

Nu este greu, nu.

Dacă eşti particular în stil şi dacă stilul tău prinde, câştigi clienţi.

Dar pe parcurs, fireşte…!! Nu mă grăbesc, am răbdare să mă cresc frumos şi în timp, cum au făcut majoritatea designerilor importanţi. Aşa am învăţat la şcoală, în Danemarca. Şi în Londra chiar, căci şi acolo am urmat ceva cursuri de design, după cum știi deja, de fapt.

Deci cu răbdare, fără să mă identific cu vreun croitor engrosist, voi ajunge cineva în materie de modă românească.

Cel puţin, eu aşa mă sper.

Care crezi tu  că sunt diferenţele majore dintre un atelier oarecare şi un atelier de designer? 

Un atelier oarecare, este un atelier oarecare… fără nume.

Atelierul de designer, poartă numele designerului. Este cineva şi el, capătă culoare şi nuanţă şi suflet.

Munceşti mult, intens, pare-se… îţi cauţi totuși şi momente de relaxare, impunându-ţi o săptămână, spre exemplu, cu 7 zile toate, numai ale tale, pentru tine personal?

Acuma… să fiu sincer pân’ la capăt, nu?!?! Mă mai distrez şi eu, da… doar viaţa asta nu-i numa’ muncă şi muncă şi dorinţă de împlinire profesională şi doar atât…! 7 zile nu reuşesc încă, să-mi fac vreo vacanţă, dar puţin câte puţin, îmi opresc şi un pic de timp pentru relaxare personală.

Ce înseamnă „fericire”? Cum o defineşti în plan personal???

Fericirea nu are definiţie. Reprezintă lucruri însumate, acelea ce nu te deprimă ci, dimpotrivă, te împlinesc şi în plan sentimental, dar şi profesional. Mai am un pic de muncă la asta, dar simt că mi-e pe drum, ea, fericirea, din definiţia mea de mai sus.

Adina Banea
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.


URL scurt pentru acest articol: http://wp.me/p7nil4-ud

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.